Oameni Vocea unui cetățean moldovean de pe frontul ucrainean: „Dacă partidele pro-ruse vor câștiga, R. Moldova va fi, cu siguranță, atrasă în acest război…”

Acum câteva zile, când încercam să iau legătura cu Alexandru Cubov, comandantul unității de vehicule aeriene fără pilot a Forțelor Armate ale Ucrainei, acesta participa la operațiunile militare din regiunea Pokrovsk. Atmosfera și condițiile nu erau deloc potrivite pentru realizarea unui interviu. Alexandru însă a acceptat să răspundă la întrebările ZdG și astfel am aflat cum sunt zilele pe front, cum arată moartea și ce va face atunci când se va încheia războiul.

Autoportret

Numele meu este Alexandru, sunt comandantul unității de vehicule aeriene fără pilot a Forțelor Armate ale Ucrainei. M-am născut și am trăit cea mai mare parte a vieții mele în Chișinău. În 2012, din cauza unor circumstanțe personale, m-am mutat la Kiev. De-a lungul timpului, mi-am deschis propria afacere, am locuit și am lucrat acolo. La sfârșitul anului 2021 am decis să mă întorc acasă, la Chișinău, chiar am trimis o mare parte din lucruri în R. Moldova. Planificam să finalizez proiectul la care munceam și să mă întorc acasă în martie 2022. Războiul mi-a schimbat toate planurile.

— Cine vă așteaptă de la război?

— Familia și prietenii mă așteaptă la Chișinău. Sunt extrem de  norocos să am oameni atât de apropiați, care m-au susținut și mă susțin. Datorită lor mai am puterea morală și motivația de a lupta mai departe.

— În 2022, când începuse războiul, de ce ați decis să vă înrolați în Armata Ucrainei?

— Pe 24.02.2022, fiind în acele zile la Kiev, m-am trezit din cauza sunetului exploziilor de rachete. După ce am citit știrile online,  mi-am dat seama că invazia, despre care nu am crezut că ar fi posibilă până în ultimul moment, începuse… Realizând că cei dragi sunt în pericol, atât în Ucraina, cât și în R. Moldova, am decis să merg la biroul de înregistrare și înrolare militară și să mă înrolez voluntar în armată. În tot acest timp, de la începutul războiului, am luptat în toate zonele afectate de război: regiunile Kiev, Harkiv, Luhansk, Herson, Donețk, Zaporijjea sau Kursk. În acești trei ani și jumătate, am fost mereu în zonele de luptă, cu excepția acelor puține zile în care am mers în vacanță la Chișinău sau când am avut antrenamente la noul complex aviatic.

— În afară de riscuri, cum e viața la război?

— Viața pe poziții nu este ușoară, pe lângă faptul că în orice clipă inamicul încearcă să te omoare, iar noroiul, ploaia, frigul și stresurile îți ruinează sănătatea… Oboseala constantă m-a învățat să adorm chiar și sub focul artileriei.
— Ce nu cunoaște lumea care a rămas acasă despre acest război?

— Mulți dintre cei care nu au trecut prin asta, care locuiesc în apartamentele și casele lor, cred că războiul este ca în cărți și filme – eroism și romantism. Războiul este durere, murdărie, frig și sânge, nu este nimic romantic în război…

— Care sunt trei cele mai importante lecții ale acestui măcel?

— Cele mai importante lecții pe care le-am învățat în război par foarte simple la prima vedere: trebuie să trăiești și să te bucuri de viață, să te bucuri de lucrurile mărunte și să fii mai aproape de cei dragi, pentru că războiul îți poate lua totul într-o singură clipă. Da, încă ceva: nu subestima niciodată inamicul, poți plăti pentru asta cu propria ta viață. Ai grijă de libertatea ta și luptă pentru ea până la ultima picătură de sânge.

— Cum arată moartea pe timp de război?

— Nu este nimic mai teribil decât moartea în război. Să vezi cadavrele împrăștiate ale civililor nevinovați, ale căror case au fost lovite de bombe, e dezastruos. Sau când prietenul tău sângerează, iar tu înțelegi că nu mai poți face nimic… Toate aceste imagini îți rămân în memorie și în suflet pentru totdeauna.

— Cum vedeți sfârșitul acestei invazii armate a Rusiei?

— Din păcate, personal, nu văd nicio modalitate de a opri acest război teribil. Cert este însă că acest război, ca și toate războaiele din istorie, se va încheia până la urmă cu negocieri, dar contează în ce condiții. Sper cu adevărat că aliații își vor da seama în sfârșit de pericolul imperialismului rus și vor participa mai activ la acest război. Voi spune un singur lucru – atâta timp cât pericolul amenință Ucraina și R. Moldova, noi vom lupta! În acest război, pe lângă cetățeni moldoveni, participă voluntari din alte zeci de țări.

— Și din Federația Rusă?

— Da, sunt tineri din Batalionul Siberian, Legiunea „Rusia Liberă”. Câți sunt? Nu știu cifrele exacte, dar destul de mulți. Sunt tineri care nu vor să trăiască sub regimul lui Putin și vor ca țara lor să scape de teroare și de totalitarism.

— Recent, într-o singură noapte, Polonia, care este stat membru NATO și UE, a fost atacată de 19 drone rusești. Credeți că e vorba de o nouă tactică de război?

— Recentul atac nocturn asupra Poloniei cred că a fost un fel de „demonstrație de forță”, dar și o testare a modului în care o țară europeană se poate apăra. Desigur, regimul de la Kremlin nu recunoaște acest lucru. Ca să fiu sincer, nu aștept nicio reacție semnificativă din partea NATO. Totodată, România, ca și alte țări, ar trebui să doboare toate dronele care zboară spre ei. Asta au și făcut în timpul ultimelor intervenții cu drone. După cazul Poloniei, cred că vor depune mai multe eforturi pentru a-și proteja spațiul aerian.

— Cu prilejul zilei dvs. de naștere, acum câteva luni, ați adresat un mesaj prin care ați încercat să-i mobilizați pe cei care vă adresau felicitări să ajute financiar unitatea pe care o gestionați. Despre ce fel de nevoi financiare era vorba?

— Cu banii care mi-au fost donați de ziua mea am cumpărat paturi militare pentru posturi. În acest moment, se pare că avem de toate.

— Ce veți face după război?

— Sigur, voi reveni acasă, la Chișinău. Nu înainte de a trece prin Kiev, de unde ar trebui să-mi iau niște lucruri. Da, aici, la război, cu ceva timp în urmă, când staționam lângă Marienka, într-un sat aflat în ruine, într-o seară, a venit la noi un pisoi flămând și speriat. L-am hrănit și a locuit cu noi într-un subsol. Când am părăsit poziția, l-am luat cu mine. Când sunt pe front, cei de la bază au grijă de el.

„Postare de pe front”

Salutare tuturor! Scriu această postare de pe pozițiile de pe direcția Pokrovsk. Pentru cei care nu mă cunosc, o scurtă prezentare: M-am născut și am trăit aproape toată viața la Chișinău, iar din 24 februarie 2022 sunt în armata Ucrainei. O să mă întrebați: ce motive am avut și de ce am luat această decizie? Poate credeți că sunt mercenar și am făcut-o pentru bani? Sau pentru adrenalină? Sau pentru că uram rușii?

Vă răspund dinainte. Am intrat în armată ca voluntar și m-a surprins sincer faptul că după o lună de serviciu am primit salariu. Adrenalină poți găsi și în viața civilă, fără să-ți riști viața. Până în 2013, credeam cu naivitate că Rusia ne este prieten. Acum însă, după ce am pierdut atâția prieteni și văzând cum zilnic mor civili nevinovați, inclusiv copii, din mâinile rușilor — da, îi urăsc.

Motivele pentru care am mers la război sunt simple și umane. Am vrut doar să-mi apăr familia, casa, țara. (Și da, sunt sigur că dacă Ucraina nu rezista, „lumea rusă” ar fi venit și în Moldova.)

Și iată că sunt deja în al patrulea an de război… un război între bine și rău. În acești ani am fost pe toate fronturile unde s-au dus lupte, am văzut atâtea orori încât, în locul meu, mulți și-ar fi pierdut mințile. Din fericire — și datorită curajului apărătorilor ucraineni — voi nu vedeți aceste grozăvii și sper din suflet să nu le vedeți niciodată.

Mi-a fost frică? Sigur că da. Orice om normal simte frică pe front. Frica te face mai atent — și, probabil, asta m-a ținut în viață. Dar niciodată nu mi-a fost mai teamă ca în noaptea numărării voturilor după referendum și alegerile prezidențiale din Moldova, deși atunci eram pe poziții în regiunea Kursk și eram bombardați foarte dur cu bombe aeriene (KAB).

A mai rămas foarte puțin până la alegerile parlamentare. Foarte puțin până la o alegere între bine și rău. Știu foarte bine că mulți sunt dezamăgiți de actuala guvernare, că multe așteptări nu s-au împlinit, și nu voi încerca să justific acțiunile partidului PAS oricât de mult respect aș avea pentru el. Nu despre asta e vorba acum. Pe 28 septembrie nu vom alege doar niște oameni sau un partid — alegem viitorul țării noastre, viitorul nostru, al copiilor noștri.

Acum trebuie să fim uniți, pentru ca Moldova să intre în Uniunea Europeană. Asta este prioritatea absolută și nu avem voie să ratăm această șansă, așa cum a fost ratată în Georgia.

Sunt convins că, odată cu aderarea la UE, se vor consolida partidele pro-europene și vor apărea și altele noi. Atunci vom putea alege liderii care să conducă țara. Pe 28 septembrie vă chem să ne unim și să luptăm împreună pentru viitorul nostru, pentru Moldova — cu aceeași hotărâre cu care eu lupt acum pe front pentru libertatea ei. Împreună vom învinge. Împreună vom construi casa pentru copiii noștri.

— Despre ce vorbesc ostașii între lupte?

— Cel mai adesea poți auzi umor negru, care ajută la gestionarea stresului. Desigur, vorbim și despre casă, și despre familie.

— De la război nu veți putea vota pe 28 septembrie. Cât de important vi se pare acest scrutin?

— Pe 28 septembrie vor avea loc, probabil, cele mai importante alegeri din întreaga istorie a R. Moldova. Oamenii vor alege între bine și rău, între unde se va afla R. Moldova în viitorul apropiat – în Europa civilizată sau va deveni vasală a Rusiei barbare. Dacă partidele pro-ruse vor câștiga, R. Moldova va fi cu siguranță atrasă în acest război, într-un fel sau altul. Sper din tot sufletul că acest lucru nu se va întâmpla și binele va triumfa.

— Vă mulțumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu