„Este de ajuns să știi o poveste bună despre țara ta ca să-i poți duce faima mai departe”. Punți culturale între R. Moldova și Italia

Republica Moldova discută astăzi despre integrarea europeană în termeni politici, geopolitici și instituționali, dar acest proces a început, de fapt, cu mult înainte de semnarea oricărui acord – în trenurile de noapte spre Occident, în casele străine în care au ajuns mii de moldovence, în scrisorile trimise copiilor rămași acasă.

Această istorie se numește diaspora, iar una dintre poveștile ei, cea a jurnalistei și scriitoarei Lilia Bicec, este o metaforă a drumului R. Moldova spre Europa. 

Ajunsă în Italia clandestin acum aproape 25 de ani, jurnalista Lilia Bicec a devenit, între timp, scriitoare publicată de una dintre cele mai mari edituri italiene, ghidă muzeală, fondatoare de școală românească, lideră culturală, autoare de cărți pentru copii, promotoare a patrimoniului moldovenesc în muzeele italiene și, mai ales, un pod viu între două lumi.

Cărțile acesteia sunt documente sociale, școala – simbol al rezistenței limbii române, iar activitatea – diplomație culturală.

Italia, la început

„Am venit în Italia clandestin, cu frică, cu frică patologică”, își amintește Lilia Bicec primele zile în nordul peninsulei. Italia îi părea o țară rigidă, capitalistă, rece, cu legi nemiloase, deoarece, recunoaște jurnalista, nu îi cunoștea limba sau istoria. Venea dintr-un sistem sovietic, care nu o pregătise pentru Europa: „Noi la universitate nu învățasem aproape nimic despre Italia, cunoșteam vreo zece cuvinte.”

Ca mulți moldoveni, Lilia Bicec a început de jos – muncă fizică, marginalizare socială, izolare: „Italia nu m-a primit cu brațele deschise, m-a primit cu muncă.” După cinci ani, mărturisește, s-a simțit „la marginea societății”. Anume atunci a fost momentul de cotitură, deoarece a înțeles că nu poți trăi într-o țară fără să-i cunoști istoria, cultura, codul moral. A decis să facă școală, dar nu una simplă, ci Academia Europeană din Verona, iar de acolo a început adevărata integrare.

„Italia e o țară prea bogată ca să reușești singur să-i studiezi istoria și cultura. Istoria unei țări trebuie să aibă temelii, altfel se rupe în orice moment”, susține Lilia Bicec.

Când muzeul devine o punte

În scurt timp, a început colaborarea cu muzeul „Santa Giulia” din Brescia, un muzeu fundamental pentru patrimoniul istoric și artistic al Italiei. Aici a învățat istoria Bresciei și a devenit ghidă de limba română nu doar pentru turiști, dar și pentru comunitatea de cetățeni moldoveni.

„Din acel moment, mi-am dat seama cât este de deschisă Italia față de imigranți. Vă dați seama ce a însemnat pentru mine acest fapt? Să-i ajut pe cei care locuiesc aici, în Italia, să le vorbesc în română despre istoria Bresciei. Și acesta cred că e unul dintre cei mai mari pași în integrarea unui cetățean în societatea în care locuiește. Nu poți să locuiești într-o țară dacă nu-i cunoști istoria, limba”, este sigură Lilia Bicec.

Cu acest muzeu Lilia Bicec colaborează până în prezent, iar pe parcursul timpului a creat proiecte de dialog cultural prin care a explicat publicului italian ce înseamnă tradiția, munca, demnitatea în cultura est-europeană.

În muzeu, spre exemplu, Lilia Bicec a povestit despre covorul moldovenesc, despre tradițiile țărănești, despre simbolurile noastre – folosind picturile unor mari artiști italieni ca punți de legătură. Tot acolo, publicul italian a aflat despre limba și literatura română, despre mărțișor și încondeierea ouălor.

„Prin această idee a Uniunii Europene  – uniți în diversitate – reușim să ne integrăm, dar și să păstrăm și cultivăm cultura, limba, tradițiile, gastronomia și toate celelalte”, este de părere Lilia Bicec, care a fondat în 2010 Asociația de promovare socială „Moldbrixia”, dar și o revistă cu același titlu.

Cartea care a explicat migrația

Un alt pod cultural creat de Lilia Bicec este cartea „Testamentul necitit”, un roman epistolar publicat în 2009, care îi marchează debutul ca scriitoare.

Cartea este construită ca un jurnal sau o colecție de scrisori adresate copiilor autoarei –  scrise pe parcursul anilor în care a trăit și lucrat în străinătate, fiind separată de familia sa. 

„Scriam acele răvașe fără nicio intenție de a le publica, dar îmi doream ca ai mei copii, într-o zi, să le citească și să le păstreze ca o moștenire literară și emoțională. Apoi, aceste scrisori au devenit literatură, un document social despre mame plecate, copii rămași, cutii care circulă între țări, dor, vină și speranță”, susține scriitoarea, care și-a dorit să arate adevărata față a migrației, dincolo de știrile senzaționale din media – o realitate trăită de mii de femei și  familii. 

În 2013, volumul a fost tradus și publicat în italiană la prestigioasa editură „Einaudi” din Torino în 10 mii de exemplare, după care au urmat lansări în toată țara.

Și, brusc, femeile moldovence nu mai erau „badante anonime”, dar aveau o voce, iar migrația acestora era explicată din interior, nu din statistici.

„Italienii știau că sunt multe femei din Est, dar nu știau cine suntem. Prin cartea mea au aflat cum prăbușirea economică a unei țări postsovietice a generat acest fenomen și că majoritatea dintre ele aveau studii superioare”, susține scriitoarea.

După ce a spus povestea generației mamelor, Lilia Bicec s-a îndreptat spre copii, în romanul „Bumerang”, publicat în 2016. Romanul arată că banii trimiși acasă nu pot înlocui dragostea, prezența și educația zilnică: copiii „plătesc” prețul plecării, iar mai târziu, acest preț se întoarce spre părinți – exact ca un bumerang.

O mică Moldovă în Brescia

Odată cu trecerea timpului, Lilia Bicec a identificat o altă provocare a comunității de moldoveni din Italia — generația care risca să nu mai știe cine este. Și pentru rezolvarea acestei probleme, jurnalista și scriitoarea a construit punți între cele două țări și culturi.

Astfel, în 2023 s-a născut școala de limba română „Spiridon Vangheli” din Brescia. Primăria din Brescia a oferit un local gratuit și a manifestat deschidere pentru implementarea proiectului, deoarece, afirmă Lilia Bicec, „Italia a înțeles că integrarea începe prin respect pentru limba maternă”.

„Eu la școală nu sunt profesoară, eu sunt ziaristă. Nu fac morfologie, nici sintaxă, nici construcția frazei. Eu îi învăț pe copii că Moldova are două râuri mari, îi învăț să știe despre Miorița, pentru că totuși ne caracterizează, despre Decebal, despre Luceafăr, despre colinde, ouă roșii și mărțișor. Le spun despre Chișinău că este situat pe șapte coline, la fel ca Roma. Când acești copii vor crește, vor putea spune unui coleg din orice colț al lumii că au rădăcini la Chișinău, vor povesti despre aceste șapte coline. Este de ajuns să știi o poveste bună despre țara ta ca să-i poți duce faima mai departe”, este de părere jurnalista.

„Copiii vin la școală cu ii, cu mărțișoare, cu povești. Merg apoi la școala italiană și explică colegilor cine sunt. Aceasta este integrarea europeană la nivel micro”, constată Lilia Bicec.

În această ordine de idei, anul trecut, scriitoarea a scos de sub tipar și o carte bilingvă  pentru copiii moldoveni și italieni – „Mistere și legende din străbuni”, despre Luceafăr, Sfântul Nicolae, mărțișor, mituri, legende, identitate.

„Copiii nu vor ști cine sunt dacă nu le spunem. Uniunea Europeană nu ne șterge tradițiile. Din contra, le protejează. Mărțișorul este patrimoniu UNESCO. Limba maternă este celebrată. Copiii moldoveni au voie să fie moldoveni. În Brescia conviețuiesc 146 de etnii, iar prin festivaluri și proiecte culturale, fiecare își aduce tradiția la masa comună. Asta este Europa ”, punctează Lilia Bicec.

Europa începe cu omul

Întrebată ce ar aduce în R. Moldova din Italia, Lilia Bicec răspunde fără ezitare: corectitudinea și libertatea.

„Nu ar fi fost posibil fără ele să realizăm atât de multe lucruri pentru comunitate: mărțișoare făcute la muzeu, paparuda prezentată italienilor, Paștele explicat prin tradiții, festivaluri ale limbilor materne”, constată Lilia Bicec, care, prin cărțile publicate, prin școala deschisă și prin proiectele culturale organizate, face ca Moldova să fie prezentă în Italia nu ca forță de muncă, dar ca „civilizație”.

„Să nu fii corect este rușine. În Italia este rușine să mituiești pe cineva.  Este o țară capitalistă, dar corectă. Sistemul medical nu întreabă de cetățenie, școala este gratuită și de calitate, copiii nu copiază la examene și există o cultură a responsabilității”, punctează Lilia Bicec, dorindu-și ca R. Moldova să fie, la fel, un spațiu al demnității.