Cu ce ieșim din CSI? Dacă nu intram, eram în UE?
Era decembrie 1991. Republica Moldova avea 3 luni și câteva zile de la declararea independenței. URSS avea încă vreo 3 zile până să moară definitiv, dar noi deja intram în CSI. Nu ne-a întrebat nimeni, nu s-a făcut referendum. Dar, chiar de se făcea, nu știu care ar fi fost rezultatul, căci la acel moment, sursele de informare din Republica Moldova erau în majoritate controlate de Moscova. Iar deciziile în viață, se știe, nu le facem după principiul „ce e mai bun, mai sănătos, mai corect, mai just”, ci după principiul „cine m-a informat, acela îmi determină deciziile”.
Au trecut 30 de ani și e timpul să analizăm la rece de ce am aderat, ce am obținut, dar și ce era să pierdem ori să câștigăm dacă nu deveneam parte a acestei comunități controlate de Moscova. Amintesc că în URSS au fost 15 republici. În CSI au ajuns doar 12, trei dintre ele s-au distanțat imediat de Rusia și nu au mai privit niciodată înapoi.
Estonia, Letonia și Lituania au respins invitațiile de a intra în CSI, considerând că au fost băgate și ținute forțat și ilegal în URSS, de aceea nu au mai acceptat o asemenea făcătură rusească. Cele trei state baltice au demarat imediat procesele de aderare la UE. Peste 13 ani de muncă grea, toate trei țări erau deja în NATO și în UE.
Statele baltice au fost norocoase, având hotar direct cu Europa. Ca și R. Moldova, de altfel, dar care nu a avut pe atunci noroc de niște lideri curajoși. Moldova a rămas în CSI, alături de Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kîrgîzstan, Kazahstan, Turkmenistan, Tadjikistan și Uzbekistan, toate ghidate de Rusia. Limba de comunicare în CSI a rămas rusa, iar centrul de guvernare – Moscova.
La doar câteva săptămâni de la constituirea CSI, care promitea inclusiv respectarea integrității teritoriale și a frontierelor statelor membre, în martie 1992, Rusia declanșează un război separatist pe Nistru, ocupând 11% din teritoriul R. Moldova, cu ajutorul armatei sale care staționa la Tiraspol încă din perioada sovietică (și de unde nu a plecat nici până în 2026).
La acel moment, tânărul stat R. Moldova nu avea capacități de apărare, nici experiențe de războaie. Rusia le avea și a folosit militari, arme și operațiuni hibride ca să își construiască o zonă separatistă pe Nistru. Niciun membru al CSI nu a sărit în apărare. Toți s-au făcut că nu știu, nu văd, nu pot.
În paralel, în același an, Rusia a ocupat două regiuni ale statului independent Georgia, membru plenar al CSI, creând două făcături separatiste: Abhazia și Osetia, care rămân ocupate până azi, unde administrația vorbește în rusă, iar moneda oficială este rubla rusească. În august 2008, Rusia a comis un alt atac sângeros în Georgia. Țările CSI au tăcut. Georgia și-a anunțat atunci intenția de a părăsi CSI.
În toți acești ani, Rusia a continuat să își păstreze armatele în R. Moldova, Georgia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan. Pe unde ilegal, pe unde forțat, pe unde în calitate de „frate mai mare”, armatele staționează în toate aceste state și nimeni nu face nimic. Pe teritoriul Rusiei însă, niciun stat CSI nu își ține armatele.
În 2014, Rusia, ca stat membru al CSI care și-a asumat să respecte integritatea teritorială a țărilor membre, ocupă ilegal peninsula ucraineană Crimeea. Membrii CSI au tăcut. În 2022, Rusia a pornit un război sângeros de invadare a întregii Ucraine. Membrii CSI n-au avut nici voce, nici putere, nici influență să solicite respectarea hotarelor statelor independente. Ucraina a denunțat sistematic acord după acord, grăbindu-și disocierea de CSI-ul rusesc.
La momentul intrării în CSI, jumătate din hotarul Republicii Moldova era comun cu această comunitate. După atacarea Ucrainei de către Rusia și denunțarea acordurilor cu CSI, Moldova nu mai e legată teritorial de această comunitate. Dar să vedem dacă ne leagă alte posibile valori și beneficii de CSI.
Să analizăm datele statistice privind calitatea vieții în statele CSI și în UE. Pentru o comparație mai adecvată, nu le vom compara cu vechile și bogatele state europene, ci cu noile state, cu fostele surate din URSS – statele baltice.
Statele baltice au un nivel de trai mai înalt, un PIB mai mare, un sistem de sănătate mai calitativ, o longevitate mai înaltă decât în statele CSI. În CSI, speranța de viață e de circa 70 de ani, în țările Baltice – de peste 80 de ani. De asemenea, de când au intrat în UE și NATO, statele baltice se bucură de mai multă siguranță, nu au fost atacate în războaie, nu au armate rusești pe teritoriu, nici regiuni separatiste. Balticii trăiesc mai mult și mai bine decât membrii altor țări postsovietice. Asta li s-a întâmplat după ce au respins CSI și au devenit membre UE.
Moldova a intrat în CSI repede, în doar câteva săptămâni, în decembrie 1991. Dar iese foarte încet. Încă din 2014 a început a denunța unele acorduri. Peste 70 au fost deja denunțate. Dar mai rămân încă multe.
Dar ieșirea din acest grup toxic de țări controlat de Rusia e doar jumătate de cale. Republica Moldova trebuie să își facă rapid temele pentru acasă pentru a accede în UE. Lecția balticilor ne poate fi de folos măcar acum: lupta cu corupția, justiție corectă, integritate politică și multă muncă reală pentru a construi Moldova viitorului, unde oamenii trăiesc mai mult și mai bine, fără războaie.
