Primul dicţionar al emoţiilor în limba română, lansat şi la Paris
Cristina Leahu a plecat de acasă, din R. Moldova, la doar 13 ani, ca să facă şcoală la Bucureşti. Apoi a obţinut o bursă la Londra, unde şi-a continuat studiile. În prezent, autoarea este stabilită la Barcelona, unde s-a şi născut „Emoţionar”-ul. Zilele trecute, „Galerie Moldave” a găzduit lansarea „Emoţionar”-ului la Paris. Conaţionalilor noştri le-au fost prezentate argumente de autocunoaştere. Mai multe detalii aflăm din interviul pe care l-am solicitat autoarei.
— Cristina, ce este „Emoţionar”-ul?
— După mine, „Emoţionar” este o bijuterie care s-a născut în urma mai multor proiecte pe care le-am realizat împreună cu oamenii noştri din diaspora, în mod special pentru femei. Eu fac „coaching” cu ele, de fapt, facem şezători ale sufletului. Din nevoia de a avea un material de lucru, un instrument care ne-ar ajuta să înţelegem mai bine emoţiile personale, exprimarea lor prin cuvinte, ca să ne facem înţeleşi de alţii, a apărut „Emoţionar”-ul. E o carte autofinanţată, la care au contribuit oamenii noştri din diaspora. Le mulţumesc mult pentru faptul că au crezut în acest proiect. A fost creată la Barcelona, în colaborare cu un ilustrator local, fiind editată în Italia.
— Cui îi este destinată cartea?
— Celor care încearcă şi vor să se înţeleagă mai bine pe sine, să-şi înţeleagă trăirile. Doar aşa ei pot înţelege mai bine ce li se întâmplă lor şi celor din jur. De fapt, cunoaşterea reciprocă facilitează o comunicare mai eficientă. Deşi cartea e pentru adulţi, cel mai bine prinde la copii. Până şi cei mai mici cititori înţeleg care este conceptul şi chiar îl utilizează. Şi psihologii au început a lucra cu „Emotionar”-ul. Am constatat că pe piaţă a fost nevoie de un astfel de instrument în limba română.
— Şi care-i feedback-ul, dacă ţinem cont de faptul că această carte a fost lansată acum un an?
— Sunt foarte bucuroasă că, într-un timp atât de scurt, cartea a reuşit să ajungă în foarte multe părţi ale lumii. Primul rezultat în urma apariţiei cărţii a fost cel că a fost preluat de comunitatea psihanaliştilor şi psihologilor care lucrează cu copiii. Apoi că a fost solicitată versiunea mai amplă a „Emotionar”-ului. După aia a fost solicitată traducerea cărţii în limba spaniolă. Deja sper să vin cu o completare a conţinutului.
— De unde te-ai inspirat în realizarea acestei cărţi?
— Limba spaniolă este o sursă importantă în tot ce înseamnă psihologie. Această limbă a deschis pentru mine noi orizonturi. M-am inspirat mult de la Claudio Naranjo, Clarissa Pinkola care a stat la baza dezvoltării mele în înţelegerea emoţiilor. Învăţ în fiecare zi de la ceea ce trăiesc, de la cei care mă înconjoară. Şi copiii sunt o sursă de inspiraţie pentru mine, observându-le nevoile.
— Cât de necesară ar fi această carte cetăţenilor de rând din R. Moldova, reieşind din starea lor emotivă?
— Pentru mine, scopul final al acestei lucrări e ca ea să devină o carte de dirigenţie în cadrul curriculumului şcolar. Am văzut modele avansate din şcolile Montessori, şcolile vii şi active în care orele de dirigenţie sunt zilnice. Ei discută, vorbesc despre felul în care şi-au petrecut ziua, care au fost trăirile lor şi ce soluţii au identificat în cazul unor probleme. Pentru R. Moldova ar fi esenţial să aibă astfel de discuţii, deoarece copiii se confruntă cu mai multe situaţii, în special legate de migraţia părinţilor, de despărţirea de membrii familiei. Asemenea suferinţe devin şi mai ample, deoarece nivelul de exprimare a trăirilor interioare este foarte redus. Chiar şi în sânul familiei relaţionarea şi comunicarea este inconsistentă, iar acest fenomen dezvoltă alte probleme. Sper că, utilizând dicţionarul de emoţii, relaţionarea va deveni mai uşoară.
Ecaterina Ţurcan Hacina, Franţa
