Când medicul devine „procuror”
Migrația, exodul, condițiile complicate de viață au generat un fenomen periculos în societatea noastră: părinți care spun că își iubesc copiii ca pe ochii din cap ajung să le provoace cele mai mari suferințe, chiar dacă nu recunosc că fac așa ceva. Un copil de nici 5 ani a ajuns „obiect” de dispută între părinții săi. Astăzi el încă nu înțelege multe lucruri, dar, potrivit psihologilor, traumele din copilărie se vindecă foarte greu sau nu se vindecă deloc.
Recent, în acest caz, s-a produs o situație cu totul ieșită din comun. Tatăl copilului, în lupta sa pentru custodia acestuia, a apelat la o doctoriță, solicitându-i ca, fără să o cunoască pe mama copilului, să semneze un document, pentru a convinge instanța de judecată că prezența mamei în viața copilului ar reprezenta un risc pentru securitatea acestuia. Medicul „a ascultat” de recomandările bărbatului și i-a oferit „o expertiză”, menționând, de altfel, că nu cunoaște persoana, nu a contactat cu ea și nu a examinat-o. În schimb, și-a permis să afirme că aceasta nu ar trebui să se afle în preajma copilului său.
Mama copilului a aflat despre aceasta de la completul de judecată, care i-a oferit copii ale actelor medicale prezentate de tatăl copilului. În consecință, femeia a expediat o scrisoare în adresa Ministerului Sănătății (MS), a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP) și a ZdG.
Femeia acuză că Ludmila Nichita, doctoriță în cadrul Instituției Medico-Sanitare Publice Centrul de Sănătate Basarabeasca, „a comis grave abateri profesionale, etice și legale, prin întocmirea și eliberarea unui act medical ilegal, denumit «trimitere-extras», referitor la starea sănătății mele psihice, fără drept, fără temei, fără consimțământul meu și în absența oricărei interacțiuni profesionale cu mine.”
În plângerea sa, mama copilului spune că Ludmila Nichita a eliberat documentul medical cu privire la starea sănătății sale psihice unei persoane terțe, cu care nu are relații de familie, rudenie sau reprezentare, și care a folosit acest document într-un dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată privind drepturile sale parentale.
„Actul în cauză conține formulări defăimătoare și profund vătămătoare, precum: «aceasta presupune că copilul s-ar putea afla în pericol în cazul în care continuă să locuiască cu o mamă bolnavă psihic»”, precizează femeia, subliniind că această „concluzie”, de o gravitate extremă, este emisă în lipsa oricărui consult medical psihiatric, fără examinare și în lipsa unui dosar medical valid.
Avocatul femeii, Dumitru Pavel, precizează că în acest caz a fost încălcat art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la viață privată. Potrivit avocatului, „emiterea și divulgarea de date medicale referitoare la o persoană fără consimțământul său încalcă dreptul la protecția vieții private garantat de CEDO.” Totodată, potrivit apărării, a fost încălcată Legea privind protecția datelor cu caracter personal. „Datele medicale sunt date cu caracter special, iar medicul nu avea niciun temei legal să le colecteze, prelucreze sau divulge fără acordul expres al persoanei vizate. Emiterea actului și transmiterea lui unei terțe persoane fără consimțământ echivalează cu prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal, fapt sancționat de lege”, explică avocatul Dumitru Pavel, citând și din Codul deontologic al medicului, care spune că fiecare profesionist din domeniu este obligat să respecte confidențialitatea informațiilor despre pacient, inclusiv în raport cu familia sau autoritățile, să se abțină de la exprimarea unor opinii diagnostice în lipsa unui consult obiectiv și complet, să evite orice acțiune ce ar putea prejudicia reputația sau integritatea psihică și socială a unei persoane.
„În acest caz, medicul a acționat cu neglijență și rea credință, subminând însăși esența relației medic-pacient și transformând actul medical într-un instrument de denigrare publică”, explică avocatul.
Potrivit petiționarei, „este ilegal ca un medic să emită presupuneri privind o «boală psihică» a unei persoane în lipsa unei evaluări psihiatrice de specialitate, conform normelor MS. O astfel de etichetare arbitrară produce consecințe grave asupra reputației, relațiilor familiale, accesului la copil și vieții sociale.” În aceste circumstanțe, mama solicită MS să inițieze o anchetă disciplinară în acest caz, inclusiv să-i suspende doctoriței dreptul de practică sau, proporțional faptei – să-i revoce acesteia dreptul de a mai practica medicina în sistemul public.
CNPDCP este solicitat să investigheze și să atragă la răspundere persoanele care au încălcat Legea privind protecţia datelor cu caracter personal.
ZdG a contactat-o pe Ludmila Nichita pentru a discuta cu ea despre acest caz.
— Cum s-a întâmplat să oferiți acel „extras” privind starea unei paciente în lipsa acesteia?
— La mine a venit un om, născut în R. Moldova, a locuit mulți ani peste hotare. Are un copil cu o femeie, nefiind căsătorit cu ea. Aceasta s-a îmbolnăvit sau era bolnavă și mai devreme. Eu, de fapt, nu am dreptul să vorbesc cu dvs.
— Nu v-ați întrebat de ce acel bărbat a ajuns după acea expertiză la Basarabeasca?
— Înțeleg că ar fi trebuit ca instanța de judecată să ceară aceste concluzii. Sunt acte care confirmă că femeia a avut nevoie de tratament. Eu nu sunt de partea lui sau a ei. Mi-a fost foarte jale de el, care mai nu plângea, mi-a arătat și poze. Mi-i jale și de ea, care îmi imaginez prin ce trece… E o mare tristețe. Rudele, în loc să găsească o soluție, se judecă. Cui trebuie așa ceva? Mi-i jale de ambii. El a venit, mi-a cerut să-l consult. L-am examinat și am constatat că e sănătos. I-am dat un certificat că nu stă la evidență psihiatrică și că e sănătos. Apoi, m-a rugat să văd niște acte care, chipurile, nu erau incluse în dosar. Mi-a lăsat copiile. Eu mi-am spus părerea. Asta e ca și cum „odna baba scazala”. Eu i-am spus că pentru el dau aceste concluzii, nu pentru judecată. Eu am scris pentru el, nu pentru judecată. Eu nu sunt vinovată că el a prezentat totul în judecată. Eu nu am dreptul să ofer informații, nici chiar rudelor, despre starea sănătății pacienților. Pe dânsa nici nu am văzut-o vreodată. Am și scris în acele acte că nu am examinat-o. Pe de altă parte, el mi-a adus actele. De ce nu aș avea dreptul să îl consult? Eu l-am consultat, dar instanța de judecată poate decide. Eu nu am vrut să fac niciun rău.
— De ce, totuși, de la Chișinău a ajuns la Basarabeasca?
— Pentru că a mers prin tot Chișinăul, dar nimeni nu a vrut să-i dea un astfel de extras. Cineva l-a orientat să vină la mine, că aș fi înțelegătoare.
