Editorial Boala puterii. O nouă pandemie?

Ceva mai mult de două săptămâni au rămas până în ziua decisivă, în care cetățenii R. Moldova, indiferent unde s-ar afla, vor alege un nou Parlament. Dacă ținem cont de faptul că R. Moldova e un stat parlamentar, reiese că avem de ales conducerea legislativă supremă a acestui stat, iar dacă pretindem că aspirăm să trăim într-un stat de drept, acum e momentul să demonstrăm că asta ne dorim cu adevărat.

Actuala campanie electorală parlamentară este una de care nu a mai văzut R. Moldova, și nu doar pentru că participă un număr impresionant de candidați: 15 partide politice, patru blocuri electorale și patru candidați independenți, în total – 23 de concurenți electorali, dar și pentru că în această listă descoperim atât de mulți anonimi, încât frică mi-e că alegătorii vor migra rătăciți prin buletinele de vot, fără a reuși să ia o decizie clară. 

De cealaltă parte, distanța dintre alegători și candidații electorali înscriși în cursă este atât de mare, încât pare că s-a transformat într-un hău în care, în orice clipă, s-ar putea prăbuși întreaga clasă politică. Și asta pentru că majoritatea dintre cei înscriși în goana după putere habar nu au ce așteptări au alegătorii de la ei. 

De la primele alegeri parlamentare din R. Moldova independentă, desfășurate în 1994, au trecut 31 de ani, aproape o treime de secol. Mulți dintre cei care în 1994 au votat masiv pentru agrarieni nu mai sunt în viață, dar majoritatea politicienilor care vor să ajungă deputați în Parlament mai cred că ar putea reanima votul lor. Aceștia nu înțeleg că anul 2025 nu mai este îndepărtatul 1994, când agrarienii au reușit să blameze democrația fragilă, instalată cu sânge în R. Moldova după anul 1991, și să revină la putere cu imaginea „spicușorului” în față, în locul stelei roșii din fruntea comuniștilor, care, aparent, fuseseră deturnați de la putere.

Împătimiți de boala puterii, candidații electorali, cei mai mulți dintre ei, nu au înțeles, astăzi, că anonimatul și lipsa de notorietate în rândul alegătorilor nu te pot aduce la guvernare. Pe de altă parte, dacă s-ar produce un astfel de incident, ne-am alege cu o guvernare falsă, care ne-ar lipsi copiii și nepoții de perspective și de viitor.

Așa cum alegătorii nu sunt în puteri astăzi să-i excludă din buletinele de vot pe cei lipsiți de notorietate, ei pot face acest lucru pe 28 septembrie, în cabinele de vot. Până atunci însă, e bine să nu ajungem victime ale manipulării și minciunii, care pot crea confuzie și lipsă de siguranță în rândul votanților. 

Candidații electorali, mulți dintre cei 23 înregistrați oficial, cred că și de această dată alegătorii ar putea da preferință cursei pentru supraviețuire în locul cursei pentru Europa. Astfel, mulți mizează pe acei alegători care consideră că o ștampilă aplicată pe buletinul de vot costă bani. E cumva explicabilă această viziune, deoarece, potrivit unor cercetări sociologice, 80% dintre cetățenii R. Moldova consideră corupția drept o parte indispensabilă a vieții politice. Ei, concurenții electorali care vor să reînvie „steaua roșie” sau „spicușorul”,  nu țin cont de faptul că electoratul anului 2025 nu mai are nevoie doar de galoși, conserve, orez sau hrișcă. De la 1994 încoace, a crescut o generație care, vreau să cred, are deja în față alte valori. Multora dintre acești alegători nu mai poți să le promiți orice  pentru a-i avea de partea ta. Candidații însă, cei mai mulți dintre ei, continuă să creadă că pot arunca vorbe în vânt, chiar dacă acestea țintesc ca nuca în perete. 

Fără vreo legătură cu alegerile din R. Moldova, zilele trecute, cineva promova în spațiul online informații despre Boala puterii, științific numită Sindromul Hubris, despre care se spune că e o afecțiune a persoanelor avide de putere, caracterizată prin mândrie excesivă, aroganță, încredere nejustificată în propriile puteri. Astfel de „pacienți” ajung să ignore criticile, considerându-se superiori legilor, în consecință, ajungând să ia decizii riscante. Sursele online vorbesc despre manifestări și consecințe, nu și despre posibile tratamente. 

Blocul Electoral Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei (cum să-ți vină în cap să constitui un bloc politic cu o astfel de titulatură?) merge în campanie cu sloganul „Credem în Moldova”, fruntași ai blocului fiind Dodon, Tarlev, Greceanîi, Vlah și Voronin, care spun că îi unește „dragostea de patrie”. În ce valută s-o fi măsurând „dragostea” lor de patrie? La evenimentul de lansare, Dodon a promis să mobilizeze sentimentele patriotice a cât mai multor cetățeni – „putem readuce credința în țară, putem împăca societatea, putem învinge sărăcia, putem sprijini agricultura și proteja businessul, putem administra eficient educația și medicina.” De ce nu au realizat toate acestea pe când  fiecare dintre ei s-a aflat în cele mai importante funcții ale statului? Nu explică de ce nu au făcut-o, în schimb, promit pensii majorate cu 15% și revenirea la vârsta de pensionare de 57 de ani pentru femei și 62 de ani pentru bărbați. O altă promisiune „tactică” e cea făcută tinerilor: credite de stat pentru studenți cu dobândă de doar 2% anual. 

Marian Lupu, partenerul de altă dată al celor din Blocul Patriotic al Socialiștilor, Comuniștilor, Inima și Viitorul Moldovei, împarte și el promisiuni goale, care nu-l obligă la nimic. Acestea sunt formulate simplu: respect pentru Moldova, respect pentru profesioniști. 

Vine și „Alternativa” cu „un plan care pune pe primul loc dreptatea pentru fiecare”. Blocul politic promite să devină „o nouă șansă, o alternativă reală”.  Mesajul Blocului „Alternativa” este disputat și de CUB, care s-a lansat în campanie autocalificându-se drept o „alternativă competentă, cinstită și responsabilă”. CUB promite să promoveze „un cadru normativ pentru ca minimum 50% din achizițiile de produse alimentare pentru grădinițe, școli, spitale să fie făcute din produsele locale”.

Partidul Social Democrat European, având sloganul „TREI TRANDAFIRI pentru un viitor acasă”, promite să implementeze „un Program de Țară realist, solid și aplicabil”. Cei „TREI TRANDAFIRI” perpetuează actualele promisiuni ale fostului lider al PDM (tot cu sigla trei trandafiri) Marian Lupu, asigurând alegătorii că vor demonstra „respect pentru muncă”.

De la Blocul electoral „Împreună” aflăm că „Moldova poate mai mult!”, iar Partidul Nostru constată că „E timpul să fim împreună!” 

Dacă am face un calcul elementar, am constata că cei 23 de concurenți electorali sunt, de fapt, câteva mii de aspiranți la putere. Mulți? Puțini? Poate că problema nici nu constă în numărul celor care s-au avântat în lupta pentru putere, ci în calitățile lor intelectuale, morale și umane.

Fără vreo legătură cu alegerile din R. Moldova, zilele trecute, cineva promova în spațiul online informații despre Boala puterii, științific numită Sindromul Hubris, despre care se spune că e o afecțiune a persoanelor avide de putere, caracterizată prin mândrie excesivă, aroganță, încredere nejustificată în propriile puteri. Astfel de „pacienți” ajung să ignore criticile, considerându-se superiori legilor, în consecință, ajungând să ia decizii riscante. Sursele online vorbesc despre manifestări și consecințe, nu și despre posibile tratamente.