Editorial Are dreptul Maia Sandu să voteze pentru Unire?
„Dacă am avea un referendum, aș vota pentru reunirea cu România”, a declarat în ianuarie 2026 Maia Sandu, președinta statului R. Moldova, în cadrul podcastului „The rest is politics” (Restul e politică, n.r.), realizat de către doi politicieni britanici, iar internetul rusesc (și cel pro-rus) a luat foc: cum poate președinta unui stat să declare că vrea să adere la alt stat? Încercăm să clarificăm câteva momente.
Ce are Republica Moldova cu România?
Acest stat a apărut oficial pe harta lumii în 1991. Dar cetățenii lui nu s-au născut atunci, în 1991 (poate doar câțiva). Băștinașii se născuseră fie în România, fie în URSS, din foștii cetățeni români (inclusiv cei de alte etnii). Până în 1940, Basarabia era România, oamenii vorbeau românește, găteau bucate românești, purtau nume românești, satele, la fel, purtau nume românești. Asta era identitatea majorității oamenilor din această zonă. Nimeni nu alege unde să se nască, fiecare e născut de părinții lui acolo unde sunt ei și primește la naștere identitatea lor.
De ce nu a rămas Basarabia în România?
Nu a fost niciun referendum. Nu a fost o decizie sau o alegere a băștinașilor. Nu i-a întrebat nimeni. A fost un pact secret între autoritățile sovietice și cele germane, acest teritoriu fiind, pur și simplu, ocupat. Într-o zi, au intrat trupele sovietice cu tancurile și au ocupat Basarabia, proclamând că acest teritoriu e parte a URSS și că se va numi RSS Moldovenească. O parte din locuitorii orașelor basarabene, în special ai Chișinăului, au fost aduși de Moscova, li s-au dat apartamente și posturi de conducere pentru rusificarea forțată.
Da, băștinașii au fost supuși unor tratamente degradante și criminale, iar când zic băștinașii, nu mă refer doar la etnicii români care locuiau aici, dar și la găgăuzi, ucraineni, romi etc. URSS a adus înfometare, deportări, psihiatrie politică, pedepse cu moartea fără justiție – prin ordine venite de la Moscova. În doar câțiva ani au fost deportați sute de mii de oameni, au fost omorâte zeci de mii de persoane și alte sute de mii de vieți au fost schilodite – fără referendum. Și nimeni nu a răspuns niciodată în fața legii, în fața victimelor, în fața urmașilor acestora pentru respectivele atrocități. Mai mult, Moscova nu a recunoscut și nu a acceptat nici până azi că a produs aceste tragedii.
Pe lângă toate astea, populația băștinașă a fost supusă timp de decenii unui proces de epurare etnică – limba și identitatea română i-au fost interzise. Niciun alt popor băștinaș din acest teritoriu nu a fost supus unui asemenea proces profund de deznaționalizare: i-a fost interzisă limba nativă, i s-au impus o altă grafie și limbă – create la Moscova, i-au fost rusificate numele, i-au fost interziși scriitorii, erau crunt pedepsiți cei care manifestau interes pentru patria lor, România. Fără referendum, cu forța. Moscova nu și-a asumat niciodată aceste crime etnice.
De ce nu a revenit Basarabia la România?
După destrămarea URSS (amintesc că e o entitate pe care basarabenii nu au solicitat-o), locuitorii acestui teritoriu s-au pomenit într-o altă țară – Republica Moldova, proclamată de Parlamentul național. De atunci până în prezent, democrația din R. Moldova s-a dezvoltat constant, marile decizii naționale s-au luat prin consultarea cetățenilor, fie că au fost alegeri, referendumuri sau alte forme de consultări. Băștinașii și-au redobândit limba română, dreptul la nume românești, la cultură, literatură etc. Menționăm că la momentul creării R. Moldova, în acest teritoriu locuiau sute de mii de oameni născuți români la ei acasă, iar urmașii lor – la fel, erau născuți români din românii care anterior au fost ocupați și sovietizați. Au urmat ani în șir de efort pentru redobândirea cetățeniei române. Menționăm că e vorba de redobândire, e vorba de o cetățenie care le-a fost anulată prin abuzul Moscovei. Așa cum mulți etnici ruși din Republica Moldova și-au redobândit cetățenia Rusiei, fiind descendenți din această țară.
Amintim că la momentul creării R. Moldova, aici locuiau mulți etnici ruși, descendenți ai rușilor trimiși de la Moscova să ocupe și să rusifice Basarabia. Copiii născuți în acest teritoriu sunt cetățeni cu drepturi depline ai acestui stat, indiferent de unde le-au venit părinții. Doar că, în unele familii venite din Rusia, nu a fost acceptată destrămarea URSS, prăbușirea planului Moscovei și respingerea controlului rusesc. Familiile foștilor nomenclaturiști sovietici au pierdut marile beneficii și au devenit cetățeni de rând, fapt greu de acceptat. Astfel, unitatea națională nu a existat niciodată în R. Moldova, pentru că e un stat construit pe ruinele unei ocupații forțate, și o parte își dorește reunirea cu patria istorică, iar alta – revenirea puterii Moscovei, cu beneficii pentru nomenclatură.
E legal ca președinta unui stat să opteze pentru unirea cu alt stat?
Președinta statului R. Moldova, ca și mulți alți cetățeni ai Republicii Moldova, și-a redobândit cetățenia României, având părinți și bunici români născuți în Basarabia. Dubla cetățenie este legală. Președinta a fost aleasă prin alegeri legale. Acum ea a declarat că ar vota pentru Unire. Dar cum a declarat? „Dacă am avea un referendum, aș vota pentru reunirea cu România”, adică dacă va fi organizat un referendum, ea va vota pentru unire. Referendumurile, la orice temă, sunt legale și posibile în R. Moldova. Dar, deocamdată, nu prea multe referendumuri au avut succes.
Este referendumul singura cale de a realiza Unirea? Este clar că o cale legală trebuie să includă dorința majorității, exprimată legal. Mai mult decât atât, e nevoie de consensul majorității din ambele state care se reunesc. Dar, spre deosebire de aceste discuții interminabile de la Chișinău, București și Moscova – dacă trebuie, poate, are voie, are dreptul R. Moldova să se unească cu România – avem și alte cazuri de unire care au funcționat.
Cele două Germanii (separate în aceiași ani ‘40 ai secolului trecut) s-au reunit imediat după căderea URSS, în 1990, fără referendum și fără să aștepte ca Rusia să pornească tunurile dezinformării. Procedura s-a numit REUNIFICAREA Germaniei. În cazul României și al Basarabiei/Republicii Moldova, s-ar numi corect REUNIREA.
Ce rău poate cauza Reunirea? De ce s-ar teme oamenii?
Judecând după numărul mare de deținători ai pașapoartelor românești, după cozile foarte lungi pentru redobândirea cetățeniei, după numărul mare de etnici ruși care și-au luat cetățenia românească prin căsătorie, prin alianțe cu băștinașii etc., judecând după numărul mare de cetățeni din R. Moldova care merg în România la studii, muncă, în vacanțe, la meciuri, concerte, tratamente etc. – nu vedem să se plângă cineva de cetățenie, deci de statutul de român în România. Chiar și locuitorii din R. Moldova care nu vorbesc româna spun că, ajunși acolo, se descurcă în toate sensurile. România este parte a UE, care asigură drepturile tuturor pe teritoriul său, indiferent de limba vorbită, de grupul etnic etc. Iată, dacă nu vom reuși să ne reunim, fie și prin aderare la UE, există o listă lungă de riscuri de insecuritate care vin de la Moscova.
Cine stă în spatele campaniilor de antiunire?
Campania, cu zeci de știri alarmiste și sute de postări false sau manipulative, a început de pe canalele rusești și de la politicienii pro-ruși din Moldova. Dar, înainte să exploatăm un posibil referendum (care încă nu a fost stabilit de nimeni, nici la Chișinău, nici la București), e bine să solicităm acestor politicieni și acoliților lor să răspundă la câteva întrebări: De ce nu a existat un referendum când a fost ocupată Basarabia? De ce nu a existat un sufragiu cu privire la menținerea Armatei Ruse în R. Moldova? De ce nu s-a făcut un referendum înainte de pornirea războiului împotriva Ucrainei? Dar împotriva Georgiei? De ce, în general, ar trebui Rusia să spună dacă R. Moldova și România vor sau nu să se unească? Și o întrebare pe care trebuie să ne-o punem noi, fiecare, individual: Cât de pregătiți suntem, ca popor, să ne reunim? Am făcut noi tot ce am putut ca să reușim?
