Lecțiile Germaniei despre educația de mediu și cultura reciclării

De la Trușeni la Berlin – o misiune eco

În Germania, gunoiul nu este gunoi, ci resursă, iar la fiecare colț de stradă există containere specializate pentru plastic, sticlă, bio, hârtie sau textile. De la blocuri cu acoperișuri verzi și panouri solare, până la reciclarea mobilierului sau donarea produselor alimentare, totul este gândit pentru a minimiza risipa. Educația de mediu începe devreme și se face prin joc. Sortarea deșeurilor este o parte esențială a rutinei zilnice, iar reciclarea devine un prim exercițiu de educație financiară pentru cei mici.

Aceasta este realitatea schițată de Dorina Cucoară-Sorochin, stabilită de patru ani în Berlin, împreună cu familia sa. De la sortarea plasticului în familie, la iarmaroace de schimb și lecții despre viața pământului la grădiniță – în Germania, cultura sortării și reciclarea sunt nu doar politici publice, ci și reflexe cotidiene.

Iar Dorina Cucoară-Sorochin ne arată cum responsabilitatea devine firească atunci când este trăită zilnic.

Dorina Cucoară-Sorochin activează în câteva asociații care ajută migranții să se integreze, este fondatoarea Clubului Femeilor Inițiate din Berlin, conduce ansamblul folcloric „Floare de cireș”, a inițiat și a fondat, alături de alte femei din diasporă, proiectul „ȘezătorIE – Artă și Tradiție” la Berlin, este art-terapeută, creatoare și formatoare la ateliere de creație.

Iar grija față de mediu este un fir roșu care străbate întreaga ei activitate – de la bucătărie și educația copiilor, până la implicarea civică în comunitatea diasporei.

De la bucătărie – în țara sustenabilității

„Grija față de mediu, altruismul, voluntariatul sunt un stil de viață al meu. Întotdeauna m-am implicat, mi-a păsat, am vrut să învăț, să las niște urme”, povestește Dorina Cucoară-Sorochin, care spune că totul a început cu proiecte de voluntariat la Trușeni, localitatea sa de baștină.

În adolescență, a fost parte din proiectul „Ecomania”, unde a învățat să mobilizeze comunitatea și să transforme idei în acțiuni concrete. Odată devenită mamă, a ajuns să fie și mai conștientă de impactul asupra mediului, dar și de valorile pe care vrea să le transmită copiilor săi. Astfel, a fondat în localitatea Trușeni „Asociația Soluții pentru Dezvoltare Sustenabilă” și un mic atelier de confecționat săculeți reutilizabili pentru cumpărături.

„Când ai copii mici, înseamnă să-ți petreci o bună parte a timpului la bucătărie. Și anume acolo sunt generate cele mai multe deșeuri. Astfel, noi am început să sortăm, să găsim alternative eco pentru bureți sau săpunuri, am și adoptat stilul de viață vegan pentru trei ani. Ne-am asumat responsabilitatea în familie, apoi ne-am regăsit mai multe familii cu valori comune și ne întâlneam periodic pentru a împărtăși experiențe. Copiii au învățat din acțiunile noastre, prin joc, educație nonformală și vizite în natură, ce înseamnă un mod de viață sănătos, ce este sustenabilitatea și de ce trebuie să lăsăm generațiilor viitoare locul aerisit”, explică Dorina Cucoară-Sorochin, mamă a patru copii.

Ajunsă în Germania, familia a păstrat acest stil de viață, integrându-se perfect în cotidianul berlinez: „Am fost norocoși – prima noastră locuință era într-un bloc ecologic, construit în asemenea fel încât să consume cât mai puține resurse.”

Infrastructura reciclării

Una dintre primele lecții trăite în Germania, explică activista civică, este eficiența cu care este organizată colectarea deșeurilor: „Totul e la îndemână și e ușor. Este amplasată o stație de sortare la fiecare două blocuri, de exemplu. Boxa de metal pentru haine și încălțăminte se găsește peste tot. Când ieși din apartament, triezi deșeurile zilnice.”

Pentru cetățenii germani, sortarea deșeurilor este un automatism, observă Dorina: „De la containerele colorate din fiecare curte de bloc, până la cutiile de donații amplasate pe trotuare, fiecare obiect are un traseu clar. Nimic nu este aruncat pur și simplu.”

Există pubele de culori distincte pentru fiecare tip de deșeu: plastic, hârtie și carton, deșeuri biodegradabile, sticlă separată pe culori, resturi menajere, obiecte voluminoase și electronice.

Fiecare tip de deșeu are ziua sa de colectare, iar nerespectarea regulilor poate duce la amenzi consistente. „Dacă nu pui bio la bio sau, elementar, plastic la plastic, germanii declară. Și toți știu că sunt foarte mari amenzi. Asta îi disciplinează pe toți”, explică Dorina.

Cutii de metal pentru haine și încălțăminte, boxe de donații pentru jucării sau cărți, centre de colectare a electronicelor – toate sunt la îndemână. 

„Sunt foarte populare grupurile de împărtășit lucrurile, chiar și medicamentele. Ei învață tot timpul să prelungească viața lucrurilor. Sunt cutii de donații, de împărtășiri pe gratis, pe stradă, la grădinițe, în școli: îmbrăcămintea, jucăriile, cărțile, tot ce mai poate fi utilizat. Ei le lasă, pur și simplu, acolo sau le postează pe grupuri”, povestește Dorina. 

Spre exemplu, pe Facebook, este foarte populară comunitatea de schimburi gratuite Free Your Stuff Berlin sau grupurile pe sectoare cu aceeași denumire, De Free Your Stuff. Oamenii oferă gratuit aproape orice: canapele, haine, electrocasnice, cărți, biciclete etc., ceea ce crește sentimentul de toleranță.

Locatarii blocurilor amenajează deseori un spațiu special, cum ar fi un garaj comun, de donat lucruri. Asemenea practici sunt încurajate de asociațiile de locatari sau inițiative civice.

Din cultura reutilizării face parte și „Kleinanzeigen” – cea mai mare platformă de anunțuri gratuite din Germania, extrem de populară și în Berlin, unde este folosită pe scară largă inclusiv pentru cumpărarea și vânzarea obiectelor second-hand sau donarea și primirea lucrurilor gratuit. Există și o rubrică distinctă „Zu verschenken”, ceea ce înseamnă „de dat gratis”.

În Berlin, Kleinanzeigen face parte din cultura reutilizării. Este frecvent folosit pentru:
– mobilarea apartamentelor cu buget mic;
– schimb de plante, haine, obiecte handmade;
– găsirea rapidă a unui job local sau activitate de voluntariat.

De asemenea, în Germania funcționează magazine „umsonstläden” – un concept comunitar bazat pe principiul „dăruiește și ia”, fără obligații reciprocitate. Oricine poate intra și poate lua ceea de ce are nevoie, fără bani și fără schimb. De obicei, aceste magazine funcționează datorită voluntarilor, în regim non-profit, iar cheltuielile (chirie, curent etc.) sunt acoperite prin donații sau subvenții locale.

În Berlin există și spații dedicate pentru a lăsa mobila de care nu mai ai nevoie. „La sfârșitul săptămânii, mobila este scoasă afară sau într-un fel de garaj – vii și îți iei ce ai nevoie și lași ce vrei tu. În Germania, muncitorii calificați și serviciile de mutare sunt scumpe, astfel, uneori, costă mai mult să muți mobila decât să cumperi alta. Și nemții aleg să împartă”, punctează Dorina.

O verigă esențială a economiei circulare constituie și centrele de reciclare „Recyclinghöfe”, operate de Berliner Stadtreinigungsbetriebe (BSR), compania municipală responsabilă de gestionarea deșeurilor, salubritate și infrastructura urbană în Berlin.

BSR are 14 centre situate în diverse cartiere ale Berlinului, inclusiv spații speciale pentru deșeuri periculoase pentru mediu, pentru deșeuri care nu pot fi colectate prin pubelele obișnuite (gunoaie voluminoase, electronice, vopsele, baterii etc.) și deșeuri care necesită reciclare specială.

Educația de mediu

În Germania, educația de mediu este parte integrantă a învățământului obligatoriu, nu doar o lecție teoretică. „Germanii sunt antrenați încă de la grădiniță și pentru ei este ceva normal. Mi-a părut curios să urmăresc educația nonformală, prin teatru, de exemplu. Ei arată ciclul de viață al apei sau ce se întâmplă cu pământul, sau de ce e important medicamentele să le dai la pliere sau la reciclare”, povestește Dorina. 

La grădiniță există o zi pe lună în care toți copiii vin cu bicicletele și merg în tururi organizate, învățând astfel despre mobilitatea sustenabilă și cum se reduce amprenta de carbon. 

„Băiatul meu, în clasa a patra, trebuie să susțină examen de conducere a bicicletei și să primească un permis. Copiii sunt atât de mândri când iau permisul – un simbol al responsabilității față de mediu și siguranță”, menționează activista civică.

Fiecare instituție are porțiuni de grădină urbană, în care copiii plantează, îngrijesc legume,  pomușoare și consumă ceea ce produc, astfel învățând despre ciclul vieții. 

Totodată, în Germania există instituții preșcolare, „Umwelt-Kita” („grădiniță ecologică” sau „grădiniță prietenoasă cu mediul”), care integrează în mod activ educația ecologică și protecția mediului în viața de zi cu zi a copiilor. Adesea, educatorii sunt formați special în pedagogie ecologică, respectiv, copiii învață despre sortarea deșeurilor, compostarea resturilor alimentare, grădinărit ecologic: cultivarea legumelor și ierburilor, despre animale, climă, apă și păduri, despre economisirea apei și energiei (în mod practic, zilnic).

Educația e continuată firesc la școală, unde sortarea deșeurilor, consumul conștient și reciclarea sunt „infiltrate armonios în toate disciplinele”: de exemplu, copiii își aduc sticle reutilizabile și le umplu cu apă de la dozatoare alimentate cu energie solară.

Un concept educațional folosit pe scară largă în Germania, care presupune predarea în aer liber, este „Grünes Klassenzimmer” (clasa verde).

Poate fi o zonă verde amenajată în curtea școlii, un parc natural, o fermă pedagogică sau o pădure educativă. Acolo, se țin lecții din diverse domenii: biologie, geografie, științele naturii, artă, educație civică sau chiar matematică și limbi străine.

„Nu există un hotar între disciplină și o obligație, că trebuie să duci gunoiul la pubelă. În educație atât de bine și armonios sunt infiltrate aceste norme de viață, încât nu mai gândești dacă trebuie sau nu să sortezi și reciclezi, dar consumi conștient. Toate vin natural”, punctează activista de mediu.

Țara regulilor și amenzilor

„Germania e, în general, o țară a regulilor și a amenzilor”, afirmă Dorina. Fiecare locuință semnează un contract separat, care include respectarea regulilor de sortare a deșeurilor, economisirea apei și a energiei. Amenzile pentru nerespectarea acestora pot fi de la zeci la sute de euro.

Pentru aruncarea deșeurilor periculoase (baterii, becuri, chimicale) la gunoiul menajer amenzile sunt de 75 – 300€. Aruncarea electronicelor, mobilei în lângă containere sau la platformele comune de colectare a deșeurilor este taxată cu amendă de până la 2 500€.

Un exemplu elocvent de responsabilizare este și sistemul de garanție pentru ambalaje: pentru fiecare sticlă din plastic sau sticlă reutilizabilă, cumpărătorul plătește o garanție de 25 de cenți, pe care o recuperează automat la returnarea ambalajului. „Copiii noștri știu că noi cumpărăm doar sticle care pot fi reutilizabile 100% și se bucură când se umple tomberonul de acasă. Iau o geantă de sticle, se duc la magazin și primesc bani pentru ele”, explică Dorina, care este de părere că astfel reciclarea devine și un prim exercițiu de educație financiară pentru cei mici.

Rata de returnare a PET-urilor (tip de plastic utilizat în ambalaje, mai ales în industria alimentară, n.r.) și sticlelor în Germania este printre cele mai mari din lume. Potrivit Ministerului Mediului din Germania, peste 98% din PET-uri și sticle de unică folosință și circa 85-90% din ambalajele reutilizabile sunt returnate de cetățeni datorită sistemului național de garanție „Pfandsystem”.
Potrivit Guvernului, R. Moldova va implementa un sistem de garanție-returnare pentru reciclarea ambalajelor în 2027.

Aplicații contra risipei

Una dintre cele mai inovatoare părți ale sistemului german este utilizarea soluțiilor digitale. Aplicații precum Too Good To Go sau Foodsharing conectează magazinele, restaurantele și brutăriile cu cetățenii care doresc să evite risipa. „Sunt foarte multe aplicații cu risipa de mâncare. De exemplu, brutăriile pun seara, între 16:00 și 20:00, pâinea rămasă – se dă gratis, doar să nu fie aruncată. Multe produse alimentare se dau la preț simbolic”, exemplifică activista, adăugând că informațiile sunt geolocalizate: „Eu pot să accesez aplicația și să văd ce se întâmplă anume pe sectorul în care mă aflu eu.” Astfel, fie că e vorba de mâncare, mobilă, haine sau obiecte casnice, totul are o șansă în plus înainte de a deveni deșeu.

„Chiar dacă este dezvoltat și sistemul de reciclare foarte bine, se încearcă prin orice metode prevenirea risipei. E și filosofia asta: gunoiul cuiva e comoara altcuiva. Sunt foarte populare aplicațiile de acest fel: datele mereu actualizate, ușor de utilizat”, subliniază Dorina Cucoară-Sorochin.

Filosofia Zero Waste

În Germania, termenul „gunoi” este evitat, inclusiv la nivel lingvistic. „Germanii nici nu spun că e gunoi, dar ceva de genul „reciclabil”  sau „resursă”. Psihologic, nici nu percep gunoiul ca gunoi”, remarcă Dorina, precizând că filosofia Zero Waste (fără deșeuri, n.r.) este răspândită, susținută de grupuri comunitare, școli, administrații locale.

Refolosirea, repararea, reutilizarea – toate sunt stimulate. Există „biblioteci” de unelte sau de ustensile de bucătărie, de unde împrumuți obiectele de care ai nevoie, fără a fi nevoit să le cumperi.

Totodată, rămășițele de la atelierele de tâmplărie, croitorie sau rămășițele din construcții sunt oferite gratuit centrelor de educație și ajung în mâinile copiilor, care le transformă în artă, jucării sau obiecte utile. Deci, copiii știu că nu doar învață un meșteșug, dar că reutilizează și consumă conștient.

„În Germania, orice aspect al vieții este legat de consumul rațional pe pământ”, punctează activista Dorina Cucoară-Sorochin.

Un rol important în strategia Berlinului Zero Waste îl are și „NochMall” – un magazin de tip second-hand administrat de compania compania municipală de salubritate din Berlin, BSR (Berliner Stadtreinigungsbetriebe). Aceasta colectează obiecte second-hand (mobilă, electrocasnice mici, veselă, cărți, jucării etc.) de la 3–4 reciclaje BSR sau direct de la clienți, le expune și le vinde la prețuri reduse, nu cu scop de profit, ci pentru a-și acoperi doar costurile de operare.

Mobilitate verde și orașe sustenabile

În Germania, sustenabilitatea nu se oprește la sortarea deșeurilor. Ea continuă în fiecare aspect al vieții urbane: de la construcții la transport, la arhitectura vieții de zi cu zi. 

Firmele de construcție sunt obligate prin lege să monteze panouri solare, iar acoperișurile verzi sunt o normă, nu o excepție.

„Blocurile noi sunt construite cu panouri solare, acoperișuri verzi și geamuri orientate strategic pentru captarea luminii solare. În acest an nici nu am conectat încălzirea în apartamentul în care stăm – atât de bine este gândită izolarea termică”, povestește Dorina Cucoară-Sorochin.

Transportul este un alt capitol-cheie, remarcă activista civică: „În Berlin sunt șase tipuri de transport public. Trotinete, biciclete electrice, car-sharing (mașină în chirie, n.r.) – toate sunt integrate digital. Tu îți pui cardul, folosești cât ai nevoie și lași vehiculul la următoarea stație. Sunt o mulțime de alternative, numai să nu ieși cu mașina proprie.” În plus, politicile de telemuncă sunt încurajate la scară largă. Astfel, se reduc traficul, stresul cotidian și emisiile de CO₂.

„Nu doar este încurajat transportul alternativ și mersul pe jos, dar există și infrastructură: traseele de drumeții sunt foarte bine marcate, atât pentru biciclete, cât și pentru mersul pe jos. Este transformat într-un hobby sănătos”,  subliniază interlocutoarea.

Un mod creativ de a încuraja mobilitatea urbană pe bicicletă și de a promova educația ecologică interactivă pentru toate vârstele este „Fahrradkino” – cinematograf cu biciclete: electricitatea necesară pentru proiecția unui film este generată de spectatori care pedalează pe biciclete staționare. Acestea sunt instalate în parcuri publice, în curțile școlilor, în piețe centrale sau în cadrul festivalurilor. Dacă nimeni nu pedalează, filmul se oprește.

În Germania sunt disponibile o mulțime de aplicații care încurajează cetățenii să aleagă transport alternativ și mersul pe jos:
– pentru drumeții și ciclism: Komoot, Outdooractive
– pentru biciclete și transport alternativ: Nextbike
– pentru trotinete electrice (e-scooters): Lime / Tier / Voi
– pentru transport public integrat cu mersul pe jos sau bicicleta: Jelbi BVG.

„Mai văd aici, în Berlin, contrastul dintre un megapolis și mici oaze de liniște: o turmă de oi sau de capre poți vedea în parc. Sunt foarte multe mici ferme, unde copiii interacționează cu animalele, le hrănesc și îngrijesc. Este încurajat voluntariatul. Toate acestea contribuie la conștientizarea ciclului de viață al lucrurilor și a consumului propriu. De la modul de trai la comportamentul civic, totul este foarte minuțios gândit și implementat”, concluzionează Dorina Cucoară-Sorochin.

Sustenabilitatea „cool” și consumul conștient

Pentru copiii din Germania, ecologia nu e o lecție plictisitoare, ci o aventură. Mersul cu bicicleta e recompensat cu un permis de „șofer pe două roți”, meșteșugăritul cu materiale reciclate devine artă aplicată, iar târgurile de schimb sunt o formă de socializare. „Sunt foarte multe evenimente de cartier – se organizează târguri cu dulciuri, haine, obiecte de schimb. Este încurajată refolosirea în toate formele. Totul e construit în jurul ideii de a prelungi viața lucrurilor, nu de a consuma compulsiv”, povestește Dorina Cucoară-Sorochin.

Un studiu recent arată că decizia de cumpărare a 65% din cetățenii germani este influențată anume de impactul ecologic.

„În Germania, etichetele bio într-adevăr sunt bio. Există o mulțime de aplicații care te ajută să alegi un produs calitativ. Înainte de a cumpăra, tu scanezi cu aplicația eticheta și îți arată cât e procentajul de bio sau de unde provine. Dacă un ingredient nu este în sistem, poți să declari producătorul”, menționează activista.

CodeCheck este o aplicație mobilă gratuită foarte populară în Germania (și în alte țări europene) care le permite consumatorilor să verifice ingredientele produselor alimentare și cosmetice direct din magazin, prin simpla scanare a codului de bare.

Un instrument de autoeducație nutrițională și ecologică este și aplicația Yuka, care evaluează calitatea nutrițională și compoziția ingredientelor din produse alimentare și cosmetice. Spre exemplu, aplicația analizează valoarea nutrițională (grăsimi, zahăr, sare, fibre, calorii), prezența aditivilor (coloranți, conservanți, emulgatori), calitatea biologică (dacă e organic/ecologic), gradul de procesare.

EcoGator este o aplicație mobilă care ajută cumpărătorii să aleagă electrocasnice eficiente energetic, adică produse care consumă mai puțină energie electrică și sunt mai prietenoase cu mediul și cu factura ta.

Republica Moldova – între inspirație și inițiativă

Dorina Cucoară-Sorochin crede că schimbarea în Republica Moldova trebuie să pornească de la fiecare cetățean în parte, prin acțiuni zilnice și obiceiuri sănătoase: „Eu așa am pornit, cu educația în familia mea. Apoi, am identificat alți oameni cu care rezonez. Așa a apărut și comunitatea «Green Up Mom». În Moldova, îmi era greu să identific finanțatori sau organizații pentru a lansa proiecte mai ample.” 

Activista civică și de mediu adaugă că în Moldova lucrurile evoluează, că apar legi privind garanția pe ambalaje, proiecte de antreprenoriat social, școli care introduc colectarea selectivă, dar precizează că la baza unei generații conștiente de consum trebuie să fie educația de mediu.

„În familii situația e diferită, dar la grădiniță, la școală, zi de zi, picătură cu picătură, ar putea fi făcută schimbarea”, concluzionează Dorina Cucoară-Sorochin.

Germania nu este doar o țară a regulilor și a reciclării. Este un exemplu de societate în care educația de mediu este integrată în cultura zilnică, în economie, în infrastructură, în grija pentru comunitate.

Iar diaspora moldovenească, prin oameni ca Dorina Cucoară-Sorochin, devine un canal de transfer, adaptare și răspândire a acestor bune practici acasă.