Democrația moare acolo unde un cântec devine crimă
Diana Loghinova (18 ani), solista formaţiei „Stoptime”, cunoscută sub pseudonimul „Naoko”, a fost reținută în Sankt Petersburg după ce a cântat o piesă de Noize MC, care critică regimul rus. Curtea a pronunţat o pedeapsă de 13 zile de detenţie administrativă, acuzând-o de „discreditarea armatei ruse”. Instanța a amendat-o pe Diana Loghinova cu 30 de mii de ruble (circa 300 de euro). Aceasta însă nu a fost eliberată, ci încătușată în sala de judecată. Unul dintre polițiști le-a spus jurnaliștilor veniți la proces că Naoko este „reținută procedural”, fără a oferi alte detalii.
Membrii formaţiei „Stoptime” (pe lângă Diana Loghinova) – Vladislav Leontiev (tobe) şi Alexandr Orlov (chitară) – au fost, de asemenea, arestaţi după interpretarea pieselor interzise în Rusia.
Evgheni Mihailov (pseudonim Jenka Radosti) este un muzician stradal reținut în oraşul Ekaterinburg după ce a cântat public piese ale lui Noize MC şi ale Monetocikăi, ambii interpreți fiind etichetați drept „agenţi străini”. A primit 14 zile de detenţie pentru „huliganism” și „discreditare a armatei ruse”.
Monetocika în prezent nu este reţinută, aflându-se în exil, deoarece autorităţile ruse îi desemnează piesele ca fiind „extremiste”.
Noize MC (Ivan Alexeev) este un rapper aflat și el în exil, cu piese interzise în Rusia. Autoritățile moscovite l-au numit „agent străin”, iar piesele sale au fost declarate „extremiste”. Drept urmare, interpretările publice ale acestora au dus la arestări administrative.
Aceste cazuri fac parte dintr-o campanie amplă de reprimare a exprimării culturale critice în Rusia – tinerii cântă piese anti-război, autorităţile le interzic, iar participarea la astfel de acte Kremlinul o consideră drept „organizare neautorizată” sau „extremism”.
Totuși, aceasta este o practică obișnuită pentru Rusia, care, secole la rând, a trimis în exil sau a aruncat în temniță oamenii de artă care aveau curajul să-și spună în glas opinia.
Să ne oprim asupra a doar câtorva exemple:
Secolul XIX – scriitorii împotriva regimului țarist
Aleksandr Pușkin a fost exilat la Chișinău, apoi la Mihailovskoe (1820–1826), pentru poeziile sale cu tentă liberală și criticile în adresa autocrației.
Mihail Lermontov a fost trimis în exil în Caucaz de două ori, iar motivele au fost, în principal, politice și disciplinare, legate de comportamentul și atitudinea sa provocatoare față de autorități, dar și de natura critică a scrierilor sale.
Fiodor Dostoievski a fost arestat în 1849 pentru participarea la un cerc intelectual care critica regimul țarist. Condamnat la moarte, a fost grațiat în ultimul moment și trimis pentru patru ani într-un lagăr din Siberia. Experiența carcerală i-a inspirat capodoperele „Amintiri din casa morților” și „Crimă și pedeapsă”.
Secolul XX – arta împotriva totalitarismului
Anna Ahmatova, poeziile căreia au fost interzise în URSS între 1925–1940, a fost ținta campaniei staliniste. Principalele acuzații aduse au fost lipsa de ideologie în poezia sa, absența unor opere dedicate revoluției și socialismului, precum și „activitatea antisovietică” a persoanelor apropiate ei, în particular, a soțului, Nikolai Gumiliov. Poet simbolist și ofițer, acesta a fost acuzat de participare la o conspirație monarhistă și executat în 1921.
Lev Gumiliov, fiul Annei Ahmatova și al lui Nikolai Gumiliov, avea doar nouă ani când tatăl său a fost executat. Ulterior, acesta a fost văzut drept „fiul dușmanului poporului”, fiind persecutat, în mod repetat, de regimul sovietic. Principalele acuzații au fost apartenența la un grup antisovietic, intenții teroriste și agitație antisovietică.
Marina Țvetaeva a fost persecutată și marginalizată după întoarcerea în URSS în 1939, fiind suspectată de „atitudini antisovietice” din cauza exilului său și a activității soțului ei, arestat și executat ca „spion”. Trăind în sărăcie și izolare, aceasta a fost exclusă din viața literară. În 1941, poeta s-a sinucis.
Aleksandr Soljenițîn, arestat în 1945 pentru o scrisoare critică la adresa lui Stalin, a fost condamnat la opt ani de lagăr. A publicat în Occident „Arhipelagul Gulag”, pentru care a fost expulzat din URSS în 1974.
Secolul XXI – muzica vs. „libertatea” lui Putin
Pussy Riot – membrele grupului, Nadejda Tolokonnikova și Maria Alehina, au fost condamnate la doi ani de închisoare pentru o „rugăciune punk” anti-Putin în Catedrala „Hristos Mântuitorul”.
Iuri Șevciuk (trupa „DDT”), legendă a rockului rus, a fost anchetat și amendat în 2022 pentru critici la adresa războiului din Ucraina.
Boris Grebenșcikov (trupa „Akvarium”), exilat voluntar după 2022, este considerat „trădător” pentru criticile la adresa regimului putinist și sprijinul pentru Ucraina.
Rusia – între cvasi-democrație și autocrație
Deci, în timp ce istoria demonstrează că libertatea de exprimare în Rusia este pedepsită, în perioada electorală de la noi, Kremlinul a inundat rețelele de socializare și canalele de Telegram, încercând să convingă cetățenii că R. Moldova ar fi devenit un „stat autoritar”, unde se „închide gura opoziției” și se „cenzurează presa”, doar că… în timp ce la Chișinău jurnaliștii, activiștii, dar și oamenii de artă pot critica guvernarea fără frica de a fi întemnițați, în Rusia – orice cuvânt sau notă muzicală te poate arunca după gratii.
Potrivit Clasamentului Mondial al Libertății Presei 2025, realizat de organizația internațională „Reporters Without Borders”, R. Moldova se situează pe locul 35 din 180 de țări, înaintea Serbiei sau a Ungariei, ultima – stat membru al Uniunii Europene, dar având legături strânse cu Moscova. Rusia, în schimb, ocupă locul 162, demonstrând astfel o prăpastie simbolică între cvasi-democrație și autocrație, unde chiar și un vers poate aduce o condamnare penală.
Moldova – o democrație vulnerabilă, dar reală
Și în timp ce trolii plătiți de Kremlin vorbesc despre „cenzură”, iar artiștii ruși sunt arestați pentru refrene interzise, R. Moldova rămâne o democrație vulnerabilă, dar vie. Corupția, presiunile politice asupra presei sau lipsa resurselor media independente rămân provocări serioase. Dar diferența esențială dintre țara noastră și un stat cvasi-democratic este că, la noi, aceste probleme pot fi discutate public.
Mass-media poate scrie despre corupția din sistemul de justiție fără ca jurnaliștii sau redactorii să fie arestați. ONG-urile pot monitoriza campaniile electorale fără a fi declarate „agenți străini”. Iar cetățenii pot protesta în fața Guvernului fără a risca ani de închisoare.
Tocmai din acest motiv, democrația noastră, fie imperfectă, dar totuși reală, deranjează, mai ales pe cei care, pentru un vers, te trimit la închisoare. În toamna anului electoral, Rusia a încercat să exporte nu doar dezinformare, ci și frica pentru libertatea de exprimare. Prin canale media și campanii subtile, a fost promovată ideea că „libertatea occidentală este o iluzie” și că „adevărul” se află în exclusivitate în narațiunea rusească. Dar… atunci când, pe de o parte, trolii digitali ai Kremlinului varsă lacrimi de crocodil pentru libertatea de exprimare, iar pe de alta, tinerii ruși sunt arestați pentru interpretarea unor versuri, devine clar cine, de facto, are nevoie de „lecții de democrație”.
De la Pușkin și Dostoievski la Pussy Riot și Noize MC, istoria culturii ruse este o istorie a exilului. Regimurile s-au schimbat, dar mecanismul a rămas același: în Rusia, arta liberă este percepută drept o amenințare politică.
Iar Moldova – cu toate contradicțiile sale – rămâne una dintre puținele țări din regiune unde adevărul încă mai poate fi spus cu voce tare.
