Cum a ars biserica din Cotul Morii
Pe 31 martie curent, la Cotul Morii, localitate care a suferit cel mai mult în urma inundațiilor din 2010, a ars Biserica de lemn „Sf. Trifon”. Aceasta avea o vechime de câteva secole și era monument al arhitecturii ecleziastice de importanță națională, ocrotit de stat. Potrivit informațiilor preliminare, incendiul s-ar fi iscat din cauza unui muc de țigară care a aprins vegetația, focul răspândindu-se și asupra construcției bisericești.
Cazul a fost înregistrat la Inspectoratul de Poliție Hâncesti, unde, potrivit ofițerului de presă, Cristina Vicol, angajații poliției încă investighează circumstanțele care au cauzat izbucnirea incendiului. Preliminar, însă, cauza ar fi o banală țigară, aruncată la întâmplare de vreun trecător. Deși pompierii au venit la fața locului, edificiul din lemn al străvechii biserici nu a mai putut fi salvat.
Și autoritățile locale afirmă că nu ar fi vorba de o incendiere, ci mai degrabă de un incident: „Pompierii au venit repede, avem unitate lângă Leușeni, în 10 minute erau pe loc. S-a implicat și soțul meu, care-i pădurar, și alți oameni, dar nu s-a mai putut face nimic. Incendiul nu a putut fi oprit. Nu cred că e o faptă premeditată. La fața locului am observat că focul a izbucnit într-o ogradă din apropierea bisericii, unde era arsă vegetația. De acolo, probabil, focul s-a extins asupra bisericii”, susține Lucia Guștiuc, primară la Cotul Morii.
Monument de importanță națională într-un sat părăsit
În urma inundației din 6 iulie 2010, satul, numit astăzi Cotul Morii vechi, a fost totalmente scos din circuitul imobiliar. În ziua în care a cedat digul de protecție anti-viitură, amplasat limitrof de s. Nemțeni, circa 200 de familii din această localitate rămăseseră fără adăpost. Pentru a evita riscul unor inundații repetate, amenajarea localității noi s-a făcut la 15 km de vechea localitate. Biserica, la fel ca și alte edificii din localitate, a rămas părăsită.
„Avem construit un sat nou unde muncim de opt ani. Am construit biserică, școală, grădiniță. Satul vechi e pe cale de dispariție. Acolo mai trăiesc vreo 10-20 de oameni care degrabă se vor retrage și ei în satul nou”, – spune Lucia Guștiuc.
Biserica din Cotul Morii a fost construită în 1812 și este inclusă în registrul monumentelor de importanță națională, având statut protejat. Se presupune ca anul construcției acestui edificiu ar putea fi altul. Astfel, în 2010, regretatul etnolog, Eugen Bâzgu, spunea despre această biserică că ar fi mult mai veche decât se crede, 1812 fiind anul primei însemnări în registru și nu anul construcției, din anumite deducții, ar fi 1621, atunci când câțiva călugări de la Episcopia Huși au întemeiat satul Cotul Morii.
Din 2006, de inspectarea pe teren a monumentelor de istorie, artă și arhitectură și a zonelor lor de protecție, precum și de controlul și supravegherea respectării prevederilor legislației în vigoare în domeniul ocrotirii monumentelor, se ocupa Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor (AIRM). În prezent, aceasta e administrată de Ion Ștefăniță.
„Din ceea ce am evaluat noi în 2010, primăvara, acolo rămăsese doar 15 % din construcția bisericii. Icoanele vechi au fost evacuate în biserica nouă. Acolo rămăseseră doar câteva bârne și lut. În cazul demarării unui proiect de restaurare din autenticul bisericii puțin ce mai putea fi recuperat. Evident, însă, că acele obiective se regăseau în primul raport al AIRM. Atunci, ca arhitectură ecleziastică, bisericile din lemn ale Basarabiei de altă dată erau într-o stare avansată de degradare”, – recunoaște Ion Ștefăniță, directorul AIRM
Muți cred că ar fi ars biserica din satul nou, spune primara localității, Lucia Guștiuc: „Mulți nu înțeleg că a ars biserica din satul inundat altă dată. Deși biserica oricum se dărâma, e dureros când se întâmplă asemenea lucruri”, spune Guștiuc.
După independență am pierdut câte o biserică de lemn în fiecare an
Directorul AIRM, Ion Ștefăniță, atrage atenția că o mare parte a bisericilor de lemn care sunt incluse în Registrul monumentelor R. Moldova ocrotite de stat, fizic nu mai există. De la independență încoace, multe au fost pierdute definitiv. Principalul motiv al acestei debandade fiind faptul că acestea nu erau valorificate la justa lor valoare de către comunitate. „În repetate rânduri, instituția noastră a reflectat ritmul masiv de pierdere a acestui patrimoniu cu statut protejat – patrimoniul ecleziastic, în cazul nostru, bisericile de lemn. De fapt, după independență încoace, am pierdut câte o biserică de lemn în fiecare an. Avem 26 de biserici care, în registru, există, dar dacă mergem pe teren, fizic, ele nu există. Avem doar câteva cazuri când bisericile au fost demontate și strămutate la Muzeul Satului. Aș aminti aici de biserica din Horodiște, raionul Dondușeni, și de cea din Hirișeni, raionul Telenești”, spune Ștefăniță.
În prezent, cele mai multe biserici din lemn se întâlnesc în raioanele din nord. Majoritatea se află într-o stare avansată de degradare și necesită investiții și atitudine responsabilă pentru a fi întreținute. Chiar dacă în legea privind ocrotirea monumentelor – consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale de nivelul întâi și de nivelul al doilea trebuie să prevadă în bugete sume necesare pentru lucrările de evidență, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare și restaurare a monumentelor situate în teritoriile lor, în baza propunerilor Ministerului Educației, Culturii și Cercetării acest lucru nu se întâmplă.
„De fiecare dată spun că articolul 42 din Legea ocrotirii monumentelor trebuie să fie respectat de aleșii locali și de edilii unor raioane sau orașe. Acest articol spune clar că administrațiile publice locale, primăriile, consiliile municipale și cele locale alocă finanțare pentru evidența, conservarea, restaurarea și valorificarea bunurilor culturale cu statut protejat, dar acest lucru nu are loc. Deci, recomandarea rămâne aceeași, să manifestăm atitudine responsabilă față de acest patrimoniu pe care l-am moștenit, pentru care am atribuit un statut de protecție de categorie națională sau locală. Acum, de unde este, de unde nu-i, din puținul pe care îl avem, ar trebui să atribuim finanțări și pentru acest domeniu. Recomandare și pentru fețele bisericești – cei care administrează aceste bunuri, să conștientizeze că administrează niște bunuri cu statut protejat. Toate intervențiile care se fac asupra edificiilor ecleziastice ar trebui să fie coordonate, avizate și păstrate în autenticitatea lor de altă dată. La nivel de comunitate, enoriașii, din puținul care îl au de fiecare dată au dat și bisericii. E important ca cei care administrează aceste bunuri și care gestionează aceste fonduri, să le valorifice cât mai eficient, în cazul nostru cu implicarea experților, arhitecților-restauratori, astfel ca intervențiile care se fac în aceste bunuri culturale să fie cât mai aproape de normele de restaurare”, adaugă, Ion Ștefăniță, director AIRM.
Legislația R. Moldova prevede amenzi și alte sancțiuni pentru încălcarea Legii privind ocrotirea monumentelor. Mărimea acestora este stabilită de instanţa de judecată, fiind racordată la gradul de avariere sau de deteriorare a monumentului.
