Zilierii, între munca pe câmp și participarea la protestele lui Șor

Zilierul, numit și ,,omul cu ziua”, adică cel care se angajează  la diferite lucrări la un proprietar pentru o zi, constituie realitatea firească, dar și controversată a satului nostru. Spunem ,,firească”,  or de la 1994 încoace, adică de la privatizarea agriculturii, săteanul apt de muncă  care nu are cotă de pământ, se angajează ,,cu ziua” la prășit, cules de fructe, păscut animale etc. pentru 300-400 de lei. 

Dar, controverse au apărut atunci când omul și-a vândut cota cu bună știință, apoi a completat la primărie o cerere de ajutor social,  devenind astfel beneficiar permanent al serviciului respectiv. Această circumstanță trezește nemulțumirea comunității, după ce o parte din contingentul respectiv a participat în ultimii doi ani „cu ziua” la protestele lui Șor, fiind remunerat generos. Din acest motiv,  „omul cu ziua” și-a creat o imagine greu de spart, deși starea de lucruri este departe de a fi așa.          
„A devenit mai ieftin de 2 ori și jumătate să aplic o tratare cu erbicide decât să angajez persoane la prășit cu ziua”

„Titanic” în satul în care am locuit era numită o clădire cu două niveluri în care erau 16 apartamente. Era un local rău famat, cu locatari care își câștigau existența muncind „cu ziua” la case ori pe loturile sătenilor. Satul considera că cei de pe „Titanic” o duc precum în comunism: te iau la lucru, acolo te hrănesc de 3 ori pe zi, iar seara îți dau 300 de lei. Cu banii respectivi ei cumpără la magazin o scrumbie afumată, un baton de parizer și o sticlă de vodcă, pe care o consumă în aceeași seară. Dar nu toți urmau regimul respectiv. Cel mai greu se descurca Andrei, un văduv de sub 50 de ani, cu patru copii, familia căruia se încălzea iarna cu vreascuri și primea cutii cu alimente de la comunitatea evanghelist- baptistă de la Zahareuca. 

Dar, după 20 de ani, surprinzător, locatarii „Titanicului” s-au trezit că nu mai au de lucru, de vină fiind… tehnologiile agricole noi. Pe câmp, erbicidele au luat locul sapelor, iar combinele au luat locul brațelor care curăță știuleții de porumb. „A devenit mai ieftin de 2 ori și jumătate să aplic o tratare cu erbicide decât să angajez persoane la prășit cu ziua. Dar cu oameni luați cu ziua la prășit este mare necaz”, ne spune Andrei, un deținător de terenuri din raionul Telenești. 

Andrei, văduvul cu patru copii, a revenit în satul natal, Cușmirca, din  raionul Șoldănești, după ce fratele mai mic, plecat cu traiul în străinătate, i-a lăsat casa. Am găsit  numărul de telefon și i-am sunat. Am aflat că s-a pensionat deja, are o pensie de 1300 de lei și, totodată, cu ajutorul rudelor, a reușit să se angajeze paznic la un SRL din localitate.

,,Nu m-am îndurat să cer ajutor social, obrazul nu m-a lăsat. Tocmai acum aflu că dacă aș fi plătit o taxă fixă, aș fi contribuit și poate aveam o pensie mai mare”, ne spune Andrei.

Ne zice că marea majoritate a celor de la bloc și-au vândut cotele și locurile pentru fazendă. „Le-au vândut, banii i-au băut, apoi au făcut cerere la consiliul local să-i dea altă fazendă, dar de acolo i-au spus că pământuri nu mai sunt. Eu n-am avut nici cotă, nici fazendă. Eram străin în sat, cu soția ne-am întâlnit la Chișinău, singurul lucru care-l aveam era apartamentul care ni l-a dat primăria. Am lucrat cu ziua, luându-mi și copiii. Nu am refuzat pe nimeni, nazuri n-am făcut”, își povestește Andrei istoria. 

„Statul este de vină că nu deschide locuri de muncă”

Valentina Șarpe, o femeie de 55 de ani, de la Ratuș, raionul Telenești, până a ajunge să muncească cu ziua, a lucrat mai mulți ani vânzătoare la un magazin particular, iar după ce prăvălia a dat faliment, a lucrat la un magazin din Verejeni, satul vecin, dar nu a putut continua munca, fiindcă era cam departe: „Suntem mulți în sat care muncim cu ziua. Îmi dau câte 300  de lei, atât se plătește o zi de muncă la Ratuș, nu am cum cere mai mult. Nu, nu aștept să mă hrănească, iau mâncare cu mine de acasă. Unde nu m-ar chema la muncă, mă stărui să muncesc în mod conștiincios. De regulă, sunt anunțată la telefon cu o zi înainte. De muncă este berechet – la cules pomușoare, cireșe, prășit și legat în verde la vie”, ne spune Valentina. 

Despre cei cărora le prestează munca ne spune că nu toți sunt la fel. „Cel care are afacere, să zicem grădină, este mai capricios cu oamenii și, de regulă, nu te reții  mult la el. Preferă lumea mai tânără care nu obosește așa de repede. Nu te ceartă, dar te gonește toată ziua, dacă ceva nu-i place, a doua zi nu te mai invită la lucru”, spune ziliera. Despre faptul că trebuie să vii cu contribuții la stat pentru a avea pensie ulterior, spune că aude pentru prima oară. 

Ziliera ne declară că preferă munca în locul ajutorului social. „Am văzut ancheta cu pricina la cineva. Este o procedură umilitoare, dar și chinuitoare s-o completezi. Să muncești nu este rușine”, zice Valentina Șarpe, care crede că noi, cetățenii, trebuie să luăm decizii responsabile. 

„Toți politicienii promit deschideri de noi locuri de muncă. Dar, să fim sinceri față de noi – pe cine alegem o dată la patru ani? Dacă făceam alegerea corectă, viața noastră era altfel”, crede Valentina. 

Am stat de vorbă cu alte patru persoane, toate femei din satul respectiv, ziliere și ele. Toate spun că lucrează „cu ziua”, pentru că nu au de ales.  „SRL-urile de la Orhei și Telenești angajează persoane mai tinere, cu ceva studii”, spune o femeie. „Credem că și la sat se poate de schimbat ceva. La Brăviceni, de exemplu, încă de acum 10 ani, mai mult de jumătate din locuitorii satului au locuri de muncă permanente în localitate”, ne-a zis una dintre ele. 

„De regulă, recurgem la ajutorul companiilor mai mari…”

Igor Ivanov, directorul SRL „Vindex-agro-jr” de la Mălăiești, raionul Orhei, ne spune că în acest an folosește munca zilierilor la culesul fructelor mai puțin decât în alți ani. „Am avut inițial mai multe hectare cu cireșe și pruni, dar am fost nevoiți să le defrișăm, fiindcă nu este rentabil să le mai întreținem, tot din lipsa forței de muncă. Dacă avem nevoie de cules cireșe, recurgem la ajutorul companiilor mari care pot să întrețină pe parcursul verii muncitori sezonieri. Adică îi împrumutăm de la ei, îi aducem și ducem acasă cu microbuzul, le asigurăm hrana. Cu ajutorul acestora, reușim să ne încadrăm în prevederile legii. Or, agenții economici din agricultură calculează, declară și achită contribuții de asigurări sociale de stat obligatorii pentru persoanele fizice care exercită activităţi în calitate de zilieri în temeiul Legii privind exercitarea unei activităţi necalificate cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, reieșind din tariful de 6%. Salariul unui zilier, dacă este angajat pe timpul verii, poate să atingă 500 de euro lunar”, precizează liderul agricol. 

Zilierii sunt persoane asigurate obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale

„Persoanele care exercită activităţi necalificate cu caracter ocazional în condiţiile Legii nr. 22/2018 sunt persoane asigurate obligatoriu în sistemul public de asigurări sociale, adică trebuie să aibă achitate contribuțiile respective pentru a avea la atingerea vârstei de pensionare o pensie decentă”, ne spune Ecaterina Furculiță, șefă adjunctă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale din Telenești.

,,În iulie anul trecut a fost modificată legislația, astfel că tariful și baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de stat obligatorii constituie 6% din remunerația zilnică acordată de beneficiarul de lucrări către zilier. Virarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii este efectuată de beneficiarii de lucrări, lunar, până la data de 25 a lunii următoare lunii de gestiune. Legea mai stipulează că în baza contractului individual încheiat cu Casa Naţională de Asigurări Sociale, contribuţia de asigurări sociale în taxă fixă va fi achitată de zilier până la data de 25 august curent, care, pentru perioada 1 iulie – 14 iulie va constitui suma de 123.06 lei”, a precizat Ecaterina Furculiță, care a insistat ca cetățenii să fie cu ochii pe legislația din domeniu, pentru a fi bine informați.

Când omul preferă banul de la protestul plătit       

Gheorghe, proprietarul unui magazin mixt, ne spune că nu poate angaja de la un timp pe cineva „cu ziua”. „Știți ce-mi spune acesta? Că bani în calitate de ajutoare sociale primește mai mulți decât cei 400 de lei pe care pot să i-i dau! Mai sunt și plecările la protestele șoriste care s-au întețit în ultimul timp și se achită destul de generos. Mi-o spune – Șor îmi dă mai mult! Bine, dar eu pentru fiecare persoană cheltui nu mai puțin de 600 de lei – transport, hrană de trei ori pe zi. Cu regret, nu pot găsi alți oameni, fiindcă lume la noi este foarte puțină. În genere, nu pot explica asemenea situație, când protestele sunt achitate generos precum o muncă oarecare!”, spune bărbatul.

Ion crește legume în sol protejat și, de regulă, avea angajate pe sezon trei persoane. Dar, de doi ani nu-i mai poate convinge să vină la lucru. „Am temeri că procesul este unul ireversibil”, crede acesta. 

Constantin Tampiza, fost ministru al Economiei, care deține în Negureni terenuri cu livezi superintensive, ne spune că soluția pentru ca oamenii din sate să poate fi ținuți mai mult timp la un post de lucru, ar fi salariul bun, angajarea oficială în câmpul muncii cu pachet social integral: „Omului trebuie să-i creezi un loc de muncă atractiv, ca el să fie patriotul întreprinderii unde lucrează. Munca cu ziua este semn de sărăcie, iar unde e sărăcie, acolo este și Șor”, crede economistul.