Probabil, nu este ușor să devii inamic al puterii corupte și să nu cedezi

Interviul cu Valeriu Cemortan, doctorand la Universitatea „École polytechnique” din Paris

Era început de 2005, când echipa Ziarului de Gardă căuta o personalitate pentru primul, din acel an, interviu. Căuta un om deosebit, care nu s-ar fi eschivat să spună adevărul, oricât de incomod ar fi fost acesta. Redacția a decis să identifice candidatura unui copil. Jurnaliștii au discutat cu profesori, cu părinți, cu bunei și au identificat un copil care, la ai săi 9 ani, trăia în spațiul maturității – Valeriu Cemortan, elev la Liceul „Prometeu” din Chișinău.

Interviul de acum aproape 15 ani, părea incredibil. Valeriu oferise răspunsuri mature și profunde. De altfel, cele mai multe dintre întrebările ce i-au fost adresate atunci, sunt valabile și acum. Acum, Valeriu Cemortan are 24 de ani și e doctorand în Franța. La ceas aniversar, când ZdG împlinește 15 de activitate, ne-am propus să revenim la acest interviu și la acest personaj, pentru a oglindi cum (nu) s-a schimbat R. Moldova în decursul acestor ani.

— Au trecut aproape 15 ani de la interviul acordat pentru ZdG, fiind elev în clasa a 4-a. Acum cu ce te ocupi?

— Fac doctoratul în „Chimia moleculară” la Universitatea „École polytechnique” din Paris. Am un contract de muncă de trei ani, fiind și student. Iau ce-i mai bun din ambele părți. Sunt implicat în realizarea unui proiect. De regulă, șeful proiectului recrutează persoana care urmează să realizeze acest proiect timp de trei ani. Fusesem selectat de șeful meu care avea mână liberă să aleagă pe oricine. De fapt, în Franța, procesul de selectare e anevoios. Sunt un norocos că am fost ales.

— Ce presupune proiectul?

— Proiectul presupune utilizarea unei clase de compuși care a fost obținută pentru prima dată de șeful meu, în scopul activării moleculelor mici. Aici mă refer la gaze, cum ar fi – monoxidul de carbon, hidrogenul, metanul, aceasta fiind substanța principală. Scurt pe doi, vrem să folosim substanța pe care o sintetizăm ca să distrugem metanul. Pot fi numit un pui de cercetător.

— Cum s-a schimbat viața ta în ultimii 15 ani?

— Am finalizat studiile la „Prometeu”. Fac parte din prima generație care a avut noroc de camere video la BAC. Asta crease o situație de panică pe atunci. Apoi am venit să-mi continui studiile în Franța, unde am făcut o dublă licență – în Fizică și în Chimie. Am făcut un master în Chimie, iar acum fac doctoratul în Chimie Moleculară.

— Cum s-a schimbat R. Moldova în acești 15 ani, privită din afară?

— Moldova s-a pustiit. Vorbind despre Chișinău, pot spune cu rezervă că ar semănă cu o capitală europeană, totuși sub niște aspecte foarte înguste. Mă refer la sfera serviciilor, la consum. Țara în sine a pierdut foarte mult în 15 ani – peste un milion de oameni care au plecat peste hotare. Oamenii vor să plece din Moldova, mai ales că le este foarte ușor să plece. În ultimii 10 ani, am încercat să scăpăm de un scai și am ajuns la altul. Cred că atât timp cât în țară nu este o masă critică de oameni implicați, motivați, gata să-și manifeste intenția, schimbarea vine extrem de greu. Moldova are de pierdut imens pentru că își lasă populația să plece, dar, probabil, foarte mulți nu au de ales și asta e o tragedie.

— De ce atât de mulți tineri din R. Moldova aleg să facă studii peste hotare?

— Cred că factorul esențial este că în Moldova nu sunt suficiente oportunități pentru o continuitate profesională. Am ales să vin la Paris, având percepția că aici pot face studii mai calitative decât ceea ce era să fac la Chișinău. Mulți tineri gândesc la fel și decid să plece din țară. De regulă, acești tineri sunt cei mai buni din generația lor. Se întâmplă că persoanele care nu pot pleca, fie din considerente financiare, fie din alte considerente, au un mediu mai puțin competitiv, universitățile devin mai slabe și-i păcat.

— Dar ce ar trebui de schimbat în sistemul educațional al R. Moldova?

— Experiența mea în sistemul educațional de acasă nu a fost una rea. Aș spune că sistemul nostru e construit astfel încât să devii „uomo universale”. Cel puțin teoretic, trebuie să învățăm foarte multe lucruri ce creează o bază de cultură generală care mereu este utilă. Am putut observa asta în raport cu colegii mei din Franța. Aici, sistemul de învățământ este poziționat pe domenii ceva mai înguste, accentul fiind pus mai puțin pe „a ști” și mai mult pe „a aplica”. Din punct de vedere al sistemului, nu cred că avem probleme fundamentale. Contează cum sunt executate cele preconizate, dar și resursele disponibile pentru realizarea scopurilor. Asta face neomogenă calitatea studiilor. Eu am învățat la un liceu foarte bun. Am avut noroc de o duzină de profesori fenomenali, care și acum sunt competenți în domeniul lor.

— O să revin la o întrebare de acum 15 ani, care sună așa: Cum ar putea fi viața noastră în cazul în care R. Moldova ar fi în UE? Ce ai zice azi?

— Dacă Moldova ar fi în UE, pârghiile de influență pentru a dirija vasul nostru care se clatină, ar fi mai solide. Singura chestie pe care UE ar putea s-o facă acum – e să ne ajute financiar. Cred că e dificil să vedem schimbări rapide și concrete, dar cel puțin, dacă am merge pe premiza că vrem în UE, ar fi mai multă coerență la tot ce vrea să facă Moldova. Fiind în UE, ne vom lupta pentru modernizare. O altă chestiune e dacă R. Moldova este o bună candidatură pentru familia europeană.

— Și care ar fi răspunsul la această întrebare? Care-s șansele R. Moldova de a face parte din familia europeană?

— Nu știu dacă suntem un interes geostrategic pentru UE, astfel încât ei să depună eforturi. Vorbind de cât de potrivită ar fi Moldova pentru UE, nu văd de ce nu. Trebuie să recunoaștem că este o omogenitate culturală. Oamenii de aici au mai puține griji legate de piramida necesităților. Foarte puțini oameni trebuie să-și facă probleme cu întrebarea unde vor trăi, ce vor mânca, pentru că în caz de un eșec personal, plasa statului te prinde și îți apar niște oportunități. În acel moment, francezii se concentrează pe ideea că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de azi, spre deosebire de moldoveni, pe care îi macină ce vor face, cum va fi, de ce e așa.

— Cum apreciezi clasa politică din R. Moldova?

— O acuz pe piticism ambițional. Intenția oamenilor politici din R. Moldova, care-și urmează dorința de îmbogățire, cum am văzut asta în numeroase instanțe, îi face să fie niște specimene foarte vulgare și de asta îi acuz de piticism moral și de lipsă de ambiție. O parte semnificativă a oamenilor politici din Moldova dispun de mijloace bănești impunătoare. Sunt sigur, istoria îi va privi cu cruzime. Au avut oportunitatea să lase amprenta într-un mod valoros, favorabil istoric, dar nu, au ales, pur și simplu, să se îmbogățească. Fac trimitere la amuzantul meu interviu de acum 15 ani și zic că ceea ce s-a întâmplat până acum în politica de acasă, nu a fost altceva decât glorificarea individului care alege să-și creeze o statuie în numele lui, dar nu și pentru țară. Și e păcat, pentru că oamenii și plaiul sunt un ideal nemaipomenit de frumos. Când te gândești că poți influența viața acestor oameni care aparțin unei culturi ca și tine, ei, politicienii doar ignoră asta. Și e decepționant.

— Tot acum 15 ani ziceai că cea mai mare problemă a R. Moldova sunt conducătorii care nu respectă limba română. Cum comentezi acum, când președintele țării declară că vorbește limba moldovenească și această sintagmă se regăsește și în Constituție?

— Trist, nu-i așa? Este tragic să vezi asta. Cred că se face deliberat, astfel încât populația să nu aibă o identitate clară, care reprezintă un fapt unificator. Pentru că nu avem un consens asupra originii noastre, asupra limbii vorbite, asupra parcursului european, devenim ușor manipulabili. Este o problemă, o manifestare dureroasă!

— În același interviu, acum 15 ani, spuneai că o problemă a Parlamentului este că lansează știri false, pentru a se crede că R. Moldova e o țară care chiar tinde spre modernizare, în realitate, însă, fiind altfel. Cum comentezi acum?

— Este impresionant că ceea ce a spus un copil care pe atunci avea nouă ani, e valabil și acum. E un adevăr care va fi valabil mult timp, probabil. Guvernarea din ultimii 10 ani este vinovată cu vârf și îndesat de astfel de devieri.

— Totuși, care este cea mai mare problemă în R. Moldova?

— Acum trei ani, când veneam acasă, luând avionul de la Kiev, am avut norocul să stau alături de Pirkka Tapiola, șeful Delegației UE în R. Moldova. Și el a spus că deoarece Moldova e o țară mică, cu o populație redusă, este și ușor controlabilă. Altfel spus, o persoană care și-ar propune să reunească Țara, ar face-o mult mai ușor, pentru că nu ar trebui să lupte cu mulți. Asta nu se întâmplă pentru că nu se dorește cu-adevărat. În Moldova, devii politician ca să devii bogat. Sunt niște ambiții înguste, destul de vulgare. În lume, politica este poziționată invers, diferit de ceea ce se întâmplă în Moldova.

— Și dacă în urmă cu 15 ani, R. Moldova avea nevoie de un Iulius Cezar, ca să progreseze, acum de cine sau de ce are nevoie?

— Acum, mai mult ca altă dată, Moldova are nevoie de o clasă politică dominată de tineri bine educați, care nu au interese financiare. Acești tineri au urmărit câteva generații de politicieni ratați. Și asta se întâmplă, deja – vin tineri la putere. Bunăoară, fostul coleg de liceu, Dan Perciun care este deputat. El este genul de politician de care țara are nevoie. Dacă Dan Perciun ar putea fi clonat de 100 de ori, ar fi minunat pentru Moldova.

— O altă întrebare ce ți-a fost adresată atunci, este valabilă și acum. Recent, au avut loc alegeri în Ucraina, producându-se schimbări importante. Care ar fi lecția pe care trebuie s-o însușească moldovenii în urma acestor evenimente?

— Recunosc că știu cam puțin despre noul președinte al Ucrainei. Am ideea doar că e o persoană carismatică și în opoziție față de vechiul sistem. Probabil, un om diferit, din alt sistem, înseamnă ceva pentru Ucraina. Se va vedea.

— În 2006, la cea de-a doua Gală Anticorupție, organizată de ZdG, ai înmânat diplome celor care fusese declarați Anticorupții anului. Ce știi despre corupția de acum?

— Nu era și Dorin Chirtoacă printre laureați? Ironic, nu? Incredibil cum se pot schimba lucrurile în timp. Am doar câteva crâmpeie care mi-au rămas în cap de la gala aia. Din păcate, azi, Moldova are autostrăzi întregi de corupție. Concurența intereselor depășește onestitatea. Astfel, corupția înflorește.

— Se vorbește la Paris despre corupția din R. Moldova?

— Cred că în urmă cu trei-patru ani, câțiva colegi vorbeau despre „Miliardul furat”, doar atât.

— Ce așteptări ai de la actuala guvernare?

— Succesul Maiei Sandu este foarte încurajator. Maia Sandu este un exemplu de politician de carieră care își pune drept scop să facă mai multe pentru țară decât pentru sine, spre deosebire de cei care au precedat-o. Dacă clasa politică ar vedea funcția de ales al poporului ca pe un job, ca o serie de responsabilități, atunci asta chiar e o tentă pozitivă. Trebuie să existe mecanisme de evaluare și de control. Și miza e foarte mare. O țară întreagă se află într-o situație critică. Actuala guvernare trebuie să-și asume cu responsabilitate această menire.

— Ce așteptări ai de la actuala guvernare?

— Succesul Maiei Sandu este foarte încurajator. Maia Sandu este un exemplu de politician de carieră care își pune drept scop să facă mai multe pentru țară decât pentru sine, spre deosebire de cei care au precedat-o. Dacă clasa politică ar vedea funcția de ales al poporului ca pe un job, ca o serie de responsabilități, atunci asta chiar e o tentă pozitivă. Trebuie să existe mecanisme de evaluare și de control. Și miza e foarte mare. O țară întreagă se află într-o situație critică. Actuala guvernare trebuie să-și asume cu responsabilitate această menire.

— În noua guvernare, se regăsesc oameni noi, tineri școliți în UE, este acesta un pas înainte?

— Ăsta e momentul optimist. Le urez din toată inima să reușească, să reziste pentru a crea un sistem nou. Dacă parlamentarii ar rămâne consecvenți și dedicați scopului de a schimba lucrurile și de a învinge tot ce a măcinat R. Moldova până acum – corupția, justiția controlabilă, dezinformarea, atunci chiar și UE și-ar întoarce fața spre noi. Mizez pe un scenariu optimist, dar în politică este greu ca încrederea să fie răsplătită. Și, sigur, aș vrea să fac parte din echipa tinerilor întorși acasă, ca să schimb lucrurile.

— În planurile tale se regăsește revenirea acasă?

— Acum sunt „blocat” aici pentru următorii doi ani. Dacă ar fi să continui o carieră științifică, nu sunt sigur că în Moldova aș avea aceleași opțiuni ca în Franța. Totuși, recunosc că și aici sunt probleme. Spre exemplu, doar 2% din totalul de doctoranzi își găsesc un post în cercetare, altminteri se reprofilează. Mi-ar plăcea să pot, să am condiții să mă întorc, dar, din păcate, pot atribui asta celor aproape 1 milion de moldoveni care se află peste hotare. Dacă s-ar simți că se produce schimbarea care ar oferi siguranță unor perspective, sunt sigur că s-ar întoarce droaie întregi de moldoveni. În ultimii ani, am tot avut mici doze de optimism care, până la urmă, s-au epuizat într-un mod cât se poate de dezastruos.

— Cu ce te-ai ocupa în R. Moldova, dacă ai reveni? Ce ai putea face util pentru oamenii de acasă?

— Nu știu cât de utilă ar fi prezența mea în calitate de cercetător, mereu însă am spus că, dacă nu aș reuși să devin un cercetător bun, aș face activism civic, voluntariat. Natura activismului se schimbă în funcție de regiunea în care te afli. În Franța, aș face voluntariat pentru cauze ecologice, în Moldova, aș încerca voluntariat orientat spre ONG-uri de consultanță, de ajutor comunitar. Aici poate fi vorba de educație, colectare de fonduri pentru orfelinate, școli.

— Cum sunt francezii în raport cu moldovenii?

— Sunt mai bogați și asta schimbă multe (râde). Francezii sunt mult mai marcați de faptul că trăiesc într-un sistem rigid, dar eficient, astfel neavând necesitatea să iasă din albia sistemului. În Moldova, sistemul este disfuncțional pentru că nu sunt resurse pentru a-l mișca, respectiv, oamenii au nevoie să iasă din sistem pentru a prospera. E ușor să spui că ar fi bine ca oamenii să respecte legile, dar oamenii sunt disperați. Ca să putem cere de la moldoveni să respecte legile, cei de la putere trebuie să-și facă treaba mai bine.

— Ce le spui francezilor despre R. Moldova?

— Apropo, chiar dacă știu că vorbesc limba română, insist să mă numesc moldovean. Istoric și etnic, asta sună ca o aberație, dar atât timp cât nu suntem uniți, cât nu s-a corectat greșeala istoriei, nu am nicio rezervă să spun că sunt moldovean. Suntem o țară săracă. Și în Franța, Moldova e percepută ca o țară furnizoare de oameni veniți să muncească în construcții, la tot felul de job-uri necalificate. N-am nicio rușine pentru asta. Așa și le spun – suntem o țară săracă, dar cu oameni talentați, muncitori. Sunt caracteristici ale oamenilor aflați în situații complicate. Când te afli în circumstanțe dificile, găsești soluții. Noi suntem cei care găsim soluții. Asta ar fi diferența dintre francezi și moldoveni. Suntem mai descurcăreți, avem energie vitală, care creează relații puternice.

— Ce-ți lipsește acolo?

— Mai întâi de toate, familia. Îmi mai lipsesc multe altele, pe care, probabil, nu trebuie să le menționez, deoarece sunt valabile pentru toți cei care se află departe de casă. Cunosc puțini moldoveni care nu ar dori să se întoarcă, dar au nevoie de siguranța unei idei reale de existență. Nouă ne este dor de țară. Am vrea să revenim, spun asta foarte sincer. Mi-e dor să-mi vorbesc limba. Acum, că o vorbesc tot mai rar, am început să am o apreciere mai organică la cât e de frumoasă limba română. Ți-i mai bine acasă – e un adevăr absolut! Chiar dacă aici sunt bine pus pe picioare, m-aș simți mai în albia mea, fiind acasă.

— Cât de des revii acasă și ce aduci din Franța?

— Pot veni acasă de două, trei ori pe an. Aduc cașcaval. Nimeni nu-i bate pe francezi la producerea cașcavalului.

— Ce iei din Moldova, când te întorci în Franța?

— De acasă, iau cu mine multă, multă iubire la kilogram.

— Urmărești activitatea ZdG?

— Pot spune cu încredere că aveți o reputație foarte, foarte puternică și purtați pe umerii voștri o misiune extrem de importantă. Presa liberă trebuie să fie o pârghie de influență în activitatea oricărui stat. Ceea ce face ZdG și alte publicații independente, este că schimbă narațiunea. Vorbesc de narațiunea care, până acum câteva luni, era dominată de interesele unei singure persoane… Fiind independent și de calitate, ZdG are curajul să se opună unui sistem care poate foarte ușor să-l rănească și asta transmite un mesaj foarte important. Este îmbucurător și energizant, pentru că, probabil, nu este ușor să devii inamic al puterii corupte și să nu cedezi.

— ZdG are o audiență care urmărește activitatea redacției timp de 15 ani. Ce le-ai dori lor, ce mesaj le-ai adresa cititorilor?

— Nu ratați nicio oportunitate ca să vă revoltați, să protestați. Le urez tuturor cititorilor să aibă o implicare activă și să încerce să facă schimbarea. Probabil nu e ușor, dar trebuie să găsim suficiente resurse pentru a spune lucrurilor pe nume.

— Îți mulțumim!

Pentru conformitate, Marina Gorbatovschi