Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Ce ar fi dacă femeile…

Ce ar fi dacă femeile ar avea aceleaşi aspiraţii ca şi bărbaţii?

Când aveam 7 ani, am participat la un concurs din cadrul şcolii – „Miss Primăvara”. Fetiţele selectate din fiecare clasă primară, la fiecare etapă a concursului, au prezentat cântece, poezii, dansuri şi desene. La etapa prezentării, îmi amintesc că am zis că atunci cand voi creşte mare îmi doresc să devin top model, dar şi să mă dau huţa pe un colţ de lună…

Visul meu de a deveni model nu era unul rar întalnit, ba mai mult, era foarte neoriginal. Din acest motiv, probabil, atunci când am aterizat în Irlanda, la 10 ani, într-o clasă de 33 de fete fără niciun băiat, mi-a părut foarte ciudat că la ora de discuţie, care se numea „Circle time” (timpul în cerc, n.r. ), nicio fată nu a menţionat că se visează top model când va creşte mare. M-am împăcat cu gândul că ceva nu era bine cu fetele din clasa mea nouă, că la urma urmei, cine mai face caligrafia în clasa a patra sau vine la şcoală cu ursuleţi de pluş şi participă la şezători cu ceai în pauză?!

De altfel, la una dintre pauze, am întrebat-o pe prietena mea cea mai bună de ce nu vrea să devină model cand va creşte mare. Jessie era înaltă, slabă şi avea toate cerinţele pentru o carieră de succes în modeling. Am asigurat-o de acest fapt de parcă aş fi fost un expert. Ea mi-a răspuns că ar vrea să devină arhitect când va creşte mare, pentru că ei au salarii mari şi trăiesc în case frumoase. Mi-a mai spus că oricum, a fi model nici nu este interesant, pentru că trebuie să te dezici de dulciurile preferate.

Acum, peste 15 ani de la discuţia noastră din curtea şcolii, m-am întâlnit din nou cu prietena mea, într-o cafenea. Jessie nu a mai devenit arhitect – e fizioterapeut, lucrează cu oamenii cu dizabilităţi şi îi ajută pe unii să se reabiliteze după operaţii. Îmi povesteşte cum îi merge la serviciu şi mă întreabă cum decurg studiile la mine, luâdu-mă puţin în râs, deoarece cariera mea în drept e foarte departe de cea de top model, pe care mi-o doream de mică.

Mă întreabă dacă am auzit că prima fată din promoţia noastră de 120 de fete s-a căsătorit. Îmi povesteşte foarte mirată că s-a căsătorit la doar 24 de ani. La care eu îi spun că, recent, am fost în Moldova şi întrebarea „când te măriţi?” era mână în mână cu „Salut, ce mai faci?”. Mi-am turnat un strop de lapte în ceai, observând explozia de alb în negru şi i-am povestit despre ce am auzit recent de la o cunoștință din Moldova. Ea zicea că dacă la 25 nu eşti măritată, ceva nu-i în regulă cu tine. Atunci mi-am dat seama că visul meu de a deveni top model a rămas în urmă, încuiat acolo, în cutia cu amintiri din Moldova. Gândirea mea şi visurile de viitor au fost treptat influenţate de colegi, cunoscuţi şi prea multă lectură. Nu vreau să spun că a te căsători tânăr e ceva bizar sau nu la modă în ţările din Vest, sau că a deveni top model e ceva rău – dimpotrivă. De asemenea, îi admir pe părinţii mei, care s-au căsătorit tineri şi au construit o căsnicie minunată.

Chiar mă tot întreb cum mama se descurca în Moldova anilor ‘90 cu doi copii mici, pe când eu abia reuşesc să am grijă de căţeluşul meu.

Oricum, mă doare faptul că punem prea multă presiune pe tinerele femei în cultura noastră, că primul scop este să fii frumoasă, slabă, iar misuinea ta principală se crede că e aceea de a te mărita.

Mă gândesc ce ar fi dacă femeile ar avea aceleaşi aspiraţii ca şi bărbaţii, spre studii şi un post de muncă bun, iar căsătoria ar fi o unire frumoasă a unui cuplu, dar nu cel mai important scop pentru femei? Ce ar fi dacă am accepta că poţi să ai şi mai mult de 25 de ani şi să nu fii căsătorită, şi să fie totul în regulă cu tine. Poate e prea revoluţionar sau poate m-a influenţat prea mult lectura feministă. Nu am scopul de a vă influenţa, doar sper să vă plantez o seminţă, care să vă pună şi pe voi pe gânduri.

Concluzionând, împart cu voi o frază de la autoarea care mă inspiră, N. Waheed: „Fata mea, o să te învăţ despre valoare ta, nu frumuseţea ta; Frumuseţea ta e clar dată; fiecare fiinţă este născută frumoasă. Dar, cunoscând valoarea ta, poţi să-ţi salvezi viaţa; Trăind numai pentru frumuseţe o să fii flămândă, crudă, neîplinită şi slăbicioasă, mereu în căutarea cuiva care să-ţi spună că eşti frumoasă”.

Mariana VERDEŞ, Irlanda