Are sau nu R. Moldova nevoie de acorduri cu CSI?
Guvernul R. Moldova a aprobat denunțarea mai multor acorduri cu CSI în domenii diverse, precum chimia, energia, ecologia, ordinea efectuării transporturilor militare și altele. În paralel, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul privind denunțarea acordului cu Federația Rusă referitor la funcționarea centrelor culturale, fapt ce ar putea duce la închiderea Centrului Rus pentru Știință și Cultură din Chișinău.
Opoziția a criticat decizia, iar liderul Socialiștilor, Igor Dodon, a afirmat că aceasta ar avea „exclusiv motive politice” și ar contraveni principiilor cooperării culturale. Autoritățile însă afirmă că renunțarea la aceste acorduri se înscrie într-un „proces continuu de aliniere la standardele și normele UE”.
Are sau nu nevoie R. Moldova de aceste acorduri cu CSI și cât de relevante mai sunt ele în prezent? A fost necesară denunțarea acordului privind activitatea centrelor culturale? De ce?
Pavel Horea, expert Watchdog în securitate
Când au fost semnate și ratificate aceste acorduri, în 1992, ele aveau o aplicare practică atât pentru cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri, deoarece atunci eram integrați semnificativ în sistemul sovietic, care s-a dorit a fi menținut și după destrămarea URSS. Odată ce R. Moldova a început să-și diversifice relațiile comerciale, dar și cele ce țin de migrația cetățenilor preponderent spre Vest, unele dintre acorduri au început să-și piardă din aplicabilitate.
Acordul adoptat în 1998 între F. Rusă și R. Moldova prevedea în special înființarea unui centru cultural al R. Moldova la Moscova și unul al Rusiei la Chișinău, respectându-se astfel principiul reciprocității. Din lipsă de fonduri, centrul cultural de la Moscova așa și nu a fost deschis, activând doar cel de la Chișinău. Din păcate, există suspiciuni că acesta s-a abătut de la scopul inițial al acestuia, de a promova cultura rusă, și s-a transformat într-un centru care susține și amplifică propaganda rusă, inclusiv cea pro război și propaganda care rescrie practic istoria, pervertind evenimente istorice în favoarea Kremlinului. Deci, odată ce acest centru s-a abătut de la scopul său inițial și a început să manifeste un comportament distructiv în raport cu R. Moldova, acesta nu mai poate exista în forma sa actuală.
Maria Diacon, cercetătoare științifică coordonatoare la Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice
Orice acord bilateral sau multilateral semnat de R. Moldova cu partenerii externi a atras după sine anumite avantaje: economice, educaționale, de protecție a cetățenilor. În cazul acordurilor cu CSI, acestea au fost semnate într-un context social și istoric concret, în care fostele republici socialiste și-au propus menținerea cooperării pe anumite filiere. În condițiile actuale, în care vectorul politicii externe a R. Moldova este orientat exclusiv spre Vest și are ca finalitate aderarea la Uniunea Europeană, valabilitatea cooperării pe filiera CSI scade mult din relevanță. Dacă statele vizate prin denunțarea acordurilor vor trece la alt nivel al cooperării externe, sigur că relațiile dintre ele se pot fortifica în alte acorduri bilaterale.
Închiderea centrelor de cultură rusă trebuie privită cu atenție. Bineînțeles că orice centru cu rol de a forma și a promova valorile culturale ale unui stat aportă un rol benefic pentru societatea gazdă, pentru că cultura niciodată nu este prea multă. În cazul centrelor de promovare a culturii ruse, ar trebui analizate minuțios mesajele transmise și canalele de comunicare utilizate, grupurile de utilizatori și beneficiarii direcți. Or, în condițiile actuale în care Rusia este considerată stat agresor, oare promotorii culturii ruse redau un mesaj diferit? Nimeni nu neagă valoarea marilor clasici ruși și a artei rusești. Însă trebuie să avem discernământ între cultura ca valoare națională și cea utilizată ca instrument de propagandă a mesajelor de agresiune.
Mihai Isac, expert în zona extinsă a Mării Negre, CSI și Orient
Din punct de vedere practic, R. Moldova nu mai avea nevoie de o bună parte dintre acordurile semnate în cadrul CSI. Multe au fost negociate la începutul anilor ’90, într-un context postsovietic, când economia era puternic legată de spațiul ex-URSS. Din punct de vedere de cost-beneficiu, câștigurile concrete pentru cetățeni erau minime, în timp ce costul politic, inclusiv riscul de a fi perceput ca „zonă gri” între UE și spațiul rusesc, era tot mai mare.
În cazul acordului privind înființarea și funcționarea centrelor culturale, denunțarea lui poate fi considerată nu doar oportună, ci necesară. Centrul Cultural Rus de la Chișinău a devenit, potrivit autorităților, un actor cu rol politic, un spațiu de propagare a agendei Kremlinului și de subminare a suveranității și securității informaționale a țării. După invazia Rusiei în Ucraina și incidentele repetate de violare a spațiului aerian al R. Moldova cu drone rusești, menținerea unui astfel de acord devenea dificil de justificat în fața opiniei publice. Nu poți vorbi credibil despre reziliență la dezinformare și protecție a spațiului informațional, dar în același timp, să tolerezi un cadru juridic care legitimează prezența unei infrastructuri culturale folosite politic.
Aurelia Peru, doctoră habilitată în științe politice
Politica este rezonabilă în context. După destrămarea URSS, da – era nevoie de o menținere a relațiilor – nu ideologice, ci economice. Astăzi, geopolitica dictează tot, în special relațiile economice, care favorizează sau bancrotează. Opinia mea: elitelor „provizorii” le lipsește gândirea critică și accentul pe interesul național – nu cel de partid, nu cel de „conjunctură”. Da, cred că prezența R. Moldova în CSI trebuie reglementată, dar nu propagandistic, ci logic și intelectual. Nu trebuie să confundăm politica agresivă a Kremlinului cu mințile intelectualilor ruși. Eu nu voi arunca din biblioteca mea nici pe Bunin, nici pe Gogol, nici pe Dostoievski. Eu cred că unele secțiuni ale guvernului poartă caracter de contra comunicare strategică. Se cere delimitare între propagandă, politică și cultură. Dar, cu regret, nu o face nimeni. Vorba aceea: cu pruncul se aruncă și apele. Politicul a dezamăgit intelectualii. Fără ei, orice guvernare pică. Este un fel de neobolșevism, pe care nu are cine îl condamna azi.
