VIDEO Poți fugi, dar nu te poți ascunde. Buncărele secolului XXI sau unde să te ascunzi în caz de război

Mai bine de trei ani durează războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei, care se desfășoară practic la graniță cu R. Moldova. Totodată, nenumărate amenințări au răsunat în adresa țării noastre din partea oficialilor ruși. Astfel, apare întrebarea: cât de pregătită este Moldova în ceea ce privește securitatea civilă și, în primul rând, cât de bine este asigurată țara cu adăposturi. Vom analiza, de asemenea, situația din punct de vedere al securității în Ucraina, unde războiul se intensifică, sau în Țările Baltice, care, la fel ca și Moldova, sunt amenințate permanent de către autoritățile ruse.

Structurile de protecție civilă din R. Moldova fac parte din sistemul de apărare civilă și aparțin statului. Istoria construcției lor începe în anii ’60–’80, în timpul Războiului Rece. Aceste structuri de protecție au fost construite în cadrul obiectelor economiei naționale – fabrici, uzine, întreprinderi și instituții, cum ar fi școlile și spitalele, pentru a adăposti și proteja lucrătorii, persoanele cu funcții de răspundere, precum și populația în condiții de atacuri aeriene sau de utilizare a armelor de distrugere în masă în timpul unui posibil război, iar pe timp de pace – pentru a proteja populația de factorii distructivi și dăunători în cazul unor situații de urgență.

Tipuri de adăposturi

Există mai multe tipuri de adăposturi. Primul tip sunt adăposturile de apărare civilă amplasate pe lângă entitățile economice. Acestea sunt niște construcții special amenajate în cadrul întreprinderilor sau organizațiilor guvernamentale.

După cum explică Dumitru Vieru, șeful Direcției Generale Prevenire din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), „majoritatea acestora sunt dotate cu diverse sisteme de protecție, inclusiv sisteme de ventilație și generatoare”.

Al doilea tip de adăposturi de protecție sunt buncărele simple (antiradiative) sau acele construcții adâncite care, în caz de necesitate, pot fi transformate în adăposturi de protecție.

„Aici condițiile sunt mai simple, trebuie să fie dotate cu o ușă, iar în cazul apariției unei situații excepționale, aceste adăposturi sunt transformate. Dacă ferestrele sunt situate la limita cotei de protecție, acestea în câteva ore sunt acoperite cu saci de nisip”, notează Dumitru Vieru.

IGSU a întocmit o hartă cu adresele adăposturilor din țară. Printre acestea se numără subsoluri, parcări și pasaje subterane, precum și unele construcții de protecție.

Adăposturi fantomă și obiecte transformate în pivnițe

Reporterii ZdG au vizitat câteva adăposturi construite în perioada sovietică pentru a vedea care este starea acestora și cât de bine sunt dotate.

Adăpostul de pe str. Mihail Kogălniceanu din Chișinău ne-a întâmpinat cu o beznă totală. Intrarea este blocată de două uși metalice, în spatele cărora se află niște trepte care duc spre o altă ușă blindată, doar că ruginită deja.

În prezent, construcția de protecție destinată locuitorilor din zonă este într-o stare deplorabilă. Din tavan atârnă cabluri electrice nesecurizate, iar pe podea sunt împrăștiate țevi, cutii, găleți și scaune vechi.

Potrivit unuia dintre localnici, acum câteva decenii, adăpostul era în stare bună.

„Era apă, electricitate, echipamente pentru ventilație, pompe mari. Era nisip, totul era pregătit și erau butoaie cu apă… Sunt aici din 1972, pe atunci încă era «ЖЭК» (instituție sovietică responsabilă de întreținerea locuințelor colective, n. r.). Veneau, vopseau, renovau ceva. Dar după 1991, motoarele au fost demontate, furate. Când locuiau oameni aici, unii păstrau borcane cu compoturi, unii – murături, iar alții – cartofi”, își amintește localnicul.

Adăpostul are și o ieșire de urgență care duce spre curtea vecină.

Pe str. Vlaicu Pârcălab am găsit o altă structură de protecție, accesul în care s-a dovedit a fi o adevărată provocare, deoarece intrarea este parțial blocată de fundația unei case construite deasupra acestei structuri.

În spatele ușii am dat de un „zid” de pânză de păianjen și de trepte înguste și abrupte, distruse pe alocuri. Înăuntru sunt două camere: într-una am găsit țevi și fire ruginite, iar în cealaltă – saci cu polistiren expandat zdrobit. Pe coridor mai este o ușă metalică ruginită. Coridorul duce către o ieșire de urgență, care acum este plină cu gunoaie.

Locuitorii din zona învecinată ne-au spus că nu au mai intrat în adăpost de mulți ani, ceea ce nu este de mirare, având în vedere starea în care se află acesta.

În schimb, subsolul clădirilor de pe str. Alexandru cel Bun a fost renovat de locatari după ce a fost inundat de mai multe ori. După cum ne-a relatat o vecină, după renovare, spațiul este folosit de localnici drept depozit și pivniță.

Înapoi în URSS

Deși a fost destul de dificil să găsim un adăpost funcțional, am reușit totuși să vizităm un asemenea obiect. Acesta a fost construit în 1974 și era destinat pentru adăpostirea angajaților Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Adăpostul poate găzdui până la 150 de persoane. În prezent, se află sub jurisdicția Direcției Generale de Administrare a Clădirilor Guvernului Republicii Moldova (DGACG).

Vizita la acest adăpost s-a adeverit a fi o adevărată călătorie în timp, cu destinația „Uniunea Sovietică”.

Construcția se află la aproximativ 10 metri sub pământ. Ușile de fier sunt blindate.

Adăpostul este conectat la electricitate, apă, rețea telefonică; are o cazangerie la suprafață prin care este conectat la sistemul de încălzire, precum și un sistem de ventilație cu filtre și două motoare.

Potrivit lui Andrei Toma, șeful Direcției nr. 6 a DGACG, în cazul unei pene de curent, ventilația poate fi pornită manual.

În plus, adăpostul este dotat cu rezervoare de apă, inclusiv potabilă, toalete cu rezervor, paturi și alte piese de mobilier, precum și măști de gaze din cauciuc, deși nu se știe dacă termenul acestora nu este expirat. „Nu am văzut nicăieri un document care să indice că acestea au o durată de valabilitate”, ne-a explicat Andrei Toma. Adăpostul are și o ieșire de urgență care duce în curtea vecină.

Doar 40% din adăposturile din țară sunt funcționale

În 2025, în R. Moldova au fost identificate 754 de construcții de protecție civilă, dintre care 284 sunt adăposturi de protecție civilă, iar 470 sunt adăposturi antiatomice.

Cu toate acestea, doar aproximativ 350 de adăposturi sunt considerate funcționale, adică dispun de dotare minimă, precum uși etanșe (care izolează complet un spațiu), acces liber, ventilație naturală sau mecanică cu filtrare și posibilitatea utilizării pe termen scurt.

În cei peste trei ani de război la frontiera R. Moldova, starea construcțiilor de protecție civilă nu s-a schimbat.

„Există mai multe orașe mari concentrate: municipiul Chișinău, Bălți, Cahul, Orhei, adică mai multe localități mari în care sunt concentrate majoritatea agenților economici de proporție. Baza construcției edificiilor de protecție o constituie uzinele și întreprinderile economice”, a declarat Dumitru Vieru, șeful Direcției Generale Prevenție a IGSU.

Capacitatea totală a tuturor celor 754 de unități este de aproximativ 127 de mii de persoane, dintre care doar 83 de mii de persoane pot fi cazate în adăposturi pregătite și parțial pregătite. Conform recensământului din anul 2025 însă, numărul populației este de aproximativ 2,4 milioane de persoane. Astfel, doar 40% din adăposturile din țară sunt funcționale, iar în cazul unui conflict militar, capacitatea lor ar permite adăpostirea a doar 3,5% din populație.

Pe de altă parte, în zonele rurale, în caz de urgență, populația se va putea refugia doar în pivnițele proprii. În prezent, pe teritoriul întregii R. Moldova sunt înregistrate aproximativ 680 de mii de astfel de pivnițe și adăposturi.

Pavel Horia, expert în probleme de securitate la WatchDog, a subliniat și el faptul că R. Moldova nu are capacitatea de a oferi adăpost tuturor civililor.

„La acest capitol, autoritățile, de-a lungul timpului – și nu mă refer doar la actuala guvernare – nu s-au preocupat să gestioneze sau să întrețină acele adăposturi de protecție civilă. 

Din păcate, nu există o inventariere clară: care este starea lor, dacă mai sunt ele fezabile pentru a putea primi cetățenii în caz de o situație de forță majoră”, a punctat Pavel Horia.

De menționat că, potrivit Ministerului Apărării, în perioada februarie 2022 – iunie 2025, peste 20 de drone și rachete au survolat neautorizat spațiul aerian al R. Moldova. Zece dintre acestea au căzut pe teritoriul țării.

Situația adăposturilor și buncărelor antiaeriene în Ucraina

De la începutul invaziei rusești pe scară largă, nopțile cu rachete și drone au devenit o obișnuință în Ucraina. După trei ani și jumătate de război, este dificil să găsești măcar un oraș în toată țara care să nu fi fost atacat. Cei mai expuși pericolului sunt oamenii care locuiesc de-a lungul liniei frontului – acolo ajunge literalmente totul, de la artilerie la toate tipurile de rachete și drone. În același timp, nu a fost încă posibilă îmbunătățirea radicală a situației în ceea ce privește disponibilitatea și accesibilitatea adăposturilor antiaeriene de înaltă calitate, în ciuda faptului că în multe orașe se alocă în mod regulat fonduri considerabile pentru amenajarea adăposturilor și refugiilor.

În țară a fost elaborată o strategie specială de dezvoltare a fondului construcțiilor de protecție civilă până în 2034.

A fost creată chiar și o serie de servicii, precum hărți ale adăposturilor și refugiilor sau liste cu locuri disponibile, pentru ca oamenii să se poată ascunde de bombardamente. Pe acestea sunt marcate chiar și adăposturile accesibile persoanelor cu dizabilități.

În multe orașe, în special în cele situate în imediata apropiere a liniei frontului, lângă magazine, piețe și stații de transport public sunt instalate adăposturi mobile. În același timp, în capitala UcraineI, Kiev, nu s-au instalat deocamdată astfel de adăposturi. Potrivit hromadske, administrația municipală din Kiev a declarat că autoritățile capitalei nu au dreptul să pună în funcțiune adăposturi mobile fără modificări legislative. În același timp, Administrația de Stat a orașului Kiev a respins aceste declarații. Problema încă nu a fost rezolvată.

La sfârșitul anului 2024, în Ucraina erau înregistrate aproximativ 62 655 de obiecte în fondul construcțiilor de protecție civilă, dintre care 19 541 erau adăposturi specializate și construcții cu dublă destinație, iar restul (peste 42 de mii) erau adăposturi simple (în principal, subsoluri ale clădirilor).

Aceste edificii pot asigura adăpost doar pentru circa 48,8–50% din populația țării, adică pentru mai puțin de jumătate din ucraineni.

Situația în orașele din zonele fierbinți ale Donbasului

Cea mai dificilă situație în ceea ce privește adăposturile este în orașele din apropierea liniei de front, care sunt atacate de o „gamă” largă de arme rusești. Să luăm drept exemplu orașul Slaviansk din regiunea Donețk, situația fiind practic aceeași în toate orașele.

În iulie 2025, în această localitate situată la mai puțin de 30 km de linia frontului, adăposturile existente sunt destinate pentru 26 700 de persoane. Această informație a fost furnizată publicației «News of Donbass» de către administrația militară a orașului Slaviansk în răspunsul la o solicitare. În același timp, potrivit primarului Vadim Leah, în oraș și în satele învecinate locuiesc aproximativ 56 de mii de persoane. Adică adăposturile urbane pot găzdui în prezent aproximativ jumătate din populație în 4 tipuri de adăposturi:

• un adăpost antiatomic care poate găzdui 50 de persoane;
• construcții de protecție civilă pentru 16 mii de persoane;
• 14 adăposturi mobile în stații și în locuri aglomerate pentru 250 de persoane;
• 58 de adăposturi mai simple pentru aproape 10 mii de persoane.

Administrația orașului subliniază că pe teritoriul orașului Slaviansk mai există aproximativ 15 mii de case private cu subsoluri, unde se pot adăposti 45 de mii de persoane. Însă aceste subsoluri nu sunt adăposturi adevărate și nu oferă oamenilor un nivel adecvat de protecție, la fel ca și cele mai simple adăposturi – subsolurile clădirilor cu mai multe etaje. Ascunzându-se în aceste subsoluri, dacă blocul este lovit direct, oamenii pot fi literalmente „îngropați” sub dărâmături.

Școli subterane în orașele stabilite pe linia frontului

În condiții de război, Ucraina pune în aplicare unul dintre cele mai mari proiecte educaționale din ultimii ani – construirea școlilor subterane în regiunile din zona de război. Până în septembrie 2025, se preconizează finalizarea a 139 de obiecte de acest gen, în special în zonele cele mai afectate, unde învățământul obișnuit a devenit imposibil din cauza bombardamentelor constante.

Școlile subterane sunt dotate cu sisteme inginerești moderne: ventilație, alimentare autonomă cu energie electrică, instalații sanitare și comunicații, ceea ce permite copiilor să continue învățământul offline chiar și în timpul unei alerte sau al unui atac. Cu toate acestea, practica implementării unor astfel de proiecte arată că este imposibil fizic să fie acoperite nevoile tuturor copiilor.

De exemplu, în prezent, în Harkiv, conform calculelor publicației «News of Donbass», școlile subterane pot primi 3200 de elevi, iar după deschiderea a încă trei instituții (cu 2500 de locuri), în ele vor putea studia aproximativ 5700 de elevi. Conform datelor consiliului municipal, în anul școlar 2024/2025, în Harkiv învățau 100 de mii de copii, adică aproximativ 5,7% din elevi vor avea posibilitatea să frecventeze școlile subterane în acest an.

Avantajele școlilor subterane: în primul rând, siguranța, cu protecție completă împotriva radiațiilor și mai multe ieșiri de evacuare. În al doilea rând, se reia comunicarea directă și socializarea copiilor. În al treilea rând, se menține calitatea educației: lucrări de laborator, lecții în grup și activități suplimentare, imposibile în format online.

Dezavantajele acestui proiect de amploare: în primul rând, costul construcției depășește semnificativ costurile școlilor obișnuite din cauza cerințelor de siguranță și a complexității sistemelor inginerești. În al doilea rând, este imposibil să fie asigurați fizic toți copiii – majoritatea elevilor din zona liniei frontului și din sudul țării vor continua să învețe online, în adăposturi hibride sau reconvertite. În al treilea rând, există riscuri financiare și de corupție legate de licitații și de supraevaluarea prețurilor. În plus, o parte dintre părinți și copii suportă cu greu din punct de vedere psihologic șederea permanentă sub pământ, iar locuitorii protestează împotriva acestor construcții, cum s-a întâmplat, de exemplu, în Herson.

Lituania: adăposturile sunt suficiente pentru jumătate din populația țării

În Lituania nu sunt suficiente adăposturi: conform datelor din mai 2025, adăposturile existente în țară ar putea găzdui aproximativ 1,5 milioane de persoane, adică 54% din populația țării, relatează Novaia gazeta. Baltia.

Autoritățile țării recunosc lipsa adăposturilor și iau unele măsuri. Astfel, din 2023, în Lituania a intrat în vigoare o lege conform căreia noile clădiri publice proiectate pentru a găzdui simultan peste 100 de persoane, precum și clădirile locative cu mai mult de cinci etaje, trebuie să fie dotate cu adăposturi. Autoritățile locale primesc finanțare în mai multe etape pentru modernizarea adăposturilor – ultima dată, Ministerul Afacerilor Interne a alocat 4 milioane de euro în acest scop în luna mai a acestui an. Autoritățile locale pot cheltui banii pentru instalarea ieșirilor de evacuare suplimentare și a panourilor de protecție pentru ferestre, pentru reconstrucția sistemelor de ventilație, instalarea generatoarelor electrice și consolidarea structurilor.

În total, la momentul actual, în Lituania se numără 6453 de adăposturi. În 2024, numărul acestora era mult mai mic – 3310. În prezent, majoritatea adăposturilor sunt de nivelul trei, concepute să ofere protecție pentru o perioadă de cinci ore. Ministerul Afacerilor Interne al țării își propune ca, în acest an, 40% dintre adăposturi să atingă nivelul doi de protecție, ceea ce presupune că acestea vor oferi protecție până la 24 de ore. O mică parte dintre adăposturi sunt de nivelul unu și oferă protecție pentru o perioadă de 72 de ore.

După invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în Lituania au fost evaluate adăposturile existente din punct de vedere al corespunderii lor pentru utilizare. Totodată, în oraș au apărut mult mai multe edificii cu inscripții corespunzătoare. Autoritățile au creat chiar și o hartă a adăposturilor, pe care se poate vedea unde este cel mai apropiat, iar numărul acestora pare a fi destul de mare.

Printre posibilele adăposturi se numără pasaje subterane, parcări și chiar o toaletă publică la autogara din Vilnius.

Cu toate acestea, în societate există critici la adresa sistemului de adăposturi: în special, există îndoieli cu privire la nivelul protecției pe care-l pot oferi adăposturile indicate și pentru cât timp: au apărut dubii cu privire la faptul dacă este suficient să fie lipită doar inscripția „adăpost” pe obiectele existente. Locuitorii se plâng, de asemenea, că nu au acces la unele obiecte marcate ca adăposturi – de exemplu, parcările subterane au devenit adăposturi, dar accesul în ele este posibil doar pentru proprietarii locurilor de parcare.

Totuși, potrivit expertului în securitate Pavel Horia de la WatchDog, în R. Moldova, care se află în imediata apropiere de conflictul militar, oamenii nu doar că nu știu unde să se ascundă, dar nici ce să întreprindă în caz de pericol, spre deosebire de cetățenii țărilor baltice.

„Nu au fost elaborate nici măcar broșuri sau campanii informative pentru cetățeni cu privire la modul în care ar trebui să acționeze în cazul unei potențiale amenințări. De exemplu, în țările baltice se publică broșuri cu explicații ce trebuie de făcut în primele 48 de ore: să fii pregătit, să ai o rezervă minimă de produse neperisabile, apă și medicamente în caz de atac sau de amenințare la adresa vieții.

De asemenea, în țările UE funcționează sisteme de alertă timpurie, de exemplu, în România există sistemul RO-Alert. Acesta a fost folosit atunci când în spațiul aerian românesc au pătruns drone necunoscute sau aparate de zbor fără pilot. Persoanele care se aflau pe traiectoria de zbor erau atenționate că ar putea să existe un pericol”, a relatat expertul.

Finlanda și sistemul ei de protecție civilă

Una dintre țările care poate servi drept exemplu în domeniul securității este Finlanda. În această țară există aproximativ 50 500 de adăposturi de protecție civilă, calculate pentru aproximativ 4,8 milioane de persoane. Cele mai multe adăposturi raportate la numărul de populație se află în regiunile Helsinki și Pirkanmaa.

„Finlanda se străduiește să protejeze viața și sănătatea populației civile în orice situație legată de securitate… Adăposturile de protecție civilă asigură protecție, de exemplu, împotriva exploziilor și așchiilor, prăbușirii clădirilor, undelor de șoc, precum și împotriva radiațiilor și substanțelor periculoase”, a declarat pentru ZdG Annukka Ylivaara, secretara generală adjunctă a Comitetului de Securitate al Finlandei.

Conform Ministerului finlandez de Interne, legislația impune construirea unui adăpost de protecție civilă pentru o clădire sau un grup de clădiri situate pe același teren dacă suprafața acestora depășește 1200 m² și sunt utilizate ca locuințe permanente, locuri de muncă ori sunt ocupate permanent în alt mod.

Astfel, în Helsinki există aproximativ 5500 de adăposturi de protecție civilă cu aproximativ 900 de mii de locuri. Acest număr este suficient pentru a adăposti nu doar locuitorii, ci și turiștii aflați în oraș. Reportera ZdG a vizitat buncărul Merihaka din Helsinki. Acesta are o capacitate de 6000 de persoane și reprezintă un adevărat mini-univers construit într-un strat de piatră.

După cum a relatat Nina Järvenkylä, specialistă în comunicare la Departamentul de Salvare al orașului Helsinki, construcția buncărului a fost finalizată în 2003. Adăpostul este dotat cu paturi, chiuvete și mese.

În prezent, buncărul este folosit ca zonă de agrement: are terenuri de sport, parcare, loc de joacă pentru copii, precum și o cafenea, unde localnicii vin cu plăcere să-și petreacă timpul liber.

Autoritățile finlandeze îi învață pe cetățeni să aibă întotdeauna un rucsac pentru situații de urgență, care să conțină tot ce este necesar pentru a supraviețui timp de 72 de ore. Astfel, în interiorul adăpostului sunt doar rezervele de apă, celelalte produse alimentare și igienice urmând a fi aduse, în caz de pericol, de către cetățeni. Prin urmare, potrivit Ninei Järvenkylä, dacă ar începe un atac militar, se estimează că în 72 de ore buncărul va fi  complet funcțional.

În Helsinki mai există încă 15 buncăre de aceeași dimensiune ca Merihaka.