Principală  —  Reporter Special  —  Oameni   —   „Talentul nu are naţionalitate, iar…

„Talentul nu are naţionalitate, iar arta nu are frontiere”

Picturile sale sunt o filosofie, o meditaţie asupra vieţii, îmbinând prezentul şi trecutul îndepărtat, condimentate cu simboluri, ce trebuie descifrate şi aranjate asemeni pieselor dintr-un puzzle, conturând povestea pe care vrea să ne-o redea tânărul artist Victor Frimu.

Lumea interioară a artistului este pe cât de simplă pe atât de complexă. În ea nu lipseşte nimic: nici ambiţie, nici pasiune, nici tristeţe, nici frică, nici speranţă şi nici admiraţie. „Un artist este mai excentric şi uneori mai retras, poate uşor calculat, visător, romantic, dar şi ambiţios. Are nevoie de toate acestea pentru că reflectă pe pânzele sale teme sensibile care nu au nevoie de cuvinte. Să ştiţi că şi pânzele vorbesc”, zâmbeşte artistul.

Povestea fiecărei lucrări

„Îmi place liniştea. Atunci când pictezi, eşti învăluit de linişte. Eşti doar tu şi ideile pe care le conturezi pe pânză… Eram mic şi îmi plăcea foarte mult desenul. De aceea, părinţii au decis să mă înscrie la şcoala de pictură din sat (Ciuteşti, Nisporeni). Atunci nu-mi dădeam seama de multe lucruri, dar îmi plăcea să văd în faţa mea albumul şi acuarelele. Mereu voiam să fiu primul şi să desenez cel mai bine. Eram un elev sârguincios. Am mers mai târziu la Colegiul de Arte „Alexandru Plămădeală” din Chişinău. Ulterior, m-am înscris la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, unde m-am format ca profesionist. Apoi am făcut masteratul… Între timp, am înţeles că arta este o lume minunată şi am început să-mi clădesc lumea proprie, visând şi pictând ceea ce simţeam”, povesteşte tânărul artist, picturile căruia pot fi găsite în casele multor pasionaţi de artă din SUA, Germania, România, Franţa, Rusia etc.

„Fiecare lucrare are o idee, o poveste. Pictez pentru mine, dar şi pentru cei care vor contempla lucrările. Rostul artistului în societate este să schimbe ceva. Vreau să vin cu un mesaj bine definit în faţa spectatorului”, spune Victor, care este pasionat de mitologie, filosofie şi simbolistică, care îşi găsesc loc în picturile sale.

„Am grijă de pânzele mele”

După absolvire, timp de un an, tânărul artist a călătorit prin Europa, în cadrul mai multor proiecte. „Am participat la mai multe tabere de creaţie din Germania, Franţa, România, Rusia, Ungaria. Am făcut schimb de experienţă cu tineri artişti din alte ţări. Am pictat mult, am descoperit oameni şi locuri interesante şi am acumulat noi impresii şi idei. Apoi, într-o zi, am primit o ofertă – să lucrez la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”. Am acceptat. Scenografia e o experienţă inedită, e pictură teatrală. Trebuie doar să te acomodezi cu dimensiunea pânzei pe care pictezi”, ne spune cu entuziasm pictorul, în timp ce intrăm într-o încăpere mare pe podeaua căreia este întinsă o pânză ce urmează a fi colorată. „Aici e atelierul în care pictez şi pentru teatru, şi pentru mine. Când am puţin timp liber, am grijă de pânzele mele”, zâmbeşte tânărul. El spune că, în urmă cu câteva luni, a înţeles importanţa timpului. „Mereu nu-mi ajungea timp. Am observat că ajungeam să pictez acasă, până pe la ora 4.00-5.00 dimineaţa, şi tot nu reuşeam. Atunci am conştientizat cât de iraţional foloseam orele în timpul zilei. De atunci îmi fac un plan al zilei. Astfel reuşesc să fac tot ce mi-am propus”, zâmbeşte Victor.

Timpul le aranjează pe toate

În picturile lui Victor Frimu nu veţi găsi o culoare dominantă. „Îmi plac toate culorile, pentru că mă ajută să transmit mesaje, să codific povestea la care lucrez. Probabil, dacă mi-ar lipsi o culoare, aş inventa-o”, râde tânărul, spunând că adoră să jongleze cu ele, amestecându-le, potrivindu-le şi aranjându-le cu grijă pe pânză. Pictorului îi mai place să reprezinte timpul, care le aranjează pe toate: pune pe cântar viaţa şi moartea. „Dacă nu ar fi un măsurător al timpului, oricum i-aş şti ritmul, după picturile pe care aş reuşi să le fac”, ne spune artistul.

Victor recunoaşte că se întristează când vede situaţia economică, nivelul cultural şi educaţional din R. Moldova. „Cultura este cartea de vizită a fiecărei ţări, dar noi avem o cultură degradată cu 50-100 de ani, în raport cu alte ţări europene. Avem puţine muzee. Lipseşte un muzeu de artă al tinerilor, pentru că avem în ţară mulţi tineri talentaţi, care nu au unde expune, pentru a deveni cunoscuţi. Călătorind prin lume şi întâlnind mai mulţi artişti, am înţeles: talentul nu are naţionalitate, dar artiştii din Moldova sunt mai sârguincioşi decât mulţi de peste hotare, poate pentru că ei creează ceva nu doar pentru plăcere, dar şi pentru a câştiga un ban”, constată artistul.

Victor visează să colinde lumea pictând. „Artistul nu e doar la el acasă artist, pentru că talentul nu are frontiere. Cu sigurnţă, însă, voi reveni acasă, în R. Moldova”, conchide pictorul.