Interviu cu Nina Lozan: „Corupţia şi avocatura sunt incompatibile”

Interviu cu Nina Lozan, preşedinta Uniunii Avocaţilor din R. Moldova

— Dna Lozan, vinerea trecută aţi fost votată de către avocaţi în funcţia de preşedintă a Uniunii Avocaţilor. Ce vă propuneţi să faceţi în perioada următoare, din această postură?

— Am spus şi la Congres. Avocaţilor nu le place să fie conduşi. Ei au nevoie de condiţii normale pentru activitatea lor. Voi întreprinde măsuri pentru a consolida corporaţia noastră de avocaţi şi pentru a ridica prestigiul avocatului. Prin unire vom obţine rezultate.

Pentru început, voi merge la preşedinţii instanţelor de judecată pentru a obţine în toate instanţele încăperi în care să putem studia materialele, să ne facem nişte notiţe, să îmbrăcăm şi dezbrăcăm robele, pentru că, într-adevăr, este umilitor de a schimba roba pe culoarele instanţelor sau de a pleda ţinând actele pe braţe. Totodată, voi lupta pentru eliminarea discriminării participanţilor la proces. Ar fi bine să fim trataţi în mod egal, atât noi, avocaţii, cât şi procurorii, care au la dispoziţie mobilier şi încăperi. Următorul obiectiv este ajustarea cadrului legal. Doar atunci când legea va lucra în folosul nostru, când ea ne va apăra interesele, atunci noi vom reuşi şi vom fi auziţi. Întotdeauna rămâne valabilă conlucrarea cu toate structurile Ministerului Justiţiei, Procuraturii, Centrului Naţional Anticorupţie. Această conlucrare o văd prin semnarea de protocoale cu aceste instituţii. Cred că este necesar de a obţine fie extinderea actualului sediu, fie unul nou, pentru că sediul este imaginea noastră, iar el în prezent nu ne reprezintă. În primul rând, avem nevoie de un spaţiu mai larg, dotat cu tehnologii informaţionale, săli de conferinţe şi pentru examene. Acest lucru poate fi făcut fie prin extindere, fie prin procurare sau chiar construcţie. Până la Congres, am stat de vorbă cu colegii noştri şi am înţeles că mai ales în Chişinău, unde sunt cei mai mulţi avocaţi, tinerii specialişti ar avea nevoie de un lot de pământ, pe care am putea construi un bloc locativ, la fel cum s-a procedat cu judecătorii şi procurorii. Aşteptăm alegerile locale, după care vom lansa pe site o informaţie pentru a vedea numărul persoanelor care ar avea nevoie de spaţiu locativ. De asemenea, mi-am propus să încheiem un contract cu Centrul de Sănătate al Guvernului, conform căruia avocaţii să beneficieze de asistenţă medicală în temeiul poliţelor, la fel ca şi procurorii şi judecătorii, precum şi cu Sindicatele, pentru a avea bilete sanatoriale la preţuri compensatorii. Voi acţiona doar în cooperare cu Consiliul Uniunii Avocaţilor şi cu secretarul general, care-mi doresc să fie ales în timpul apropiat.

— Aţi vorbit despre coeziunea avocaţilor. Este dezbinată acum această breaslă?

— Nu este dezbinată, dar trebuie să muncim în permanenţă ca să fie unită.

— La Congresul Uniunii Avocaţilor s-au prezentat doar circa 500 de avocaţi, deşi în R. Moldova există aproape 2 mii care au dreptul să profeseze. Nu sunt interesaţi avocaţii de soarta breslei din care fac parte?

— De ce nu? Ăştia au fost delegaţii. Potrivit legii, la Congres vin doar delegaţii, o persoană reprezintă alte cinci persoane. Am avut cvorum. Aproape toţi am fost prezenţi.

— Se vorbeşte despre avocaţi care, în loc să se ocupe de avocatură, o fac pe curierul, şi doar duc banii către judecători sau alţi participanţi la proces. Există asemenea avocaţi, interesaţi să rezolve un dosar pe alte căi decât cele legale?

— Nu am să iau în calcul şi nu am să mă conduc de ce se vorbeşte. Pe viitor, vom vorbi doar despre ceea ce cunosc.

— Oricum, de la începutul anului au fost reţinuţi mai mulţi avocaţi pentru trafic de influenţă de către Centrul Naţional Anticorupţie, fiind deschise şi cinci dosare penale. Este avocatura cea mai coruptă verigă a justiţiei?

— În primul rând, nu există criterii pentru a determina calitatea „mai coruptă” sau „mai puţin coruptă”. Reţinerile la care v-aţi referit încă nu sunt un temei pentru a declara avocatura cea mai coruptă verigă a justiţiei sau pentru a face vreun fel de totaluri. În general, consider că noţiunile corupţie şi avocatură sunt incompatibile.

— Dar cum intenţionaţi să luptaţi cu avocaţii corupţi? Mulţi dintre ei, deşi prinşi în flagrant sau judecaţi pentru acte de corupţie, continuă să profeseze.

— În cazurile prevăzute de lege, unor astfel de avocaţi li se retrage licenţa.

— Credeţi că CNA ar trebui să meargă totuşi mai departe, atunci când reţine un avocat, pentru a vedea unde urmau să ajungă banii solicitaţi de acesta?

— Nu cred că CNA are nevoie de sfaturile mele, cei de acolo având competenţa şi calificarea necesare.

— Dar de ce credeţi că CNA se opreşte doar la avocaţi, de cele mai multe ori? E mai comod?

— Nu pot comenta acţiunile CNA.

— În ultimul timp, s-a tot vehiculat, printre avocaţi, că în această breaslă există reprezentanţi ai diferitor structuri, agenţi, ofiţeri, etc.? Credeţi că există asemenea persoane infiltrate, care fac avocatură, dar şi altceva?

— Nu aş vrea să cred că există asemenea persoane. Îmi iubesc foarte mult profesia, ţin la această breaslă, unde suntem ca o familie şi merităm cu toţii să purtăm cu cinste numele de avocat. Sper că şi colegii mei au aceeaşi atitudine.

— Credeţi că un avocat ar trebui să colaboreze cu organele de drept pentru a reţine pe un alt avocat în flagrant, sau pe un judecător, procuror? Cum ar trebui să procedeze un avocat pus într-o asemenea situaţie?

— Un avocat ar trebui să ia în calcul şi să ţină cont în primul rând de normele etice şi morale prevăzute în Codul Deontologic.

— Dar mai exact?

— Noi suntem o Uniune. Şi probabil că, dacă un avocat se confruntă cu o asemenea situaţie, ar trebui să vină la conducerea Uniunii pentru a vedea ce avem de făcut. Iarăşi, în conformitate cu Legea cu privire la avocatură şi Codul Deontologic.

— Mulţi oameni se plâng de serviciile avocaţilor. Sau că avocatul nu şi-ar fi făcut treaba, sau că, uneori, ar fi fost de partea adversarului în proces. De ce?

— Pentru a vă putea răspunde la această întrebare, trebuie să veniţi cu exemple concrete.

— Credeţi că există avocaţi care nu-şi fac meseria corect?

— Nu am văzut asemenea avocaţi. Pot să vă răspund la această întrebare în calitate de avocat. Participând la multe şedinţe de judecată, am avut norocul de a avea ca oponenţi avocaţi competenţi. De aceea (eu sunt optimistă din fire), cred că avocatul, atâta timp cât are contract, şi-a asumat obligaţiunea de a presta servicii de calitate, şi din acest motiv nici nu vreau să admit că un avocat ar putea să nu facă faţă.

— Ei ar putea să facă faţă, însă preferă să fie de partea celui cu bani.

— Nu cunosc asemenea cazuri şi nu vă pot spune.

— Foştii judecători şi procurori controversaţi şi-au găsit refugiu în avocatură, foarte uşor. Credeţi că ar trebui de modificat legea, pentru a schimba modul în care reprezentanţii acestor profesii ajung să devină avocaţi?

— Sigur că trebuie. Eu am participat la pregătirea proiectului pentru modificarea legii în acest sens. Cred că atât judecătorii, cât şi procurorii şi doctorii în drept trebuie să susţină un examen atunci când vor să devină avocaţi. Putem să le facem unele scutiri în ceea ce priveşte termenul de stagiere, dar examenul trebuie să-l susţină ca toţi ceilalţi, aşa cum fac avocaţii când merg la Institutul Naţional al Justiţiei. Consider că un judecător bun care vrea să profeseze avocatura nu ar trebui să întâmpine probleme la un examen. Pentru el, ar fi o onoare să vină la examen şi să demonstreze că este bun. El nu trebuie să fie mai presus decât avocatul.

— Dar cum au ajuns în avocatură câţiva judecători şi chiar procurori compromişi?

— Noi, Comisia de Licenţiere, am respins cererile multor judecători care au dorit să devină avocaţi. Însă, cu regret, potrivit legii, ei au dreptul să conteste în judecată. Şi, evident, ex-colegii lor le-au dat câştig de cauză, iar Ministerul Justiţiei a fost obligat să le elibereze licenţa.

— Ce s-ar putea de făcut în acest sens pentru a evita astfel de cazuri pe viitor? Există vreo soluţie?

— Cadrul legal nu este cel mai perfect. Adică, noi respingem, dar instanţa decide într-un final. Ştim cu toţii că o hotărâre de judecată urmează a fi executată. Şi iată aşa, am venit cu ideea de a modifica legea în acest sens, adică să-i trecem şi pe ei prin grila examenelor. Şi atunci, posibil, va fi o altă situaţie.

— Referitor la taxele din avocatură. De mult ori, pentru oamenii simpli, serviciile multor avocaţi buni sunt inaccesibile din cauza taxelor mari. Cum poate o persoană cu venituri modeste să-şi permită un avocat bun?

— Doar negociind părţile, avocatul şi clientul. Asta e soluţia. Dar, dacă o persoană nu are posibilităţi financiare, există asistenţa gratuită acordată de stat.

— Avocaţii din oficiu sunt priviţi, totuşi, sceptic… Având un salariu nu foarte mare, mulţi dintre ei nu ar fi foarte interesaţi de astfel de dosare.

— Vă garantez că acolo sunt avocaţi destul de competenţi, care acordă asistenţă juridică la un nivel destul de înalt, iar oamenii nu ar trebui să fie atât de sceptici. Sunt şi avocaţi care nu ar refuza un client pentru un contract mai mic decât un alt avocat. Soluţii sunt. După principiul: caută şi găseşte.

— Revenind la taxe. Anterior, Uniunea Avocaţilor a propus unele recomandări. Nu ştiu, poate ar fi nevoie de unele plafonări?

— Vom reveni şi la aceasta. Vă mulţumesc de întrebare. O să punem şi această chestiune în ordinea de zi şi o s-o discutăm.

— Este adevărat că licenţa de avocat costă câteva mii de euro?

— Nu, nu este adevărat. Toţi cei care au primit licenţa se vor supăra auzind acest lucru. Comisia de Licenţiere a ridicat standardele pentru cei care vor să acceadă în profesie. Au fost admise doar persoane competente. În patru ani de zile, cât am condus Comisia de Licenţiere, am avut ocazia să primim şi să auzim răspunsuri bune, de calitate. Ce se vorbeşte din afară… cum se zice, gura lumii nu o închizi niciodată.

— Aceste discuţii au fost amplificate de declaraţiile şi acuzaţiile publice la adresa Comisiei făcute de un tânăr care nu a fost admis în profesie.

— Da, a fost aşa ceva. Noi i-am propus tânărului să vină la Uniune, să depună o cerere, prin care să avem posibilitatea să-i publicăm lucrarea scrisă pe site-ul Uniunii, pentru ca măcar colegii noştri să decidă cât de bună a fost lucrarea. Dar, el nu a mai venit. În orice moment, lucrările pot fi ridicate şi verificate.

— Este avocatura afiliată politic?

— Nu.

— De ce nu? Sunt mulţi avocaţi care se implică, prin diverse moduri, în politică.

— V-am spus că nu. Şi asta este părerea mea.

— Dacă aţi avea dvs. un dosar în judecată, ceea ce nu vă doresc, ce fel de avocat v-aţi alege?

— În primul rând, eu nu am şi nu voi avea nevoie de un avocat, dar atunci când o persoană are nevoie de el, trebuie să aleagă unul competent şi corect.

— Cum pot oamenii depista un astfel de avocat? Cum îi recunoaştem pe cei corecţi?

— Orice avocat licenţiat, a priori, are nivelul de calificare cuvenit şi este obligat să respecte Codul Deontologic.

— Ce salariu lunar veţi avea din postura de preşedinte al Uniunii Avocaţilor?

— Încă nu ştiu.

— Ce venituri anuale medii au avocaţii din R. Moldova?

— Declaraţiile de venit sunt prezentate la Inspectoratul Fiscal.

— Ajung ele pentru case de milioane şi maşini de lux?

— Există avocaţi de succes cu onorarii corespunzătoare, dar şi avocaţi care au venituri foarte modeste.

— Conform raportului de audit prezentat la Congres, în conturile Uniunii Avocaţilor sunt aproape 8 milioane de lei, iar conform declaraţiei unui membru al Comisiei de Cenzori, cu privire la peste 400 mii de lei nu există documente contabile care ar confirma legalitatea cheltuielilor. Cunoaşteţi ceva despre aceste cifre?

— În momentul de faţă, încă nu cunosc, dar după preluarea mandatului mă voi documenta.

— Vă mulţumim!

Pentru conformitate, Victor Moşneag