Ghidul reporterului de investigație: Declararea averii
Declarațiile obligatorii ale funcționarilor publici cu privire la veniturile și proprietățile lor sunt o sursă importantă de informații pentru jurnaliștii de investigație. Iar informațiile despre averea și sursele acesteia pot juca un rol vital în demascarea corupției.
Documentele oficiale sunt adesea punctul de plecare pentru investigațiile clasice de urmărire a banilor. Cu toate acestea, legile care obligă funcționarii să-și declare proprietățile și veniturile au anumite lacune, astfel încât documentele publice nu dezvăluie întotdeauna tot adevărul.
Uneori, funcționarii nu declară tot ce ar trebui să declare, iar jurnaliștii pot să dezvăluie resursele financiare reale ale acestora și proveniența lor. Investigațiile jurnalistice pot scoate la iveală conflicte de interese. Este necesară verificarea faptelor și probarea alegațiilor.
În acest ghid, GIJN a compilat o multitudine de resurse cu privire la locul în care puteți găsi declarațiile de avere și de aspecte la care trebuie să atrageți atenție.
Ce prevăd legile privind declararea veniturilor și proprietăților?
De obicei, legislația privind declararea veniturilor și proprietăților obligă funcționarii să își declare interesele financiare și de afaceri. Aceste persoane sunt numite „persoane expuse politic” (PEP).
Potrivit Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI), PEP este „o persoană căreia i se încredințează sau i s-a încredințat o funcție importantă”. Persoană expusă politic ar putea fi un șef de guvern, un membru al consiliului de administrație al unei instituții – cum ar fi o bancă centrală sau o curte supremă, ori chiar membrul familiei unei persoane importante. De asemenea, aceștia ar putea fi judecători și membri ai parlamentului. Datorită funcțiilor importante pe care le dețin, PEP prezintă un risc mai mare de implicare în activități de spălare a banilor, mită sau corupție. Însă definiția de PEP poate varia ușor de la o țară la alta, astfel încât este important ca reporterii să înțeleagă definițiile legale aplicabile în fiecare jurisdicție pe care o investighează.
OpenSanctions are o listă gratuită de căutare a PEP care este actualizată cu regularitate. Baza de date include peste 190 000 de politicieni, 28 000 de asociați ai acestora, 120 de persoane care au legătură cu terorismul și chiar cinci persoane catalogate drept „spioni”. O altă sursă a datelor este constituită de profilurile PEP din Wikidata ce identifică persoanele care ocupă poziții importante în întreaga lume, precum și de Lista Forbes 2023 a miliardarilor ruși (în limba rusă).
PEPChecker oferă, de asemenea, o listă de peste 1 000 000 de persoane expuse politic din peste 240 de țări și teritorii, iar utilizatorii pot efectua gratuit un număr limitat de căutări. Ca și în cazul OpenSanctions, include și sancțiunile din listele oficiale ale autorităților responsabile. În PEPChecker căutarea se face după numele persoanelor.
Ce informații trebuie să fie comunicate?
Există un consens la nivel internațional cu privire la faptul că țările ar trebui să ceară declararea proprietăților și veniturilor.
Potrivit unui raport al Băncii Mondiale din 2017, peste 160 de țări aveau sisteme de publicare a informațiilor financiare. Cu toate acestea, banca a renunțat între timp să completeze această bază de date și prin urmare, nu există o listă completă.
Prevederile legislațiilor naționale variază în ceea ce privește dezvăluirea anumitor informații și periodicitatea declarării. De asemenea, este important să aflați dacă procesul este monitorizat și dacă este exercitat controlul averii. Așadar, un punct de plecare important este studierea subtilităților legilor naționale în acest domeniu.
În Regatul Unit, de exemplu, declarațiile politicienilor includ încadrarea în muncă și veniturile; cadourile, beneficiile și recompensele primite; terenurile și proprietățile deținute; membrii familiei angajați și salarizați din indemnizația de parlamentar; acțiunile și cotele-părți deținute în companii.
În Georgia, declarațiile includ bunurile imobiliare, vehiculele, veniturile și activele financiare ale persoanei în cadrul instituțiilor bancare și de credit din țară și din străinătate.
Cu toate acestea, rareori se întâmplă ca o lege privind obligația declarării să reglementeze toate aspectele, existând multe discrepanțe la nivel național.
De exemplu, cadourile primite de la membrii apropiați ai familiei nu trebuie să fie declarate, potrivit unei analize comparative a prevederilor legale din nouă țări ce a fost realizată de organizația „Southeast European Leadership for Development and Integrity”. În Ungaria, împrumuturile de la persoanele fizice nu trebuie să fie declarate. În Macedonia de Nord, declarațiile de avere sunt radiate imediat ce PEP pleacă din funcție.
Transferul activelor către alte părți sau efectuarea de achiziții în numele acestora sunt modalități clasice de a evita controlul. Și întrucât aceste mecanisme ale declarării sunt cunoscute pentru că au multe lacune, jurnaliștii pot dezvălui deficiențele pe care le au.
Notă: declararea contribuțiilor pentru campania electorală este de obicei tratată diferit, în cadrul unor baze de date separate. Dar, donațiile de acest fel au o relevanță evidentă atunci când se examinează acțiunile și interconexiunile politicienilor.
Unde găsiți bazele de date naționale privind declararea proprietăților și veniturilor?
Sunt necesare investigații prealabile la nivel național pentru a afla dacă există un sistem de publicare a declarațiilor de avere și unde acestea pot fi găsite. În acest sens, organizațiile societății civile pot fi utile pentru a localiza resursele.
Cu toate acestea, este posibil ca bazele de date naționale care conțin declarațiile de avere să nu fie ușor de găsit prin intermediul unei pagini de internet guvernamentale.
Căutarea „declarații de avere” pe un site guvernamental nu va da întotdeauna rezultatul așteptat. O căutare pe Google pentru „[inserați numele PEP și țara] declarația de avere” poate da rezultate utile – chiar dacă e vorba de o știre dintr-un ziar național care face referire la baza de date privind declararea averii în țara respectivă.
Cu toate acestea, chiar și în cazul în care au fost adoptate legi privind „declararea averii”, este posibil ca datele să nu fie făcute publice. Pentru a obține aceste informații, ar putea fi necesar să depuneți o cerere de solicitare a informațiilor publice sau să inițiați o procedură judiciară.
În Sri Lanka, reprezentanța locală a organizației Transparency International (TI-SL) a contestat prevederile legale referitoare la asigurarea confidențialității, care permiteau accesul publicului la declarațiile de avere ale parlamentarilor (contra cost), dar incriminau distribuirea acestor informații. După adoptarea unei noi legi privind accesul la informare în 2017 și după un proces în instanță de durată, prim-ministrul a fost obligat să-și publice declarația de avere, iar ulterior, alți zece membri ai Parlamentului au transmis declarațiile lor de avere la TI-SL pentru a fi făcute publice.
De asemenea, listele de sancțiuni pot fi un instrument util pentru a obține mai multe informații despre legăturile dintre companii și persoane fizice. În SUA, de exemplu, nu este sancționată doar o entitate, ci toate întreprinderile cu acționariat majoritar sau controlate de aceasta. Deși, de obicei, activele nu sunt menționate în listele de sancțiuni, existența unor interese interconectate, care sunt adesea complexe, le permite jurnaliștilor să înțeleagă mai bine unde pot fi identificate activele.
Există numeroase surse de astfel de informații, printre care OpenSanctions, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Biroul de Control al Activelor Străine (OFAC) al Departamentului Trezoreriei SUA și baza de date War & Sanctions (Război și Sancțiuni). Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite publică, de asemenea, lista persoanelor, altor entități și grupuri supuse sancțiunilor.
Jurnaliștii și companiile private creează baze de date
În unele cazuri, jurnaliștii au îmbunătățit registrele oficiale ale declarațiilor de avere, publicându-le online și adăugând informații, uneori cu aportul public. Cu toate acestea, realizarea acestei sarcini s-a dovedit a fi dificilă, iar unele dintre aceste eforturi nu mai sunt acum relevante.
În Serbia, KRIK, o echipă de jurnaliști și membri GIJN care investighează criminalitatea și corupția, în decembrie 2016 a început să publice o bază de date care conține proprietățile politicienilor sârbi, așa cum este descris într-un articol publicat de GIJN. KRIK completează informațiile oficiale, de exemplu, apelând la un expert imobiliar pentru a evalua proprietățile.
Reporterii de la Centrul de Investigații Jurnalistice din Sarajevo (CIN) au colectat peste 2100 de documente cu privire la 120 de politicieni din Bosnia și Herțegovina. Printre acestea se numără declarații de avere, registre funciare, documente de constituire a companiilor deținute de politicieni, procese și sentințe împotriva acestora, precum și alte documente oficiale.
În Argentina, cetățenii au fost încurajați să consulte o bază de date online ce conține declarațiile de avere ale celor mai importanți 800 de funcționari publici, chiar dacă această bază de date este acum învechită.
Recent, Tortoise Media și Sky News au creat prima bază de date pe deplin accesibilă pentru căutarea informațiilor despre activitățile secundare, cadourile și alte donații oferite politicienilor britanici – așa-numitele „Conturi Westminster”. Având în vedere natura declarațiilor financiare din Regatul Unit, acumularea datelor despre un membru al Parlamentului necesita deseori căutarea în numeroase baze de date, așa încât informațiile financiare ale unei persoane nu erau întotdeauna ușor de accesat pentru realizarea controlului public.
Există, de asemenea, surse private de informații privind PEP, dar acestea sunt utilizate în special de instituțiile financiare. În multe contexte comerciale, verificarea mijloacelor financiare este o parte esențială a măsurilor de precauție impuse de lege. Investigatorii privați au acces la diferite materiale indisponibile pentru jurnaliști, cum ar fi informațiile privind creditele și documentele de înmatriculare a autovehiculelor.
Însă accesul la aceste baze de date private este contra plată.
Fiți creativi în verificarea informațiilor și identificarea activelor
Examinarea acurateței completării declarațiilor de avere este în mod evident un punct de plecare pentru orice investigație.
Un prim pas este să analizăm informațiile care pot fi verificate, cum ar fi valoarea declarată a proprietăților imobiliare sau a acțiunilor deținute. Pe parcursul documentării este justificat să analizați și averea membrilor familiei. Achizițiile făcute pe numele altcuiva reprezintă o modalitate clasică de mascare a activelor.
Registrele imobiliare pot fi și ele deosebit de valoroase. Acestea pot indica prețurile de vânzare și evaluarea oficială a proprietății (a se vedea Ghidul GIJN privind proprietățile). Totodată, căutați documente referitoare la îmbunătățirile făcute la bunul imobil, cum ar fi autorizațiile de construcție. Informațiile publice de orice fel trebuie examinate cu atenție.
O provocare majoră este identificarea activelor ascunse în străinătate, cum ar fi bunurile imobiliare. Și de această dată trebuie să căutați în bazele de date publice. Un alt semnal de alarmă este dat atunci când veniturile și bunurile declarate nu corespund cu semnele vizibile ale unui mod de viață luxos. Utilizarea rețelelor sociale pentru a monitoriza călătoriile, achizițiile și chiar accesoriile persoanei vizate, cum ar fi ceasurile, poate scoate la iveală indicii neidentificate anterior, precum fotografii de vacanță care prezintă vehicule, proprietăți, iahturi, avioane, opere de artă, ceasuri sau chiar cai (a se vedea ghidurile GIJN privind localizarea avioanelor și a navelor).
Consultarea deciziilor instanțelor, inclusiv a procedurilor de divorț, poate oferi informații interesante despre bunuri. Totodată, alte baze de date guvernamentale pot fi utile, cum ar fi listele persoanelor care beneficiază de subvenții agricole.
Cunoașterea locului de muncă anterior al unui funcționar PEP poate oferi perspective și indicii. Aflați dacă persoana în cauză a deținut sau a fost coproprietară a unei afaceri. Această sarcină poate fi deosebit de anevoioasă dacă e vorba de companii constituite în societăți comerciale sau societăți fantomă (a se vedea Ghidul GIJN de cercetare a societăților comerciale și a proprietarilor acestora).
Resurse
OpenCorporates. Este o bază de date importantă care conține informații despre proprietarii companiilor și corporațiilor.
OpenScreening, o colaborare între OpenSanctions, Linkurious și Open Ownership. Permite explorarea a milioane de date accesibile pentru a depista legăturile ascunse dintre beneficiarii reali și politicienii, entitățile vizate de sancțiuni și rețelele de companii.
Baza de date Offshore Leaks. Creată de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), include în prezent peste 810 000 de înregistrări referitoare la companiile offshore, fundațiile și trusturile din investigațiile Pandora Papers, Paradise Papers, Bahamas Leaks și Panama Papers. O serie de articole explică modalitățile de utilizare a bazei de date prin folosirea opțiunii de căutare în funcție de locație, rețele, metadate și de companie. De exemplu, arată cum s-a aflat că un fost prim-ministru ceh a folosit companii offshore pentru a achiziționa proprietăți.
Aleph. Este arhiva globală de date pentru urmărirea banilor construită de către Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP).
Nu în ultimul rând, tehnicile clasice ale jurnalismului de investigație aduc adesea rezultate bune, inclusiv prin discuțiile cu prietenii, colegii și contestatarii PEP.
