Cititorul de Gardă/„Dreptate nu există! Dreptatea nu e de partea pătimitului, ci de partea celui ce dispune de legături de rudenie, mituire şi multe altele”

Constantin Ganea din Soroca a venit la redacția ZdG cu o scrisoare în care își expune părerea despre justiția din Republica Moldova. Bărbatul este dezamăgit de organele de drept și susține că „dreptate nu există”, întrucât s-ar fi „convins pe propria piele”, după ce a luptat să își caute dreptatea din 2014 până în 2021.

„Niciodată nu mi-am putut imagina că într-o țară în care organele de drept trebuie să stea în apărarea deplină a cetățenilor, ar putea exista o situație absolut contrară”

„Prin acest text, vreau să-mi exprim opinia despre ilegalitățile ce au avut şi au loc în ţara noastră – Moldova. Toate-s din fapte concrete prin care am trecut personal. Sunt convins că nu sunt singurul care am fost şi am rămas umilit, înjosit şi chiar spun cu toată îndrăzneala – călcat în picioare absolut de toate organele de drept ale acestei țări, în care mi-a fost sortit de a mă naşte. 

Niciodată nu mi-am putut imagina că într-o țară în care organele de drept trebuie să stea în apărarea deplină a cetățenilor, ar putea exista o situație absolut contrară. Din „alb” intenționat pot face „negru”, iar din „pătimit” – „pârât”, prin diferite scheme de corupere, după gustul şi dorințele aşa-numitor oameni ai legii. Nimerind într-un aşa lanț al nedreptății, e greu să-ți închipui că te-ai putea rupe din el.

M-am convins pe propria piele! Lupta mea în căutarea dreptăţii a durat din anul 2014 până în 2021, cu pierdere totală pentru mine. După cum m-am exprimat, din „pătimit” m-au transformat în „învinuit”. Am tot bătut la uşile tuturor instanțelor ce stau în apărarea, așa credeam, a drepturilor cetățenilor”, scrie Constantin Ganea.

„Pătimitul le provoacă dureri de cap prin nenumărate cereri, plângeri, lămuriri”

„Absolut la toate cererile, plângerile şi lămuririle depuse de mine, răspunsurile erau unanime, de parcă erau copiate, scoase la xerox. Mi-a fost clar! Dreptate nu există! Dreptatea nu e de partea pătimitului, ci de partea celui ce dispune de legături de rudenie, afacerişti, mituire şi multe alte metode prin care sunt încălcate flagrant acele legi de drept cu fabricare ilegală, considerându-l pe infractor – basma curată, din orice împrejurare făcându-l câştigător în numele legii.

Apoi m-am convins şi sunt destul de încrezut care e atitudinea şi diferenţa dintre pătimit şi pârât. Diferenţa e mare! Pătimitul e ignorat, privirile autorităților, organelor de drept către el sunt stupide şi neplăcute. Bineînțeles, nu ale tuturor, doar ale celor corupți, care iau mită sau fac alte acțiuni ilegale. Pătimitul le provoacă dureri de cap prin nenumărate cereri, plângeri, lămuriri, descoperiri de acțiuni ilegale. Apoi se întreabă, cine stă pe sub uşile instanțelor de judecată? Cine bate pragurile tuturor instanţelor?

La rândul său, pârâtul se foloseşte de toate metodele de întindere a proceselor de judecată, căutând răgaz de a găsi legături pentru a efectua acţiuni ilegale. El mai mult caută să se folosească de uşa din spate a instanţelor, pentru a găsi de la început ieşire din situație, până la urmă fiind şi învingător. Apoi cum se explică aceasta”, se întreabă bărbatul.

„E mult de lucru? Da! Însă recăpătarea dreptății din toate timpurile a fost anevoioasă”

„Justiţia este independentă? Asta dă de înțeles cum că ea poate face orice. Pe cine vrea – îndreptățește, pe cine vrea – învinuiește, aşa după cum am pățit și eu.

Apoi mai e şi altceva! În diferite surse mass-media se vorbeşte deschis de larga corupere anume în rândurile justiţiei, de hoţi, fugari. Apoi se pune întrebarea: odată ce toate aceste s-au întâmplat într-adevăr, cum pot fi socotite o mare parte din dosare încheiate, practic fiind fabricate de guvernarea veche ce e învinuită de capturare a ţării. De ce nu se supun reexaminării de noua Guvernare? E mult de lucru? Da! Însă recăpătarea dreptății din toate timpurile a fost anevoioasă. Pe mine mă interesează posibilitatea, nu durata de timp.

Însă, din legislație se arată această efectuare imposibilă, în baza a ceea că sunt puşi termeni destul de stricți, pe care dacă i-ai încălcat – adio, nu-ți mai poţi recăpăta drepturile, fii tu de 100 de ori drept. Şi din nou – cum se face că organele de drept pot să-şi permită de a duce dosare fără limită sau termen de îndeplinire? Aşa, bunăoară, în cazul meu – pe un termen de 7 ani şi mai bine. Pe urmă, încă doi ani am fost afectat de pandemie, când niciun oficiu nu funcționa, însă în legătură cu aceasta termenii prescrişi nu s-au prelungit.

Vă afirm că la baza celor descrise am dovezi concrete şi reale. Mai am multe de descris, însă mă mărginesc cu atât. Sper să fiu înţeles pe deplin atât de redacție, cât şi de cititori, dacă scrisoarea va fi editată.

Cu respect şi nădejde”, ne scrie Constantin Ganea.