Oameni Ina Erhan Ștefăneț: „În cele mai grele timpuri, trandafirii ne-au salvat de migrație”

Cum e, în aceste timpuri zbuciumate, să-ți trăiești viața printre flori, să crești flori, să le îngrijești, să le altoiești și să creezi soiuri noi? Ina Erhan Ștefăneț, din satul Dobrogea, raionul Sîngerei, cunoaște răspunsuri la toate aceste întrebări, pentru că, de pe când avea doar 15 ani, e mereu printre flori. După absolvirea școlii a ales să rămână fidelă florilor, astfel că a aplicat pentru studii la Universitatea Agrară, facultatea de horticultură. La facultate l-a cunoscut pe actualul ei soț, și el un mare pasionat de flori. Când și-au creat familia, au sperat că pasiunea lor comună pentru flori îi va ajuta să depășească dificultățile acelor timpuri. Astăzi, Ina recunoaște că ambii au avut  dreptate.

„Am început urmărind cum muncea mama și bunica, ambele pasionate de flori. Pe atunci, prin anul 1995, această îndeletnicire nu era acceptată de mai marii vremii. Oricum, dacă e să calculez, de pe la 15 ani sunt printre flori, printre trandafiri. Creștem și alte tipuri de plante, dar creșterea și comercializarea trandafirului e ocupația noastră cea mai importantă”, povestește Ina Erhan Ștefăneț, amintindu-și cum, la începuturi, vindeau primele flori la piață. „Eram tratați ca niște bișnițari. Era o situație nu prea plăcută pentru noi. Doar din momentul în care am intrat în comunitatea producătorilor locali, în viața noastră a apărut foarte multă lume bună. Astfel, am reușit să rămânem acasă și să ne continuăm viața aici, aproape de familie. Pot spune că în cele mai grele timpuri, trandafirii ne-au salvat de migrație”, mai spune Ina.

— De ce trandafirul?

— Pentru că e mai puțin capricios și cheltuielile, și riscurile nu sunt atât de mari ca la plantele anuale. Iarna trandafirii o pot trece fără a avea nevoie de căldură suplimentară. Nici de adăpostul din sere nu au nevoie. 

— Ce ați mai aflat între timp despre trandafiri?

— De când eram studentă la Universitatea Agrară aveam practică de trandafirit. La noi era mai puțin dezvoltată această ramură, așa că mereu experimentam, învățam de la persoane care, la fel ca și mine, erau pasionate de trandafiri, dar aveau deja și ceva experiență. A trecut ceva timp de atunci și astăzi recunosc bucuroasă că mă simt ca peștele în apă în acest domeniu. Cunosc totul, dar știu totodată că mereu pot cunoaște și mai mult.

— Piețele sunt pline de trandafiri de import. Cum rezistați concurenței? 

— Noi avem elaborate vreo sută de soiuri de trandafir. Toate soiurile le creștem aici… Nu e simplu să dezvolți soiuri noi de trandafir, dar e foarte interesant. Dacă îți place un trandafir, îl cumperi sau îl primești în dar și încerci să-l crești și să-l înmulțești aici, în condițiile R. Moldova. În cazul nostru, pe rol de portaltoi este măceșul. El este mama, este rădăcina, este baza noilor trandafiri. Măceșul se înmulțește prin semințe și este foarte rezistent. Pe măceș se altoiește floarea nouă. Avem grijă ca portaltoiul să fie întotdeauna o plantă viguroasă, puternică. Doar astfel poți obține trandafiri viguroși, altfel, vom avea flori plăpânde, care nu se vor dezvolta bine și se vor pierde ușor. Deseori schimbăm soiurile, creăm flori noi, mai deosebite. Ne străduim să înmulțim doar plante rezistente. Nu avem un teren prea mare, doar vreo două hectare, dar facem asolament, adică nu plantăm trandafiri pe aceleași suprafețe ani la rând. Alternăm procesele. În primul an vorbim de semințe, în anul următor   avem  altoi și doar în al treilea an obținem butașii de trandafiri pe care îi putem comercializa toamna sau primăvara.

— De la ce fel de flori a început afacerea familiei dvs.?

— Primul trandafir de la care am început noi prin anul 2000 se numea madam Belbara. Avea o aromă îmbătătoare, era de culoare bordo și avea foarte mulți spini. Când am absolvit Universitatea Agrară, am căutat să aflu mai multe, am încercat să cunosc  mai multe din istoria acestui soi de trandafir. Astfel, am aflat că numele trandafirului a fost ales de selecționerul care cultivase aceste flori în cinstea soției sale, care era cu 50 de ani mai tânără decât el. De altfel, foarte multe flori au nume de femei, acestea fiind de obicei iubitele sau soțiile autorilor soiurilor respective.

— Cât de „roditori” sunt trandafirii?

— În perioadele mai prielnice, un ar de teren ne poate da și 1000 de trandafiri, dar anii nu sunt la fel, mai ales sub aspect climatic. Ca să nu ratăm sub aspect economic, primăvara cultivăm lalele, după care trecem la plantele de vazon: mușcate, țigăncușe, gherania. Anii noștri parcă nici nu sunt separați în anotimpuri, ci în muncile pe care le desfășurăm: dacă muncim în câmp deschis, la trandafiri, știm că e vară, dacă muncim la lalele – e primăvară, și tot așa…

— Pe unde ajung trandafirii altoiți și cultivați la Dobrogea?

— Uneori mă gândesc că avem trandafiri „călători”. Istoriile unor persoane din diasporă care iau de la noi cel puțin câte un butaș de trandafir, ca să-l planteze și să-l crească în țara lor de adopție, ne încurajează. Deoarece contează condițiile climaterice în care cresc aceste flori, atunci când lumea cumpără de la noi trandafiri, le oferim informații despre cum să fie îngrijiți, ca să înflorească mai frumos. Suntem fericiți când aflăm că trandafirii noștri au ajuns și în Florida, că avem flori care cresc în România, Ucraina, Italia, Rusia, Spania, Franța, Finlanda. De obicei, primim poze cu trandafirii noștri care prind rădăcini peste mări și țări.

— De ce trandafirii sunt atât de spinoși?

— Se spune că, pe timpuri, deși era cea mai frumoasă floare, era și cea mai timidă. Din cauza timidității, era cumva adumbrit de alte flori care creșteau în preajma sa. Atunci,  trandafirul și-ar fi zis că va fi cea mai frumoasă floare, așa că și-a crescut spini, devenind rezistenți, puternici, viguroși.

— Primiți în dar, dăruiți flori?

— Dăruiesc flori permanent. Dacă dăruiesc, simt că Dumnezeu e tot mai bun cu mine. Cu ce aș putea fi uimită? Mă bucur când primesc în dar soiuri noi. De obicei, mi se oferă flori de care nu creștem noi. Fiecare floare are anotimpul său… Trandafirii sunt căutați mai mult primăvara, vara – eustomele, toamna – crizantemele. Da – toamna e a crizantemelor. Oricare ar fi anotimpul, prin flori trăiesc gesturile, atitudinea celor care le oferă.

— Astăzi, despre oboseală vorbesc și cei mari, și cei mici. Cum poți rămâne totuși  neobosit muncind?

— Și noi recunoaștem că e o muncă grea, că deseori nu ne ajung brațe de muncă. Încercăm să implicăm toți membrii familiei, dar nu-i obligăm. În cazul celor doi feciori, punem mai mult accent pe studii. Deși nu-i obligăm, ei ne ajută. Cred că dacă muncești cu drag, și oboseala îți priește. Pe de altă parte, dacă vezi niște perspective de viitor, nu-ți mai arde de oboseală. Cel mai greu pentru noi e să reușim să rezistăm în condiții de secetă, deoarece nu prea avem apă.

— Ați amintit despre perspectivele de viitor, care sunt acestea?

— Aș vrea să ne extindem piața de desfacere în România. Poate ne-ar reuși…

Se presupune că trandafirul a apărut pe pământ înaintea omului, cu timpul devenind una dintre cele mai iubite flori din lume, reprezentând simbolul iubirii. Există peste 200 de specii de trandafir și peste 30 de mii de soiuri ale acestei plante. Florile de trandafir sunt utilizate atât la ornamentare, cât și în bucătărie sau cosmetologie. Uleiul de trandafir este unul dintre cele mai scumpe uleiuri esențiale din lume. Jumătate de litru de astfel de ulei poate fi produs din două tone de petale de trandafir.