EDITORIAL Noului Legislativ: nu aveți dreptul să coborâți acest prag
„Felicitări, Moldova!”, „Bravo, Moldova, ați reușit!”, „Sunteți excelenți, trebuie să învățăm de la Moldova!” – aceste mesaje și multe altele de acest gen mi-au fost spuse în față pe întreg parcursul zilelor de marți și miercuri. Și nu oriunde, nu de către oricine. Sunt în Londra, la „Trust Conference”, un eveniment internațional la care sunt invitați jurnaliști și experți de pe toate continentele.
Trebuie să remarc faptul că merg la diferite conferințe profesionale de zeci de ani, în diverse țări. Și unul dintre lucrurile pe care le-am învățat, perindându-mă pe la aceste evenimente, e că Moldova nu contează, deci, la acel nivel, nici vocea mea nu a contat prea mult.
Moldova a fost mereu cea mai mică, cea mai săracă, cea mai insignifiantă țară pentru lumea experților globali. Chiar dacă făceam ceva bun în Moldova, asta nu conta în afara ei. Chiar dacă împreună cu echipa ZdG am luptat zeci de ani și am realizat multe pentru dezvoltarea jurnalismului de investigație, pentru transparența autorităților, pentru accesul la informații, pentru expunerea corupției, când ajungeam la evenimente internaționale, tot ce făceam părea mic, invizibil, neînsemnat pentru audiența globală.
Ani în șir, Moldova a ținut titlurile presei internaționale prin reportaje sfâșietoare despre traficul de femei, de rinichi, de copii; prin investigații despre migrația ilegală, exploatarea cerșetorilor, a persoanelor cu dizabilități. Apoi, Moldova a devenit eroina globală a spălării de bani, a furturilor de miliarde, a oligarhilor hrăpăreți, a băncilor implicate în fraude, a justiției corupte. Au urmat ani plini, în care titlurile internaționale despre Moldova erau despre bandele lui Șor, care umpleau centrul Chișinăului cu mesaje antieuropene. Moldova devenea interesantă pentru comunitatea globală ca urmare a protestelor plătite, voturilor de vânzare și experimentelor „electorale” ale Federației Ruse.
Abia în anii recenți, puțin câte puțin, Moldova a început să apară în titlurile globale ca o țară mică cu inimă mare, care a acomodat refugiații, care luptă într-un război hibrid, care are aspirații europene. Dar, după alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, am ajuns tot mai des în titlurile despre un succes al democrației în vremurile cele mai turbulente ale dezinformării și implicării brutale a Federației Ruse în procesele electorale de la Chișinău.
Timp de peste 30 de ani, mi s-a spus atât de des că Moldova nu contează la nivel internațional, încât mă resemnasem. Da, am povestit cât de des am putut audienței internaționale că în Moldova nu toți sunt corupți, nu toți sunt vânduți Moscovei, că avem talente, oameni inteligenți, școliți, bine intenționați, dar o spuneam ca să știu că le-am spus, fiind conștientă că oricum nu contăm. Devenise un sindrom să vii din cel mai mic stat, care se întâmplă să fie și cel mai corupt, și cel mai sărac.
Tare mă necăjea să văd deseori jurnaliștii din Rusia în capul mesei. Da, veneau și ei dintr-o țară coruptă, mai coruptă și mai nedemocratică, dar contau mai mult, pentru că veneau dintr-o țară mare. Vocea lor era auzită, munca lor era aclamată. Acum, ne felicită chiar și ei.
E miercuri, 22 octombrie, sunt în Londra, la „Trust Conference”, unde jurnaliștii și experții din Marea Britanie, Suedia, Polonia, Statele Baltice, Ucraina și din multe alte state mă felicită pentru succesele jurnalismului, dar și ale democrației din Moldova. Această atitudine colectivă este absolut evidentă, dar a venit pentru mine atât de târziu, încât mă tem să mă bucur. Le zâmbesc și le mulțumesc, dar în creier îmi stă înfipt un gând ca un cuțit: cum să facem ca Moldova să nu mai coboare în jos din acest punct?
Pe 22 octombrie la Chișinău a avut loc prima ședință a noului Legislativ. Cu această garnitură parlamentară ar urma să ajungem, cu toate temele făcute, în momentul aderării la Uniunea Europeană. Există o majoritate parlamentară proeuropeană, care are numărul necesar de voturi, obținut prin susținerea cetățenilor, pentru a realiza acest proiect. Sună bine, dar știu că nu ne putem relaxa. Pentru că, timp de peste 3 decenii, am tot văzut că după ce Moldova făcea un pas înainte, se întâmpla rapid să facă și doi pași înapoi.
Majoritatea proeuropeană din noul Legislativ are o parte din merite pentru această minută de triumf, dar fundamentul câștigului de acum se datorează celor mulți, care au luptat timp de 30 de ani, în fiecare zi, fără să renunțe. De aceea, anume această legislatură are obligația să nu coboare ștacheta jos cu niciun centimetru, ci să o ridice tot mai sus.
Sarcinile sunt mai clare ca niciodată: integritate, transparență, profesionalism, muncă asiduă. Combaterea corupției mari trebuie să fie vizibilă prin condamnări bazate pe lege chiar în acest an. Ameliorarea economică trebuie să devină trend, începând cu această iarnă, prin reziliență energetică, resurse alternative mai ieftine, care ar ajuta și la dezvoltarea afacerilor mici și mijlocii. Respectarea drepturilor tuturor oamenilor trebuie să fie o normă. Și multă comunicare, multă explicare, multă informare, care să aducă unitate în societate.
Patru ani trec repede. Abandonați interesele personale, nu vă plângeți de lipsuri sau oboseală – în 4 ani nu veți muri de oboseală, veți muri politic dacă va muri democrația. Fără paltoane albe, fără lene, fără certuri, fără răfuieli mărunte. Fără certuri cu opoziția antieuropeană. Oamenii nu mai au răbdare, vor să scape de imaginea trecutului unei țări mici și corupte. În UE, țările mici (Estonia, Malta) devin prospere și respectate în mod egal cu țările mari. Nu vrem să mai coborâm spre țările războinice, vrem să urcăm spre țările cu bunăstare și pace. Hai, Moldova!
