Moldo Euro Paşa

“Pantofi pentru Europa” a fost prezentată la a 11-a ediţie a Documentei, cea mai importantă expoziţie de artă din lume. Este o lucrare video filmată la Ungheni, în timpul schimbării roţilor trenurilor internaţionale care intră şi pleacă din R. Moldova. Autorul ei, artistul Pavel Brăila, arată diferenţa mare dintre “spaţiul nostru” şi “spaţiul de dincolo”. Pentru a ne înţelege unii pe alţii, trebuie să ne schimbăm roţile – felul de a gândi – şi  acest proces va fi la fel de anevoios ca şi ridicarea unui tren de câteva tone.

Probabil Moldova nu există e un set de 30 de postere cu o mapă a noii Europe, pe care R.Moldova nu există. Este vorba despre o greşeală destul de ubicuă, ce continuă să se strecoare pe hărţile tipărite după destrămărea URSS.

În august curent, Pavel Brăila a participat în Moscova la expoziţia de grup TRANSFER, unde şi-a arătat paşaportul său moldovenesc, transformat în unul european. Este vorba despre documentaţia unei lucrări mai vechi, premiera căreia a avut loc la Chişinău în 2006. Actul în sine părea destul de neornat: întâi şi-a acoperit coperta paşaportului cu o matriţă pregătită din timp în care erau decupate 12 steluţe aranjate într-un cerc, iar apoi, a colorat paşaportul prin matriţă cu acril auriu. La înlăturarea matriţei, spectatorii prezenţi au putut vedea cum acvila nouveaux-moldavă a fost elegant încercuită în stema UE. Cum de a ajuns la Moscova tocmai acum?

Mi-am dat frâu liber imaginaţiei şi am sărit la concluzia că era o diversiune cognitivă a artistului în teritoriul rusesc. Mulţi ruşi, până şi cei mai deschişi la minte, jurnalişti, savanţi, medici, etc., sugând la ţâţa mass-mediei oficiale, sunt ferm convinşi că Basarabia a fost, este şi va fi pământ rusesc. Mulţi dintre ei, realmente, cred că situaţia actuală geopolitică este doar o anomalie şi se va redresa cât de curând. Brăila s-ar fi putut folosi de glamourul care începe să se formeze în Rusia în jurul a tot ce e legat de arta contemporană, prezentându-le diplomatic iubitorilor de artă de acolo o contrapropagandă. – Vedeţi, dragii mei, moldovenii nu sunt sovietici socialişti şi chiar se simt tot mai des atraşi de UE. Se cuvine de adăugat că şi contextul i-a fost aliat, spaţiul galeriei de artă, în genere, este întrucâtva opresiv, căci tinde să impună necondiţionat vizitatorului un anumit mesaj. Rusia nu este o excepţie în acest sens, deşi au fost expoziţii de artă conceptuală contestate fizic, adică închise prematur sau vandalizate de necunoscuţi sau miliţieni sub pretextul că lucrările expuse sfidau direct elita politică rusă sau biserica ortodoxă.

“Paşaportul” a ajuns la Moscova din simplul motiv că a fost ales de curatorii expoziţiei. Iar mesajul ei este că acest paşaport, prin imprimarea steluţelor, a devenit poate cel mai european paşaport, căci e singurul document de călătorie din lume cu o copertă atât de frumoasă – azuriul cerului, al libertăţii, dar care, pentru deţinătorii lui reprezintă izolare şi ignorare. Gândiţi-vă doar cât îl costă pe un cetăţean moldovean fiece viză lipită în el. Acest paşaport trebuie să devină un punct de plecare, un transfer, pentru noi toţi, spre o altă realitate, spre ceva nou. “Paşaportul” este, aşadar, o lucrare cât se poate de actuală.

VREAU sau “Visele tatălui meu”. Centrul expoziţiei îl reprezintă zece lămpi de neon de un roşu electric, sculptate în forma cuvântului englez WANT (adică, VREAU). Lămpile se aprind progresiv, începând cu inscripţia cea mai mică-nucleu. Vrerea creşte secvenţial, se tot îngroaşă şi apoi se stinge brusc. Sunt şi o serie de tablouri în stil socialist-realist, singurul stil acceptat drept artă adevărată de foarte mulţi oameni, printre ei e şi tatăl artistului. Actul de comisionare a tablourilor a fost o încercare a lui Pavel Brăila de a vorbi tatălui pre limba tatălui său. Personal citesc evenimentul ca un omagiu adus lui Brăilă senior, dar şi tuturor taţilor. E o lucrare despre cum visele tatălui nu pot fi realizate de către un fiu care gândeşte altfel. La început, pe când flăcăul era mic, taică-su visa că băiatul lui va fi primul cosmonaut din Moldova. Respectiv, pe unul dintre tablouri e reprezentat un cosmonaut. În realitate, însă, cei ce deveneau cosmonauţi în URSS erau număraţi pe degete. Brăila senior era şi încă mai este medic. Avea salar mic. În schimb, un amic de-al său, ceasornicar, avea întotdeauna suficienţi bani şi timp liber. Visul tatălui s-a redus la aceea ca fiul său să muncescă ceva care îi va aduce un venit decent – putea fi ceasornicar sau, bunăoară, cineva care ar face plinul maşinilor la o benzinărie (pe timpuri a fost o activitate bine plătită). Când fiul a susţinut examenul de admitere la politehnică, visul lui tata a luat un nou avânt. Îl vedea viticultor, apoi inginer, traducător. Feciorul i-a devenit însă artist, iar faptul că vernisajul a avut loc într-unul dintre cele mai prestigioase spaţii expoziţionale din Paris – Yvon Lambert – ar însemna, implicit, că visul tatălui cu cosmonautul s-a împlinit – până la Pavel Brăila, dintre români, la Documenta a mai fost prezentat doar Constantin Brâncuşi.

Teodor AJDER, psiholog



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *