Alegeri imposibile
Alegerile din 24 februarie sunt o cumpănă pentru R. Moldova. Ele abia încep și, cu siguranță, nu se vor încheia pe 24 februarie… „Stânga” lui Plahotniuc și Dodon deține controlul absolut asupra acestei campanii electorale. „Dreapta” a întârziat sau poate a fost pusă în situația să întârzie. Nu mai contează…
Frica. Aţi observat câtă frică a intrat în mintea şi oasele „napoleonilor” noştri de la putere, cu prilejul alegerilor din 24 februarie? Nu se vede? Analizaţi, elementar, ultimul sondaj de opinie, realizat la comanda şi pe banii PDM de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor. Aflăm de aici că, pe locul doi după socialişti, în preferinţele electorale se situează PDM cu 19,3% şi nu Blocul „ACUM”, cum era anterior, trecut în sondaj pe locul 3 cu 19,1%. Potrivit aceluiaşi sondaj, Pavel Flip are locul doi, după Dodon şi doar pe locul trei este Maia Sandu. Vlad Plahotniuc, care a fost mereu în afara clasamentului, e pe locul 5, după Zinaida Greceanâi. Curios clasament, nu? Plătit şi făcut.
Deşi, de la alegerile prezidenţiale din 2016 au trecut mai bine de doi ani, Maia Sandu, care ar fi câştigat cu brio scrutinul, dacă Plahotniuc nu intra pe mâna lui Dodon (retragerea lui Marian Lupu, asta a însemnat), rămâne şi azi ţinta „stângii”, fie că se împiedică de ea Plahotniuc şi portavocile PDM-ului (presă scrisă şi nescrisă), Dodon, Voronin, Greceanâi, Babuc, Glavan şi alţi flecari ai stângii antieuropene, antioccidentale şi anti-Maia. Nu îmi este Maia Sandu nici soră, nici cumătră, fină, vecină de bloc, nu am nimic cu partidul pe care-l are şi nici cu doctrina pe care o promovează. Dar e anormal – insist, e anormal să accepţi ca orice ipocrit sau vândut să arăte cu degetul pe cineva, nefiind el însuşi o autoritate morală. Este Plahotniuc o autoritate morală, când Rapoartele Kroll stau încuiate în safeurile sale, iar cei care au furat miliardul sunt în libertate (Şor, în primul rând). Sunt poate o autoritate morală Greceanâi şi Voronin, care au pe seama lor tragedia evenimentelor din aprilie 2009 („coridoarele morţii”)? Ori, poate, Dodon, care e gata să o vândă lui Putin şi pe maică-sa, doar ca să fie preşedinte?
Numărătoarea inversă a început. Din 25 ianuarie s-a dar start oficial campaniei parlamentare pentru 24 februarie, deşi mai multe partide politice, prioritar cele de la putere şi sateliţii lor, şi-au şters demult picioarele de legislaţia electorală şi au dat numeroase spectacole (acasă şi prin diasporă), au făcut baluri cu artificii, au organizat Târguri de Crăciun, au umblat cu „colinda” şi cu „uratul” de la Naslavcea şi până la Giurgiuleşti, s-au rânduit la mănăstiri prin faţa icoanelor şi au pozat în altare alături de mitropoliţi, au făcut „drumuri”, au împărţit scutece, conserve, dulciuri, bani, băuturi şi alte pomeni electorale cu mult înainte de 25, iar Comisia Electorală Centrală (?!) – liberă şi echidistantă – după cum se declară, a închis ochii şi şi-a declinat toate atribuţiile în acest sens, scuzându-se cu faptul că monitorizarea procesului electoral nu intră în competenţele sale. Să admitem. Treaba noastră nu e decât să constatăm nişte stări de fapt: până pe 24 ianuarie în cursă au fost înregistrate 9 partide politice şi blocuri electorale (din 15 aspirante) şi 285 de candidaţi pe circumscripţiile uninominale, din 360 de pretendenţi. Circa o pătrime dintre concurenţii pe uninominale şi 6 partide au rămas, la ziua de start a cursei electorale, în afara ei. Fără drept de a se autoanunţa, fără drept de a face campanie, alături de PDM, PSRM, Partidul Şor, etc. Ce faceţi dlor „democraţi”? Nu aţi dovedit să privatizaţi parlamentul şi de acum vă manifestaţi ca nişte autocraţi? Poate nu ştiţi (Caravana electorală vă ia, cu adevărat, prea mult timp) dar nici până azi nu toate partidele şi candidaţii pe circumscripţiile uninominale au fost înregistraţi la CEC şi admişi în cursă, deşi campania, oficial, a început încă pe 25 ianuarie. Vă place? Cum şi când să reuşească (facem abstracţie de partide, pentru că cele cu şanse au fost demult înregistrate) un biet independent (real, nu vopsit) să facă agitaţie electorală, aşa ca să-l vadă, să-l audă, să-l pipăie lumea (aşa aţi promis, când le-aţi băgat oamenilor pe gât „votul mixt”) şi să zică „da” asta e pentru noi, pe ăsta îl vrem, e deputatul nostru, dacă din doar 4 săptămâni de campanie, le-aţi lasă doar trei? Şi acelea, pentru câteva zeci de localităţi din 2-3 raioane. Ce şanse au? Şi, în genere, ce şanse are R. Moldova să aibă, în urma acestor alegeri „inovaţionale”, un parlament mai bun (necorupt, profesionist, competitiv)? Întrebarea nu e pentru CEC, desigur, întrebarea e pentru PDM şi pentru Vlad Plahotniuc, care de la microfoane şi tribune vorbesc, ca pe scris (dar de fapt mint fariseic) despre bine, drepturi, echitate şi se bat cu pumnul în piept că iubesc Moldova, că sunt pentru Moldova, dar, în realitate, fac altceva.
Sistemul electoral a fost schimbat. Câţi dintre „actualii” vor cădea în urma „votului mixt”? Câţi vor rămâne? Câţi dintre cei neînregistraţi încă pe circumscripţiile uninominale mai au şansa (verdictul lui Plahotniuc) să fie înregistraţi. Până miercuri, 20 dintre ei erau deja sacrificaţi, doi dintre care reprezentanţi ai mişcării unioniste din R. Moldova: Andrian Ursu, circumscripţia 15, Călăraşi şi Ion Leaşcenco, circumscripţia 22, Ialoveni. „Fals în semnături”, aşa a decis CEC. În realitate, Ursu se preleva ca fiind principalul concurent al ministrului Agriculturii, Nicolae Ciubuc, candidat PDM, iar Ion Leaşcenko umbrea candidatura Monicăi Babuc, ministra de la Educaţie, Cultură şi Cercetrare, candidat pe uninominale şi ea, tot din partea PDM. Sunt doar două exemple, dar nu singurele din cele 20, ca să ne dăm seama cum lucrează filtrele electorale ale PDM la etapa preliminară. Şi ăsta-i abia începutul. PDM deţine controlul asupra a 850 de primării, din circa 900, cu tot cu comisii electorale. La ce să ne aşteptăm?
Alegerile din 24 februarie sunt o cumpănă pentru R. Moldova, indiferent cine stă cu mâna pe „buton”. Ele abia încep şi, cu siguranţă, nu se vor încheia pe 24 februarie. „Stânga” lui Plahotniuc şi Dodon deţin un control absolut asupra acestei campanii electorale. „Dreapta” a întârziat sau poate a fost pusă în situaţia să întârzie. Nu mai contează. Unii, bunăoară, ar vrea să aleagă între Maia Sandu şi Andrei Năstase. Dar acest lucru nu mai este posibil. Vin anticipatele?
