„De acest Crăciun, să oferim căldură”. Când cei plecați din R. Moldova îi ajută pe cei rămași acasă
Calgary, din provincia Alberta, Canada, e locul unde am învățat ce înseamnă să faci voluntariat, să donezi în scopuri caritabile, am și activat la o companie non-profit și am cunoscut multe persoane din acest domeniu destul de dezvoltat în zona respectivă. Printre aceștia se numără și mulți conaționali de-ai noștri, care au încercat să adune fonduri bănești pentru anumite cauze sociale.
Pe Ina Biriucova am cunoscut-o mai bine prin intermediul grupului nostru de dansuri populare „Doina”, căruia i s-a alăturat și la mai bine de 6 luni de la formarea acestuia. Iată că, recent, mă contactează Ina și mă roagă să o ajut la un proiect nou – colectarea de hăinuțe de iarnă pentru 48 de copii din R. Moldova.
Calgary e un oraș mare. Deocamdată, trei tinere au acceptat să fie incluse în lista colecționarilor: Victoria Bogdanaș și Ludmila Baidan, care locuiesc la extrema de nord a orașului și eu, Lilia Sturza, împreuna cu Ina – în partea de sud. Am publicat un textuleț pe un grup al moldovenilor din Calgary pe Facebook și așa a luat naștere proiectul „De acest Crăciun, să oferim căldură”.
Citisem anterior câte ceva despre Ina, dar știam despre ea și din discuții cu unii semeni. Am zis, însă, că e mai bine să o invit la o cafea și să depănăm amintiri și nu doar din activitatea ei, fie legate de binefacere, fie de ordin mai personal și să le expun aici, unde mulți mai mulți ar cunoaște-o.
— Cum ați ajuns în Canada și cum ați început să activați în sectorul non-profit? E, oarecum, o prelungire a ceea ce ați făcut acasă?
— Ceea ce fac, e o activitate de suflet care îmi dă o bucurie enormă. Am 22 de ani de experiență în sectorul non-profit, dintre care 12 sunt în Moldova. Am lucrat la ONG-ul „Tinerii pentru Dreptul la Viață” (TDV), care activează din 1997, încă de pe când eram studentă la Universitatea „Alecu Russo” din orașul Bălți. ONG-ul „TDV” are o activitatea vastă, al cărei scop este promovarea unui mod sănătos de viață, dezvoltând o sumedenie de proiecte de ajutor social pentru tineri, copiii din familii vulnerabile, și nu numai. De fapt, aș zice că proiectele care au ca scop ajutorul copiilor sunt cele mai greu de realizat, sursele financiare disponibile sunt minime, dar și foarte greu de găsit, copiii cresc, și mereu au nevoie de materiale noi, de rechizite școlare. Apoi, mai e organizarea diferitor evenimente pentru copii – Crăciun, Paște, Ziua Copiilor, care tot necesită bani. În Canada, sunt de 10 ani, și activez la ONG-ul „CUPS”, care au o sumedenie de servicii pentru populația cu venituri mici sau fără de surse de venit. Centrul are o clinică medicală și dispune de programe multiple pentru copiii cu nevoi speciale cum ar fi: ADHD/ADD, autism, sindromul Down ș.a. Am venit în Canada nu pentru a fugi din Moldova, unde aveam o viață decentă, un lucru care îl adoram, familia și prietenii alături, ci pentru o experiență nouă atât profesională, cât și personală. Am venit pentru fiul meu, care în Moldova nu avea posibilități atât de înalte de a călători și vedea lumea. Eu o făceam în scopuri de serviciu și pentru mine nu era ceva nou, dar pentru copii și familia mea era ceva deosebit. Nu regret că am luat această decizie, suntem fericiți unde suntem și mulțumiți de ceea ce am acumulat în acești ani de Canada.
— Cum ați decis să colectați fonduri pentru a ajuta la realizarea construcției terenului de joacă pentru copii din Bălți, dar și acum, pentru colectarea hainelor de iarnă pentru copiii din familii social vulnerabile?
— Știu tot timpul despre ceea ce face centrul „TDV”, urmăresc proiectele lor, mă informez și le zic persoanelor de contact de la centru să apeleze în caz de nevoie. În Bălți, acest ONG găsise o încăpere, care a fost dată în arendă pentru 25 de ani de primăria orașului, dar erau nevoie de investiții pentru a avea un sediu acolo, unde puteau fi primiți beneficiarii și puteau fi prestate servicii. Astfel, au fost găsite surse din interior și din exterior, și centrul e de nedescris acum. Pentru terenul de joacă, am aplicat la un proiect al Biroului Relații cu Diaspora, la sugestia Victoriei Bogdănaș, după o încercare eșuată de a strânge donații aici, în Canada. Donatorii canadieni, atunci când donează, așteaptă recompensă. Când zic recompensă, mă refer la primirea bonului de plată, pe care în Canada îl declară la taxe și se deduce din plata aferentă a impozitelor în anul respectiv. Iată că, după ce am completat formularul și am expediat multe informații și detalii, am primit banii și a fost posibilă construcția terenului. Am avut plăcerea de a fi prezentă la deschiderea acestuia, moment care a coincis cu vacanța mea, având și o mare sărbătoare în acel an – ziua de naștere a mamei mele, care a făcut 60 de ani. Cu hăinuțele de iarnă, din nou, am apelat la centrul „TDV”, mi-au zis de ce e nevoie și așa am inițiat acest proiect, care sper să aibă succes. An de an, copiii au nevoie de alte lucruri, știm că acestea se uzează în timp, iar ei cresc. Pentru sărbători precum Crăciunul, e binevenit un astfel de proiect. Personal, am doar emoții pozitive când văd copiii fericiți.
— Cât de des plecați acasă? Ultima dată, ce schimbări ați observat în Moldova?
— Mă strădui să merg an de an acasă. În zece ani de Canada, am fost de 7 ori. Sunt un oaspete acolo, mereu întâmpinată cu mese întinse și cu oamenii dragi în jurul meselor. Mi-e drag să-mi întâlnesc foștii colegi, rudele, prietenii, așa că, pentru mine, vizita în Moldova e o sărbătoare. Schimbări multe nu am observat, ori poate eu prea des merg. Totuși, acea speranță și dorință privind dezvoltarea țării oamenii o mai au.
— Cum credeți, ce i-ar trebui Moldovei pentru a progresa? Ce programe ar putea ajuta la dezvoltarea țării?
— Moldova e o țară mică și chiar dacă nu are munți cum are Canada, sau ieșire la mare, precum au vecinii noștri, are alte posibilități de a se dezvolta. E, totuși, o țară frumoasă care, dacă ar fi un pic cizelată în domeniul socio-economic și dacă ar duce o luptă pentru excluderea corupției din toate sistemele, începând de la grădinițe și până la instanțele de judecată, ar putea deveni o atracție a turiștilor, așa cred eu. Chiar ar fi posibil să dezvoltăm o nouă Elveție. Dar, dacă e să mă refer la non-profit, mai mult văd o implicare a persoanelor din Moldova și a celor plecați, cu scopul de a ajuta. Sunt foarte mulți copii care necesită ajutor material, sau persoane cu nevoi speciale psihomotorii, părinți cu copii bolnavi sau adulți, care din anumite motive, nu pot genera un venit pentru a duce un trai decent. Aici, îndemn să intervină oamenii generoși, cărora le pasă de cei neajutorați. Eu când vorbesc cu cineva de aici din Calgary sau cu prietenii și cunoscuții mei din alte părți ale lumii, ofer ajutorul informativ pentru diferite probleme sociale, unde oamenii vor să intervină. De fapt, e ca și cu acest proiect, căruia tu, Lilia, i-ai dat numele „De acest Crăciun, să oferim căldură”. Ar putea deveni un proiect mai de amploare – toți cunoaștem sau venim din localități unde e necesar de făcut ceva pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale unei persoane, fie asta și temporar. Un anumit progres începe cu pași mici, iar un ajutor care are un impact cât de mic și schimbă spre bine o situație, deja e un pas mare înainte. De fapt, totul e în mâinile noastre, ai celor care-și trag rădăcinile de acolo, care locuiesc acolo sau pe alte meleaguri, care mai țin la acea țară și le pasă de viitorul și soarta ei. Copiii sunt viitorul țării, iar proiectul „De acest Crăciun, să oferim căldură” a început cu viitorul.
— Succese și mulțumiri Inei Biriucova și tuturor celor care s-au implicat – Victoria Bogdănaș, Ludmila Baidan, tuturor donatorilor, moldovenii din Calgary, dar și canadienii din Calgary, dar și celor veniți din alte părți a lumii.
Lilia Sturza, Calgary AB, Canada
