Principală  —  IMPORTANTE   —   Dorina Sorochin – artizana unei…

Dorina Sorochin – artizana unei societăţi mai bune

Schimbarea începe cu noi. De această părere este Dorina Sorochin – o tânără mămică din satul Truşeni, mun. Chişinău, care a decis să construiască un viitor mai bun şi mai liniştit pentru copiii săi şi nu numai.

Deşi face voluntariat, aflându-se ore în şir lângă oamenii care au mai multă nevoie de atenţie, Dorina, fiind o meşteriţă iscusită, reuşeşte să-şi croiască timp şi pentru hobby-ul său, creând cu croşeta adevărate delicii vizuale.

O „artistă” a societăţii

A studiat contabilitatea la Colegiul de Informatică din Chişinău, după care s-a înscris la Academia de Transporturi, Informatică şi Comunicaţii, unde a studiat business şi administrare. „Cu toate acestea, acum îndeplinesc cel mai alert rol din viaţa mea. Statutul de mamă mă inspiră să mă redescopăr”, constată femeia.

„Îmi place să spun că sunt o artizană a societăţii”, zâmbeşte Dorina în timp ce ne povesteşte că fiecare zi şi-o dedică creării unui mediu favorabil dezvoltării copiilor ei, dar şi edificării unei comunităţi sănătoase şi puternice. „Uneori, doar aşa îmi pot auzi vocea. Mi-am împletit viaţa cu voluntariatul, care m-a ajutat să dezvolt altruismul din mine, să-mi lărgesc orizonturile de imaginaţie, aspiraţie şi să înţeleg că pot şi eu contribui la schimbarea societăţii şi a situaţiei din ţară”, recunoaşte tânăra.

Ea este pasionată şi de lucrul manual, în special de croşetat. „Am început să croşetez în vara anului 2013, când eram însărcinată cu primul băiat. Atunci m-am înscris la un workshop de meşteşug manual. Entuziasmul de a crea ceva cu croşeta nu mă lasă nici acum. Însă, apar perioade când nu am timp pentru acest hobby şi atunci îmbin creativitatea cu activităţile distractive pentru copii. Cei mici sunt încântaţi să se joace în ghemele de aţă şi să-şi imagineze că se află într-o junglă a culorilor”, râde Dorina. Ea spune că, de cele mai multe ori, face lucrări pentru familie şi prieteni, dar uneori primeşte şi unele comenzi. „Nu mă pot lăuda cu multe comenzi, pentru că ajung să fie costisitoare, căci în funcţie de mărime şi model se consumă mulţi metri de aţă, care este foarte scumpă la noi”, spune ea.

„Când m-a văzut, a izbucnit în plâns”

Mai mult, Dorina este membră a grupului de iniţiativă „Run Pink Moldova”, ce susţine femeile care luptă cu cancerul mamar. De asemenea, în perioada rece a anului, ea face tot posibilul să aprovizioneze bătrânii singuratici cu lemne şi cărbune, precum şi cu o masă caldă. Voluntara a organizat mai multe proiecte ecologice, cum ar fi EcoMania Truşeni, EcoKids, HaiMoldova, şi ateliere de reciclare, precum şi acţiuni cultural-educative pentru casele de copii, internate şi aziluri de bătrâni.

„Fiecare acţiune, întâlnire cu oamenii care au nevoie de ajutorul nostru m-a marcat profund. Şi acum îmi amintesc de prima vizită la Azilul Republican. Am urcat la etajul trei. Era un hol lung şi întunecos. Ultima uşă era deschisă. În cameră era frig şi pustiu. Într-un colţ al acesteia stătea cuminte o bătrână îmbrăcată într-un palton ponosit. Stătea stingherită pe marginea patului, care nu avea pe el nicio plapumă. Nu am să uit niciodată chipul acelei bătrâne încărunţite de ani şi ghemuite de frig şi de singurătate. Când m-a văzut, a izbucnit în plâns, pentru că de mult niciun vizitator nu i-a trecut pragul. Am strâns-o în braţe… Sunt momente ce nu pot fi descrise în cuvinte”, mărturiseşte cu tristeţe Dorina.

Ea este de părere că fiecare persoană are o datorie morală faţă de societatea în care trăieşte şi se dezvoltă, din care absoarbe cunoştinţe, experienţe şi poftă de viaţă. „Menirea fiecăruia este să ajute pe cel de alături. Sunt sigură că implicarea socială şi civică poate face revoluţie în statul nostru, care se risipeşte pe zi ce trece. Dacă fiecare ar avea grijă de vecinul, de rudele sale, atunci nu ar mai rămâne loc pentru bătrâni singuratici sau copii abandonaţi. Cred în oameni şi în faptul că ne putem ajuta reciproc. Azi eu ajut un nevoiaş, iar mâine altcineva îl va sprijini pe copilul meu. Nu mă refer aici la bunuri materiale, ci chiar şi la o încurajare, un zâmbet, un gând bun, o motivare în momentele mai critice”, opinează femeia.