„Voi, R. Moldova și Ucraina, aveți o experiență deosebită cu acest fenomen al dezinformării, iar noi putem învăța de la voi”. Interviu ZdG cu Christian Spahr, expert european în comunicare
„Pentru că subiectul aderării la UE este cred că cel mai discutat acum în spațiul vostru, este o responsabilitate comună, și a politicienilor, și a comunicatorilor publici, să se asigure că cetățenii au un nivel suficient de informație despre acest subiect politic major”, a declarat Christian Spahr, expert european în domeniul comunicării cu experiență de peste 20 de ani.
Spahr, originar din Germania, este co-fondatorul SEECOM – asociație profesională din Europa care promovează transparența, integritatea, dialogul cu cetățenii și dezbaterea informată despre UE. Anterior, a fost purtător de cuvânt pentru politică regională și afaceri economice în Comisia Europeană. La fel, a fost directorul celei mai mari organizaţii de alfabetizare media, „Lie Detectors”, care ajută tinerii să identifice știrile false.
Acesta a relatat pentru ZdG că, pentru a menține drumul european al țării, R. Moldova are nevoie de media independente puternice, o comunicare guvernamentală coerentă și o populație pregătită să recunoască dezinformarea. Acesta explică cum pot autoritățile de la Chișinău colabora cu Uniunea Europeană pentru a crea un spațiu digital mai sigur, care este rolul presei independente și cât de important este jurnalismul de investigație pentru democrație.
– Având o experiență bogată în dialogul cu societatea și în demontarea falsurilor, cum credeți că poate fi consolidată prin comunicare încrederea cetățenilor în instituțiile statului?
– Am lucrat șase ani în Europa de Sud-Est, din 2012 până în 2018, și am înțeles că nu doar jurnaliștii trebuie să facă un lucru bun, ci și comunitatea comunicatorilor cu publicul trebuie să depună un efort. Trebuie să schimbăm percepția asupra comunicării publice, astfel încât să nu fie înțeleasă ca ceva ce fac doar ofițerii de presă, dar să fie o comunicare bidirecțională cu cetățenii. Ca să obținem acest lucru, este nevoie și de o înțelegere comună între instituții, pentru că, dacă fiecare minister vorbește doar pentru sine, atunci ministerele pot ajunge să se contrazică. În R. Moldova, știu că, aveți deja această abordare coordonată, există un mecanism de coordonare pentru comunicarea publică. Este considerată o bună practică să existe un mecanism de coordonare, deoarece atunci când oamenii primesc mesaje contradictorii de la guvern, ei au mai puțină încredere. Însă, atunci când primesc mesaje clare, au mai multă încredere în instituții. Și, desigur, în contextul aderării R. Moldova la Uniunea Europeană, acest lucru este foarte important.
– În R. Moldova, în ultimii ani, în contextului invaziei ruse în Ucraina, mai multe canale media au fost închise de către autorități, pentru că au promovat anumite mesaje ale Kremlinului sau nu au fost transparente în privința finanțării. De aceea, a început o dezbatere în societatea noastră despre ce înseamnă media independentă. Pentru dvs, ce înseamnă „media liberă și independentă” și care este rolul ei în societate?
– Pentru a avea presă liberă și independentă, trebuie create condiții bune pentru aceasta. Asta înseamnă, dacă vorbim despre o situație ideală, că media trebuie să fie liberă de presiunea politică și trebuie să fie suficient de independentă economic, pentru a nu transmite doar mesajele celor care plătesc. Bineînțeles, fiecare țară are o situație specifică în acest domeniu al dezinformării. Din ce înțeleg, R. Moldova se uită către instituțiile europene pentru a crea standarde privind modul în care este gestionată interferența străină în spațiul media și cred că este o idee bună să ne uităm la Europa în acest domeniu. Președinta dumneavoastră a menționat Comisia Europeană și Consiliul Europei ca instituții care pot ajuta în acest sens. Trebuie să înțelegem fenomenul nu ca pe un lucru izolat, care interesează doar canalele media, ci ca pe unul dintre conceptele mai mari ale subminării democrației. Pe lângă reglementarea media și a informației, este foarte important să promovăm educația media în rândul populației și, în special, în rândul tinerilor. Dacă ne gândim, există mulți fact-checkeri buni în multe țări din Europa, dar trebuie să ne gândim întotdeauna, că dacă jumătate de milion de oameni văd un material fals, poate doar 5000 vor merge pe un site specializat, unde acea dezinformare a fost demontată. În acest sens, fact-checkingul este încă foarte important, dar este și mai important să-i învățăm, mai ales pe tineri, cum să identifice singuri știrile false.
– R. Moldova trăiește între două „lumi informaționale”. Există un spațiu în care se vorbește mereu despre Uniunea Europeană și despre cât de frumos e să fii membru al UE. În același timp, există „lumea” în care propaganda rusă domină și încearcă să manipuleze oamenii, să-i țină cât mai departe de UE. În acest context, cum poate un cetățean simplu să înțeleagă ce tip de informație este de încredere și ce nu? Cum poate înțelege cine prezintă fapte și cine doar manipulează?
– Cred că, și aceasta nu este neapărat o opinie de expert, ci de bun simț – este întotdeauna bine să citești surse diferite, să ai o varietate de surse de informație și să le poți compara. Apoi, dacă ai competențe de bază în educație media și informațională, poți evalua singur calitatea unei surse media. Din acest motiv, educația media este foarte importantă. Pentru că subiectul aderării la UE este cred că cel mai discutat acum în spațiul vostru, este o responsabilitate comună, și a oamenilor politici, și a comunicatorilor publici, să se asigure că cetățenii au un nivel suficient de informație despre acest subiect politic major.
Am lucrat doi ani în calitate de purtător de cuvânt al Comisiei Europene, și știu că UE recunoaște că și comunicarea trebuie să fie individuală pentru fiecare regiune, că nu totul poate fi făcut „central”, de la Bruxelles. Totodată, nu este suficient să comunicăm doar statistici despre cât sprijin financiar a oferit UE R. Moldova, ci trebuie să arătăm exemple concrete despre cum sprijinul european ajută oamenii în viața lor de zi cu zi. Am observat că acest lucru se întâmplă tot mai mult din partea Uniunii Europene.
Când am fost responsabil pentru comunicarea din partea Uniunii Europene la subiectul politicii regionale, unul dintre lucrurile pe care le făceam era ca, atunci când vorbeam despre investiții și proiecte de infrastructură în statele membre ale UE, să oferim exemple concrete: cum un spital funcționează mai bine cu sprijinul UE, cum poate fi construit un drum, cum beneficiază familiile în viața lor de pe urma politicilor UE. Știu că, și UE, și autoritățile din R. Moldova lucrează împreună în această direcție.
– Atacul hibrid al Rusiei a fost îndreptat nu doar împotriva R. Moldova, dar și împotriva întregii Europe. Totuși, multe studii au arătat că R. Moldova a fost una dintre cele mai afectate țări. În pofida tuturor atacurilor, noi am reușit, totuși, să votăm, la fiecare scrutin, pentru un parcurs proeuropean. Din această perspectivă, aș vrea să vă întreb: ce poate învăța R. Moldova de la Europa și ce poate învăța Europa de la R. Moldova? Cum putem lucra împreună pentru a face spațiul digital mai sigur?
– Să rămânem pentru un moment la tema comunicării publice. Cred că schimbul internațional este foarte important aici, pentru că unele țări au dezvoltat modele sofisticate de comunicare, de la care putem învăța. Este întotdeauna util să comparăm abordările din diferite țări. Unele țări europene au, de exemplu, o abordare mai „top-down” în comunicare, care înseamnă: „noi suntem guvernul, noi suntem experții, îi spunem populației ce trebuie să știe”. Și există alte țări care au o abordare mai „bottom-up”, care spun: „mai întâi ascultăm cetățenii care sunt preocupările lor, și apoi asta ne va ajuta să dezvoltăm politici și să comunicăm răspunsuri”. Există abordări diferite și fiecare guvern, în fiecare țară, trebuie să decidă ce cultură de comunicare se potrivește cel mai bine contextului său. De aceea, schimbul internațional este important. Asta am încercat să facem și la SEECOM, să organizăm forumuri în care să discutăm metodologii mai bune de comunicare și să le prezentăm celor din acest domeniu de comunicare.
Una dintre principalele diferențe, când vorbim despre comunicare, între Europa de Est și restul Europei este că comunicatorii publici din Europa de Est lucrează, de obicei, cu societăți mai polarizate, pentru că multe țări din această parte a Europei încă trebuie să ia decizii foarte importante și fundamentale: mergem spre UE sau spre Kremlin? Suntem în favoarea unui model democratic sau a unui model autoritar?
Din această cauză, există o presiune mai mare asupra comunicatorilor publici, pentru că ei trebuie să explice deciziile fundamentale luate de Guvern. În același timp, resursele sunt adesea mai limitate decât în Europa de Vest. De aceea, comunicarea publică în Europa de Sud-Est este, de multe ori, cu mai multe provocări. Însă, acest fenomen al societății polarizate a ajuns acum, din ce în ce mai mult, și în Europa de Vest. Acum avem mai multe voturi populiste și extremiste în Europa Occidentală decât aveam zece ani în urmă, ceea ce a crescut și acolo nevoia de comunicare publică mai bună. Iar când vorbim despre dezinformare, bineînțeles că și țările vest europene, inclusiv țara mea, Germania, sunt ținte ale acestor campanii. Voi, R. Moldova și Ucraina, aveți o experiență deosebită cu acest fenomen al dezinformării, iar noi, în Europa de Vest, putem învăța de la voi.
– Dvs ați lucrat și pentru organizația „Lie Detectors”, în care ați învățat tinerii cum să identifice știri false, pentru a nu cădea pradă dezinformării. Există oameni interesați să îndepărteze R. Moldova de UE și au început să răspândească multe declarații. Una dintre ele sună cam așa: „R. Moldova este o țară mică și săracă. De ce ar vrea UE să ne primească? Noi nu avem nimic de oferit”. Astfel, se insinuează că parcursul european al R. Moldova este foarte departe de realitate. Din experiența dvs, este acesta un adevăr sau sună mai mult a ceva manipulativ?
– Bineînțeles că există un set de criterii de aderare și aceste criterii sunt aceleași pentru toate țările. De aceea există o procedură sofisticată de negociere și de deschidere și închidere a capitolelor de politici, pentru a vedea dacă realizările țărilor candidate se aliniază cu standardele UE. Pe de altă parte, eu recomand să privim discuția și din alt unghi, nu doar din cel în care UE ar face o favoare statelor candidate. Este important să avem o discuție publică mai largă și să înțelegem ce aduc și noii membri Uniunii Europene.
Această parte a discuției este mai importantă la Bruxelles, dar cred că este importantă și aici, ca oamenii, atât în Europa, cât și în R. Moldova, să înțeleagă că va fi o colaborare, nu doar un sprijin unilateral. Când mă gândesc la interesele Uniunii Europene, atunci, vorbim și despre interese geopolitice și despre faptul că UE pune accent pe stabilitatea geopolitică. Dar, în același timp, se poate explica foarte clar cetățenilor ce așteptări există de la aderarea la UE și în ce moment R. Moldova poate contribui la piața internă și la alte politici.
– Tinerii din R. Moldova nu sunt mai diferiți decât tinerii din Europa. Deci, la fel petrec mult timp pe TikTok și alte platforme sociale, preferând mai mult conținutul scurt și amuzant decât cele lungi și jurnalistice. Din experiența dvs din lucrul cu tinerii, cum pot fi motivați aceștia să manifeste mai mult interes pentru problemele sociale și politice?
– Da, acestea sunt provocări serioase pentru organizațiile media. Pentru că, pe de o parte, unele canale de social media sunt deja foarte bine cunoscute prin profilul lor politic, iar, pe de altă parte, media de calitate trebuie să și găsească modalități de a ajunge la tineri. Aceasta este o provocare mai ales pentru media tradiționale – ziare, televiziuni, cum știți și voi bine. Nu este suficient să încercăm să-i convingem pe tineri să facă ce au făcut părinții lor, adică să citească pe hârtie sau să se uite la TV. Este important să ne adaptăm la obiceiurile lor de consum de informație și să producem conținut politic într-un mod atractiv pentru ei, cu exemple concrete, în formate și stiluri de comunicare care le sunt mai bine cunoscute.
– Cât de important este jurnalismul de investigație pentru democrație și ce impact poate avea?
– În perioada în care am lucrat în Europa de Sud-Est, am colaborat mult cu jurnaliști de investigație. A fost o parte importantă a activității mele. Desigur, prima responsabilitate pentru descoperirea crimei organizate și a corupției aparține autorităților. Dar, bineînțeles, jurnaliștii de investigație fac un mare serviciu democrației atunci când își fac treaba. Ei nu pot înlocui poliția și procurorii, dar există o așteptare ca rezultatele muncii lor să fie urmărite, preluate și folosite de autorități. Atunci când acest lucru se întâmplă, jurnalismul de investigație aduce un serviciu foarte concret democrației. De aceea, cred că este corect ca donatorii internaționali să continue să sprijine jurnalismul de investigație, atât timp cât acest sprijin este acordat în așa fel încât jurnaliștii să rămână independenți.
