(doc) Cum a motivat judecătorul condamnarea fostului ministru al Finanțelor și unde s-au dus o parte din cele 6 milioane

La o zi după pronunțarea sentințe de condamnare pe numele lui Veaceslav Negruță, ministru al Finanțelor în perioada 2009—2013, judecătorul de la Judecătoria Râșcani, Iurie Potînga a publicat pe site-ul instanței motivarea deciziei.

“Versiunea înaintată de inculpat și susținută în judecată, instanța o apreciază drept versiune de apărare, în scopul de a-și ușura situația”, a precizat judecătorul, care menționează că “prin acțiunile inculpatului, a fost afectat incontestabil bugetul de stat, în sumă de 6,2 milioane de lei… Instanța a ajuns la concluzia că inculpatul conștientiza că la momentul aplicării rezoluției pe nota adresată acestuia la 10 februarie 2012, dispune necontestarea hotărârii Curții de Apel… Cu toate acestea, inculpatul, conștientizând că judecătorul Valeriu Bogoroș a eliberat un titlu executoriu cu încălcarea prevederilor procesual-civile referitoare la termenul intrării în vigoare a hotărârilor, a dispus executarea acestui titlu”, zice judecătorul.

Acesta mai susține că, juriștii de la Ministerul Finanțelor, chiar au pregătit un recurs la hotărârea Curții de Apel, care nu a fost prezentat și nici depus în termen din cauza rezoluției semnate de Negruță, prin care se decidea că este inoportun de atacat decizia la Curtea Supremă de Justiție.

“Modul în care a acționat inculpatul Negruță în vederea necontestării hotărârii judecătorești demonstrează faptul că acesta avea interesul ca hotărârea de judectă să fie executată cât mai repede și în forma propusă”, se mai spune în sentință.

“Instanța consideră ca fiind lipsită de careva fundamente juridice și faptice afirmația potrivit cărora, rezoluția aplicată pe nota din 10 februarie 2012 ar reprezenta opinia unui economist. Este evident că rezoluțiile aplicate de un ministru pe notele subalternilor nu comportă caracterul unei opinii…, ci cu siguranța caracteru unei dispoziții.

“Declarațiile martorilor indică indubitabil asupra faptului că decizia de a contesta hotărârea Curții de Apel, în cazul dat, a aparținut ministrului. Martorii Secaș și Vieru (juriști pe atunci la Minister, n.r.) nu aveau competențele funcționale de a contesta hotârea dată. În virtutea funcției deținute, Negruță cunoștea de necesitatea contestării hotărârii judecătorești…”, se mai zice în sentință.

Totodată, judecătorul Iurie Potînga a precizat că apartenența la aceeași organizație politică (PLDM) a inculpatului Negruță cât și a persoanei care a beneficiat de pe urma deciziei, Sandulachi, indică asupra interesului personal al inculpatului în a favoriza colegul de partid…

Instanța mai constată că 3,5 milioane din cele 6,2 milioane primite de Sandulachi au fost acordate de către acesta în calitate de împrumut firmei Ecobioenergy Grup, a cărui fondator și administrator este Rodion Cimbriciuc, cu care Sandulachi este în relații familiale de afinitate. Până acum, statul nu a putut recupera acești bani.

Amintim că, marți, Veaceslav Negruță a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare.

De precizat că, site-ul magisrat.md, care contabilizează activitatea judecătorilor din R. Moldova arată că judecătorul care a emis sentința în dosarul Negruță își motivează foarte bine deciziile. “Procentajul hotărârilor casate din cele contestate pe cauze civile pentru ultimii 3 ani este foarte mic, iar pe cauze penale nu are nici o sentință casată”


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Nicolae Rosca

    Am analizat cu o anumită doză de atenţie
    sentinţa şi mi-am pus câteva întrebări:
    1. Totuşi inculpatul şi-a recunoscut sau nu vinovăţia? În sentinţă judecătorul conchide că inculpatul:

    – […a recunoscut vina în comiterea infracţiunii incriminate] (pag. 2) şi,
    – [… a recunoscut vina in cele incriminate] (pag.3);
    – Ulterior,însă judecătorul constată că [Necătând la faptul că inculpatul nu şi-a recunoscut vina în comiterea faptei, de asemenea vinovăţia lui … se dovedeşte şi prin materialele dosarului …] (pag.5).

    Înţeleg că inculpatul nu a negat faptele de executare a hotărârii judecătoreşti din 23.01.2012, doar că face o altă interpretare, considerând că faptele săvârşite de el nu întrunesc elementele unei infracţiuni, ci reprezintă acţiuni legale de îndeplinire a funcţiilor de serviciu. Deci, inculpatul a recunoscut faptele săvârşite în executarea
    hotărârii judecătoreşti de plată a sumei de bani, dar nu şi însăşi componenţa de infracţiune. Consider, că judecătorul trebuie să fie exact în formularea textului sentinţei, ori anume pentru aceasta a şi fost împuternicit să facă justiţie

    2. Nu am găsit în sentinţă analiza şi combaterea argumentelor expuse în apărarea inculpatului. Ori ele nu au
    fost?

    3. Am căutat în sentinţă o argumentare a neaplicării de către instanţă a prevederilor următoarelor articole:
    – Art. 120 din Constituţie. Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării
    sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.

    – Art. 255 Cod de procedură civilă “Hotărîrea judecătorească se execută, în modul stabilit de lege, după ce rămîne definitivă, cu excepţia cazurilor de executare imediată după pronunţare”.

    – Art. 394 Cod de procedură civilă. Decizia instanţei de apel rămîne definitivă în momentul pronunţării şi se execută
    conform prevederilor prezentului cod şi ale altor legi.

    4. Nu am înţeles din sentinţă de ce acţiunile unui Ministru de executare a unei hotărâri definitive şi executorii reprezintă abuz de serviciu. Care normă juridică îi permite unui Ministru să nu execute hotărârea judecătorească? Invers, refuzul Ministrului de a executa hotărârea judecătorească definitivă se califică, indubitabil, ca fiind abuz.

    5. Unica faptă ce impune întrebări şi care rezultă din citirea sentinţei este inacţiunea (pasivitatea) ministrului. Adică faptul că nu a ordonat contestarea cu recurs a actului judecătoresc emis de Curtea de Apel. Dar care normă juridică obligă ministrul să facă recurs la hotărâre? Reprezintă oare inacţiunea ministrului “abuzz de serviciu”? Sentinţa onoratei instanţe nu dă răspuns. judecătorul tace. De aici şi lipsa de încredere în actul emis de el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *