Viața alături de pacienții cu probleme de sănătate mintală care nu acceptă tratamentul:  „Nu mai avem puteri să facem față mizeriei lăsate de vecina noastră”

„Ne amintim cum era cu ceva timp în urmă, când muncea, având o profesie respectabilă. Problemele de sănătate au transformat-o total. De ani de zile nu își mai îngrijește locuința, nu se mai spală, își face necesitățile oriunde o apucă: pe palier, pe scările blocului de locuit sau sub ușa locuinței sale. În apartament nu mai are nici apă, nici curent electric, nici încălzire, toate serviciile fiind deconectate din cauza unor datorii de sute de mii de lei, pe care le-a acumulat pe parcursul anilor.”

Aceasta este o parte a mesajului transmis redacției de un grup de locuitori ai unui bloc de locuit de pe strada Alexandrescu din Chișinău, care încearcă să soluționeze problemele legate de viața complicată a uneia dintre vecine care, având grad de dizabilitate, nu acceptă tratamentul psihiatric. Administrat fiind, acesta i-ar putea permite să ducă o viață obișnuită.

„Ne amintim cum era cu ceva timp în urmă, când muncea, având o profesie respectabilă. Problemele de sănătate au transformat-o total. De ani de zile nu își mai îngrijește locuința, nu se mai spală, își face necesitățile oriunde o apucă: pe palier, pe scările blocului de locuit sau sub ușa locuinței sale. În apartament nu mai are nici apă, nici curent electric, nici încălzire, toate serviciile fiind deconectate din cauza unor datorii de sute de mii de lei, pe care le-a acumulat pe parcursul anilor”, se arată în mesajul primit de redacția ZdG de la un grup de locatari de pe strada Alexandrescu din Chișinău. 

Vecinii au apelat la mai multe instituții și servicii, dar fără vreun rezultat, întrucât legea nu permite tratamentul forțat al acestor pacienți dacă ei nu cauzează probleme pentru viața și sănătatea celor din jur. „Dar faptul că noi suntem expuși acestui focar de infecții în care este transformată locuința vecinei noastre nu înseamnă pericol pentru viața și sănătatea noastră?” se întreabă vecinii femeii. 

Aceștia amintesc de stările complicate în care vecina lor răcnește în plină noapte sau, pentru că fumează, riscă să-și incendieze locuința. „Nu mai avem puteri să facem față mizeriei lăsate de vecina noastră oriunde nimerește. Ne este și jale de ea, pentru că orice om, mai ales după ce a muncit o viață, merită, cel puțin, o viață trăită în condiții normale. Vecina noastră însă umblă desculț și vara și iarna, e mereu flămândă, pentru că pensia de câteva mii de lei nu-i ajunge, mai ales că nu o poate gestiona eficient. O ajutăm ori de câte ori avem posibilitate, dar asta e puțin, iar apelurile noastre către autorități și către instituțiile responsabile de soluționarea unor astfel de probleme rămân fără răspuns. Cu ceva timp în urmă, la insistența noastră, au venit la ea de la asistența socială, de la poliție, de la clinica de sector, a stat Ambulanța timp de câteva ore, așteptând să o ducă la tratament, dar pentru că ea a refuzat, toți au plecat fără a rezolva problema”, spun vecinii. Din considerente etice, nu publicăm nume sau date care ar putea duce la identificarea persoanei. 

ZdG a contactat medicul de familie al femeii vizate în mesajul locatarilor de pe strada Alexandrescu. El ne-a asigurat că pe 30 ianuarie aceasta a acceptat și a fost internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie.

Am revenit pe strada Alexandrescu, acolo unde are domiciliu femeia. Vecinii l-au contrazis pe medic și ne-au informat că aceasta nu a fost internată nicăieri și că  au vorbit cu ea chiar în acea zi, când le-a cerut bani pentru un ceai.

În continuare, am apelat Centrul Comunitar de Sănătate Mintală Buiucani, instituția care, potrivit legislației, ar trebui să se ocupe de problemele pacienților cu probleme de sănătate mintală din acest sector. Coordonatoarea Centrului, Lucia Carp, ne-a spus că instituția funcționează „în conformitate cu legislația”, refuzând să ne ofere informații despre o posibilă internare la spital a pacientei vizate.

Pentru că femeia nu are rude apropiate, am discutat cu un apropiat al familiei femeii de pe strada Alexandrescu. Acesta ne-a spus că nu cunoaște nicio rudă a ei și că, din când în când, îi vine în ajutor, atunci când i se cere. „Acum caut un lacăt, că stă cu locuința descuiată. Zice că dacă ar putea încuia ușa, ar accepta să se interneze la spital, la tratament”, ne-a spus acesta.

Marți, 3 februarie, pacienta de pe strada Alexandrescu era acasă. Flămândă, înghețată, disperată. De ce totuși medicul de familie al pacientei de pe strada Alexandrescu ne asigurase că aceasta este internată la tratament? Am revenit la medic, în speranța că vom afla un răspuns la această întrebare, dar nu a mai răspuns la apelurile redacției. 

Cine poate solicita o evaluare privind pericolul pe care un pacient cu probleme de sănătate mintală îl prezintă pentru viața sa ori pentru viața celor apropiați?

• medicul de familie sau medicul psihiatru;
  
• familia sau persoanele apropiate;
  
• autoritățile publice locale;
  
• reprezentanții poliției, atunci când pericolul este imediat.
  

Alt caz: un bolnav cu schizofrenie refuză tratamentul. Viața mamei e în pericol. Ce putem întreprinde?

Tot zilele trecute, am aflat despre un alt caz extrem de complicat. „Tatăl meu, bolnav de schizofrenie, refuză tratamentul și a devenit extrem de agresiv. Mama este atacată fizic. Recent, a chemat poliția și ambulanța, dar tata a refuzat spitalizarea. Astfel, acest om bolnav și periculos pentru mama a rămas acasă cu ea. Este gălăgios, în special noaptea, iar acest fapt supără inclusiv vecinii Nu vorbește cu noi, copiii, deoarece îi cerem să ia tratament. Ascunde acte, chei, nu deschide ușa mamei… Pe la 2 noaptea sună la operatorii de telefonie mobilă și se ceartă cu ei. De la o zi la alta devine tot mai periculos. Suntem foarte îngrijorați de situația mamei noastre”, se spune în mesaj. 

Copiii acestei familii întreabă cum e posibil de internat la tratament psihiatric o persoană în lipsa acordului acesteia și atunci când pacientul refuză să coopereze cu medicul psihiatru de sector în evidența căruia se află. „Acesta recunoaște că nu poate întreprinde nimic atâta timp cât tata nu comite ceva extrem de grav. Doar atunci l-ar putea spitaliza. Chiar nu există în lege o prevedere care, aplicată fiind, ar putea preveni o tragedie?” întreabă copiii pacientului.

Un avocat care a preferat să nu-i dezvăluim numele, pe motiv că nu are relații contractuale în acest caz, ne-a spus că „pentru internare forțată e necesar să se demonstreze că persoana este periculoasă. Aceste persoane, chiar dacă uneori nu sunt agresive, percep altfel realitatea, iar acțiunile lor pun adesea în pericol membrii familiei. Ei au un instinct de autoapărare mai activat și devin periculoși. Deci, ori de câte ori devine agresiv, amenință, e brutal cu mama, e important să sesizați serviciul 112, menționând că este vorba de o persoană cu diagnostic psihiatric stabilit, care e violent și care refuză tratamentul. E important ca intervenția poliției să fie consemnată într-un proces-verbal. Totodată, cereți aplicarea ordinului de restricție de urgență pentru a o proteja pe mama, deoarece violența domestică e periculoasă în orice condiții. E important să colectați toate probele: intervenții ale poliției, martori, vecini, rude, certificate medicale, apeluri nocturne, conflicte publice. Cu un astfel de dosar puteți apela Spitalul de Psihiatrie, depunând o cerere pentru evaluare și internare. Instituția medicală convoacă o comisie specială, după care sesizează instanța.”

În R. Moldova, Legea privind asistența psihiatrică prevede că o persoană poate fi internată și tratată fără consimțământ doar în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Instituția medicală trebuie să informeze familia sau reprezentantul legal în termen de 3 zile. Instituția psihiatrică, periodic, trebuie să transmită instanței informații despre starea pacientului internat forțat.

Organizațiile europene, la care R. Moldova este parte, recomandă ca tratamentul forțat să fie o excepție strictă, cu garanții clare, oferindu-se și posibilitatea de a contesta deciziile în mod independent.