EDITORIAL De la vânzarea de voturi la trădarea de Patrie
În ultimii ani am văzut mai multe cazuri de trădare de Patrie. Politicieni, funcționari ai instituțiilor publice, angajați ai instituțiilor de forță – diverse dosare inițiate prezintă nume și fapte concrete de trădare de Patrie. Codul Penal a fost ajustat recent, fiind nuanțate situațiile de trădare și revăzute pedepsele pentru asemenea acte criminale. Trădarea de Patrie pare să fie o faptă explicită și cu repercusiuni penale.
Dacă avem mai multe dosare recente de trădare de Patrie, oare suntem un neam de trădători? Stați, dar dacă nu avem demnitari condamnați pentru trădare de Patrie, înseamnă că nu suntem trădători deloc? Cine suntem în acest sens? Cazul recent al fostului director adjunct al SIS Alexandru Bălan a readus tema în față.
Mai țineți minte cazul fostului deputat Bolboceanu? Fusese reținut și acuzat de trădare de Patrie, condamnat la 14 ani de detenție, doar că în 2020 a fost achitat. Urmează să vedem dacă va primi și despăgubiri pentru scurta sa ședere în detenție. Fostul șef al Marelui Stat Major al Armatei Naționale, Igor Gorgan, a fost pus sub învinuire în dosarul privind pretinse acțiuni de spionaj în interesul Rusiei, dar sentința încă pare departe.
E pe rol și cazul fostului șef al Direcției juridice a Parlamentului, Ion Creangă. Este cercetat pentru trădare de Patrie, dar din iulie 2025 nu mai este monitorizat electronic. Și polițistul de la Aeroportul Internațional Chișinău, Igor Ivanița, este în așteptarea unor decizii privind trădarea de Patrie. La finele anului trecut și fostul director al Metalferos și al Chișinău-Gaz, Arcadie Vicol, a fost acuzat de trădare de Patrie și activități dușmănoase în favoarea Federației Ruse.
Deocamdată, nu avem cazuri finalizate de trădare de Patrie, nu știm ce li se întâmplă în final unor oameni acuzați de înaltă trădare. Deocamdată, un cetățean care a furat un sac de cartofi are șanse mult mai mari să ajungă rapid pe banca acuzaților și să ia pedepse penale concrete.
Cum arată crimele de trădare de Patrie? În cazurile descrise mai sus e vorba de transmiterea datelor și documentelor către diverse entități afiliate Federației Ruse, fapte ce ar pune în pericol securitatea statului R. Moldova și a cetățenilor săi. Este oare completă lista persoanelor acuzate de trădare? Au oare autoritățile noastre dexterități să ia decizii motivate pe asemenea cazuri? Înseamnă oare doar transmiterea documentelor secrete o trădare serioasă de Patrie?
Dar călătoriile politicienilor moldoveni la cancelariile Kremlinului nu ar fi acte de trădare? Oare aducerea „kulioacelor” financiare de la Moscova pentru coruperea politicienilor și cetățenilor de aici nu înseamnă trădare? Oare vânzarea și cumpărarea voturilor în proporții deosebit de mari nu e un act de trădare de Patrie? Sute de mii de votanți din R. Moldova echipați cu aplicații bancare de la Moscova – sunt ei oare iubitori de Patrie? Fiecare în parte comite un act micuț de trădare – vânzarea unui singur vot, o fraudă de câteva sute de lei, dar toți împreună creează o armată enormă care acționează într-un singur sens – să anuleze libertatea de vot, să asigure votul necesar Federației Ruse, să compromită votul liber – pilonul a ceea ce înseamnă libertăți naționale.
De ce am ajuns aici? Cum am ajuns ca sute de mii de oameni să se înroleze în armata de mare trădare electorală? Cum am ajuns aici la doar 3 decenii de când am luptat cu toții, cu sutele de mii, pentru libertatea de a alege liber și conștient? Cum am ajuns aici – să vindem un drept pe care generația anterioară l-a obținut luptând în stradă?
Dacă ne uităm înapoi, constatăm că Moldova nu a fost capabilă niciodată să-și condamne trădătorii. Nu mă refer doar la dosarele recente de trădare de Patrie. Am avut suficiente cazuri și până atunci, care nu au fost nici măcar calificate juridic, desigur. Credeți să furtul miliardului și compromiterea întregului sistem bancar al R. Moldova în interesul spălătoriei rusești nu a fost un act de atac asupra propriei democrații? Sutele de cazuri de corupție în sistemul judecătoresc și al procuraturii nu reprezintă un atac asupra puterii constituționale a Republicii Moldova? Nu e democrația Patria noastră, a tuturor, o Patrie în care să ne simțim cel mai bine și mai respectați?
Dar trădările nu au început nici măcar de la furtul miliardului. Nici măcar de la „prieteniile” trădătoare cu Moscova (dar și cu liderii separatiști de la Tiraspol) ale președinților moldoveni și ale unor întregi garnituri parlamentare.
În fiecare an, atunci când ajungem în lunile iunie – iulie la comemorarea victimelor deportărilor staliniste, a victimelor miliției politice sovietice și rusești, văd doar comemorarea victimelor, văd șiruri lungi de victime, sute de mii de basarabeni care au murit în gulaguri sau în vagoanele pentru animale. Spuneți-mi dacă cunoașteți o listă a călăilor care au organizat deportările, foametea, alte atrocități? În topul listei au fost călăi de la Moscova, dar crimele au fost comise pe loc de către niște trădători locali, care au creat liste, au mers noaptea la familii și copii, i-au încărcat în vagoane și i-au trimis – fără procese judiciare, fără șanse de apărare legală. Cine au fost acei călăi? Au fost ei pedepsiți vreodată? Dacă nu le cunoaștem numele, nu vom mai cunoaște vreodată ce li s-a întâmplat.
Istoric, am crescut în cultura impunității trădării. Știm că cei care au distrus vieți, și-au trădat aproapele, au furat miliarde, ne-au vândut Moscovei – nu au fost pedepsiți. Trădarea de Patrie nu a fost confirmată ca problemă, nu au fost aplicate pedepse pentru acțiunile de trădare. Suntem oare un popor de trădători de Patrie? Sau suntem un popor de iertători de trădători?
Suntem în punctul zero. Dacă începem cu un scrutin electoral în care nu ne mai vindem voturile, vom avea dreptul să cerem pedepsirea reală a trădătorilor de Patrie. Dacă nu, nici măcar acest drept nu îl vom mai avea.
