Editorial Protestul celor 30 de mii de voturi nule

Printre noutățile acestui scrutin se află, incontestabil, numărul mic de voturi acordate concurenților care, conform rezultatelor acumulate, s-au poziționat sub pragul electoral. Potrivit datelor CEC, 18 candidați nu au depășit pragul, acumulând, împreună, doar 3,97% din numărul total al voturilor. În medie, fiecare din cei 18 concurenți a acumulat doar 0,22%, adică puțin peste 3500 de voturi fiecare.
Tabloul real însă e mult mai nostim, deoarece, alături de candidații care au primit câteva mii de voturi, sunt și cei care nu au atins cel puțin 1500 de susținători. Sunt partide, blocuri și alianțe care nu au depășit nici 1% din sufragii, iar aceste concluzii merită a fi abordate public. La fel cum ar trebui să vorbim și despre cele 29 795 (1,85%) de voturi nule, contabilizate de la toate secțiile de votare după alegerile din 28 septembrie, vot nul însemnând buletin deteriorat, marcat incorect sau având pe el înscrisuri neconforme.
Cu alte cuvinte, acestea sunt buletinele celor circa 30 de mii de alegători care au făcut un drum până la urna de vot pentru a deteriora, cel mai des în semn de protest, buletinul. Nu, acestea nu sunt persoanele indecise, care balansau, bunăoară, între Blocul „Patriotic” și „Alternativa”. Admitem că o parte dintre aceștia pot fi dintre cei care și-au dat voturile pentru „Moldova Mare”, partid care a fost exclus din cursă, dar nu și din buletin, majoritatea însă sunt alegători care au decis că nu au pentru cine vota.
Ce semnifică, de fapt, cele 30 de mii de buletine calificate a fi nule, fiind deteriorate de alegători? Sunt multe? Puține? Dacă revenim la mesajul potrivit căruia fiecare vot contează, sigur, 1,85% din sufragii e un număr prea mare ca să nu-i fie acordată atenția cuvenită. Este clar că în acest mod cei 30 de mii de alegători au demonstrat că nu au avut pe cine alege din lista imensă de candidați. Ei nu s-au regăsit nici în rândul susținătorilor partidelor care au devenit parlamentare, nici a celor poziționate sub pragul electoral.
Aceștia sunt alegătorii care, neregăsindu-se în rândul celor care pe 28 septembrie și-au dat votul pentru vreun candidat, nu au acceptat compromisuri, nu au acceptat să voteze doar pentru că „fiecare vot contează”, nu și-au zis să aleagă răul cel mai mic, așa cum au votat foarte mulți din numărul celor 1 578 723 de cetățeni care au acordat voturi valide.
Ce putea să-i determine să ia o astfel de decizie? Motive pot fi mai multe, dar câteva sunt chiar importante și ar trebui să ne dea de gândit tuturor, atât politicienilor, cât și celorlalți membri ai societății.
Unul dintre motive ar fi lipsa de încredere în toată clasa politică de la noi. Acești oameni, autori ai voturilor nule, nu au acceptat să voteze nici pentru partidul ieșit majoritar – PAS, nici pentru ALDE, „Respect Moldova”, „Împreună”, LOC sau CUB. Ei, pur și simplu, ar vrea să voteze pentru un candidat impecabil, incoruptibil, netraseist, cu multă demnitate, inteligență și curaj. Toți cei 30 de mii care au invalidat voturile au considerat că oferta electorală nu conține astfel de candidați și asta este o concluzie îngrijorătoare, mai ales că, în raport cu alegerile din 2021, când au fost înregistrate 13 749 de voturi nule, constatăm o creștere spectaculoasă a numărului de alegători care și-au exprimat protestul, acordându-le candidaților voturi nule.
Acest indiciu ne mai demonstrează că, pe de o parte, clasa noastră politică s-a învechit, iar pe de altă parte, electoratul s-a deșteptat și nu mai acceptă să voteze cu hurta.
E loc de gândit nu doar pentru politicienii de la guvernare sau din afara guvernării, dar și pentru fiecare cetățean care pune preț pe viitorul acestui stat.
Ce ar putea întreprinde Parlamentul până la următorul scrutin? Să identifice instrumente prin care clasa politică ar suporta o curățenie generală, debarasându-se de hoți, trădători, trișori. Da, justiția ar trebui reformată până la capăt, dar fără reformarea clasei politice și fără redarea încrederii alegătorilor în această clasă, nu pot fi reușite reformele în niciun domeniu, fie justiție, sănătate, educație sau economie.