Un judecător, fiul fostului director al Spitalului din Hîncești –  acuzat de fosta soție de violență psihologică. Aceasta a cerut în instanță emiterea unei ordonanțe de protecție

Judecătorul E.C., fiul fostului director al Spitalului Raional Hîncești care și-a dat demisia, fiind implicat în acuzațiile din jurul scandalului morții Liudmilei Vartic, este vizat într-un litigiu cu fosta soție, care-l acuză de violență psihologică. Ea a cerut instanței aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie. Instanța i-a respins însă cererea. ZdG a discutat cu toate părțile implicate în acest litigiu după ce cazul și numele acestora au fost făcute publice de către un grup de deputați din Parlamentul R. Moldova.

Timp de două zile, la mijlocul lunii martie, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a examinat cererea depusă de petiţionara C. C.  în interes propriu şi în interesele copilului minor privind aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie împotriva acțiunilor fostului ei  soț, E. C. , care este judecător. E. C. este fiul lui Petru Ciubotaru, fostul medic-șef al Spitalului raional Hîncești care și-a dat demisia în plin scandal, după ce instituția pe care a condus-o a fost acuzată că nu a raportat organelor de drept tentativa de suicid din luna noiembrie 2025 a Liudmilei Vartic. ZdG a fost sesizat în acest caz de către un cititor, chiar în ziua în care despre el se vorbea inclusiv în Parlament, după ce mai mulți deputați ai Partidului „Democrația Acasă” au făcut referire la litigiu, vizibil și pe portalul instanțelor de judecată. Totuși, deputații nu au precizat că cei doi soți au divorțat încă în 2019. ZdG a discutat cu toate părțile implicate în acest caz. 

Procesul a avut loc după ce C. C. a depus în instanța de judecată o cerere de aplicare a măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie împotriva acțiunilor fostului ei soț, E. C. Petiționara solicita aplicarea măsurilor de protecție pe un termen de şase luni, cu monitorizarea electronică a lui E. C.  

Motivul cererii au fost „episoadele periodice de violență psihologică”, la care petiționara spune că ar fi supusă de către fostul ei soț. În prealabil, într-un interviu care a avut loc în cadrul Centrului de Justiție Familială al Poliţiei (CJFP), C. C. a relatat că este supusă în mod sistematic violenței psihologice de către fostul soţ.  

 „S-a atestat o bănuială rezonabilă de pericol iminent de repetare sau comitere a acțiunilor violente în privința victimei”

Conform chestionarului de constatare şi evaluare a riscurilor în cazurile de violenţă în familie  din 14.03.2026, nivelul de risc constatat de CJFP este unul calificat drept moderat. „S-a atestat o bănuială rezonabilă de pericol iminent de repetare sau comitere a acțiunilor violente în privința victimei”, constată raportul CJFP consultat de ZdG. 

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a subliniat în hotărârea sa că „motivul cererii de eliberare a ordonanței de protecție l-ar constitui escaladarea gravă a comportamentului agresiv al fostului soț, E. C., faţă de C. C., pe fondul acestei escaladări, victima fiind supusă, aproape săptămânal, agresiunilor psihologice, manifestările având un caracter progresiv, devenind tot mai frecvente şi mai violente”.

Instanța punctează că „la 14.03.2026, fostul soţ s-a prezentat la uşa apartamentului, acționând insistent soneria. C. C. i-a deschis şi i-a solicitat explicații despre motivul vizitei. Acesta a declarat că s-a deplasat pentru a se vedea cu copilul, invocând programul de întrevederi stabilit anterior. Deşi C. C. nu a obstrucționat realizarea acestei întrevederi, copilul ar fi refuzat să plece cu tatăl, iar E. C. ar fi adoptat un comportament intimidant faţă de fosta soție, adresându-i remarci ironice, expresii depreciative, cu caracter de batjocură şi insinuări menite să o intimideze”. Potrivit relatărilor acesteia, limbajul utilizat i-a generat o stare emoțională tensionată, manifestată prin tremur şi stare de frică, confirmată şi prin evaluarea psihologică efectuată ulterior.   

Atunci când C. C. a anunțat că va chema poliția, E. C. a părăsit locul incidentului. Fosta soție a apelat Serviciul 112, solicitând intervenția unui echipaj de poliţie şi a unei unități medicale de urgență, motivând că starea sa de sănătate s-a deteriorat din cauza incidentului. Femeia a beneficiat de asistență medicală, fiind direcționată către serviciile instituționale disponibile în vederea asigurării protecției. 

Evaluarea a relevat prezenţa unor „emoții negative intense” şi a unui sentiment constant de pericol

Instanța a examinat și concluziile psihologului Institutului pentru Familie şi Inițiative Sociale, evaluarea psihologică fiind efectuată în baza demersului Direcției de Poliție Chişinău. Conform raportului, „victima prezintă un profil psiho-emotional marcat de o vulnerabilitate accentuată, anxietate somatică şi stres post-traumatic, rezultate în urma abuzului psihic constant exercitat asupra ei începând cu anul 2020.” Evaluarea a relevat prezenţa unor „emoții negative intense” şi a unui sentiment „constant de pericol, victima manifestând tremor şi plâns în momentul descrierii comportamentelor fostului soț: lovirea cu pumnul în masă, intimidările, amenințările cu separarea de copil.”

Violență sau „simplu conflict”? 

În şedinţa de judecată, C. C. a solicitat aplicarea măsurilor de protecție, reiterând că este supusă în mod repetat violenței psihologice din partea fostului soț, violență manifestată prin intimidări, presiune emoțională şi comportament verbal agresiv, care i-au generat o stare constantă de frică şi insecuritate. Petiţionara a reiterat în şedinţă că se află într-o stare de vulnerabilitate psihologică, caracterizată prin anxietate şi stres emoțional, determinate de comportamentul fostului soț. Aceasta a mai spus că toate acțiunile se răsfrâng şi asupra copilului, acesta fiind afectat emoțional. În susținerea poziției sale, petiţionara a reiterat conținutul raportului Centrului de Justiție Familială, plângerea depusă la poliție, evaluările psihologice, declarațiile şi opinia copilului, precum şi intervenția serviciilor de urgență. În concluzie, ea a susținut că există un risc real de repetare şi escaladare a comportamentului agresiv al fostului ei soț, iar în lipsa intervenției instanţei, atât ea, cât şi copilul, ar rămâne expuşi unui climat de insecuritate şi tensiune emoțională.

În același context, E. C. a susținut că acțiunile sale nu au avut caracter agresiv, ci au reprezentat tentative de a-şi exercita drepturile părinteşti şi de a restabili relația cu copilul  său, relație pe care o consideră afectată intenționat de către fosta soție. Acesta a arătat că  s-a adresat periodic autorităților competente, inclusiv autorității tutelare, pentru a-şi realiza dreptul de a întreține legături cu copilul, fiind însă împiedicat. A indicat că a formulat numeroase cereri prin care a solicitat stabilirea unui loc pentru întrevederi, în cazul în care acestea nu pot avea loc la domiciliu, însă nu a primit răspuns, menționând că este blocat de ani de zile în încercarea sa de a menține legătura cu copilul. El a mai subliniat că a prezentat înregistrări video pentru a demonstra comportamentul său, afirmând că nu a manifestat comportament violent. Acesta a recunoscut că relația dintre părți este tensionată, fiind amplificată inclusiv de comportamentul fostei soții, care, potrivit afirmațiilor sale, manifestă o atitudine ostilă, inclusiv prin gesturi precum lovirea peste mâini sau lovirea telefonului. 

El a contestat buna-credință a petiţionarei, arătând că unele informații relevante nu i-au fost comunicate în timp util, deşi ar fi putut contribui la îmbunătățirea relației cu copilul. A invocat că a depus cereri şi demersuri la organele competente pentru clarificarea situației copilului, inclusiv în raport cu o eventuală situație de risc. Acesta susține că atitudinea petiţionarei s-ar fi schimbat în timp, sugerând existența unei intenții de răzbunare şi a unor interese ascunse – că aceasta ar avea drept scop limitarea relației lui cu copilul şi eventuale consecințe juridice împotriva sa. Ciubotaru a invocat că situația reflectă un conflict familial și nu o situație de violență în sensul legii. Cu referire la incidentul din 14.03.2026, a spus că a decis să nu mai meargă la domiciliul petiţionarei fără acordul acesteia sau fără prezenţa unui reprezentant al autorităților, cerând respingerea cererii privind emiterea ordonanței de protecție, calificând-o ca fiind neîntemeiată şi abuzivă. 

De ce a fost refuzată solicitarea? Argumentele instanței

Instanţa de judecată a respins cererea depusă de către C. C. privind aplicarea măsurilor de protecție a victimelor violenței în familie împotriva acțiunilor fostului ei soț, E. C. Instanța a făcut trimitere la legea care prevede că astfel de litigii urmează a fi examinate în baza circumstanțelor cauzei, inclusiv a intensității şi duratei actelor de violență, consecințelor  acestora asupra victimei şi existenţei unui risc real sau iminent. 

Instanța a constatat existenţa unor relații tensionate şi a unui conflict determinat de neînțelegeri privind exercitarea drepturilor părinteşti, referindu-se și la raportul psihologic al copilului. Potrivit concluziilor specialiştilor, este importantă menținerea unui mediu stabil şi predictibil pentru copil, precum şi a unor relații  familiale echilibrate. Totodată, instanța a reținut că starea emoțională a copilului, deşi necesită protecție și intervenție, nu poate fi atribuită exclusiv comportamentului tatălui său. 

„Aplicarea unei ordonanțe de protecție, care ar conduce la restricționarea suplimentară a contactului dintre tată şi copil, ar putea avea ca efect accentuarea stării de nesiguranţă şi anxietate a minorului, prin consolidarea distanțării relaționale şi lipsirea acestuia de posibilitatea dezvoltării unei relații echilibrate cu ambii părinţi”, mai subliniază instanța, precizând că o asemenea măsură ar afecta nu doar drepturile părintelui, ci şi interesul superior al copilului, care presupune menținerea şi dezvoltarea relațiilor cu ambii părinți. 

Cu referire la argumentele petiționarei privind statutul social al fostului soţ, în sensul că acesta ar deține o funcție cu demnitate publică şi ar avea influență în societate, „instanța le apreciază în mod critic, reținând că asemenea susțineri nu pot constitui temei pentru admiterea cererii”.  La fel, instanța a respins argumentele petiționarei referitoare la statutul fostului socru, inclusiv demisia acestuia şi referirile la cazul tragic de suicid, menționând că acestea nu au relevanță în soluționarea prezentei cauze. 

Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Centru în termen de 15 zile de la comunicare, prin intermediul Judecătoriei Chişinău.  ZdG a contactat părțile, dar și avocata care o apără pe C. C., Doina Ioana Străisteanu. Judecătorul E. C. nu a apelat la servicii de apărare. 

Doina Ioana Străisteanu, avocata C.C.

„Cu ani în urmă, el a depus la divorț, ea insistând să păstreze familia, astfel încât copilul să aibă tată. De atunci, umblă prin instanțe. Presiunile la care ea a fost supusă erau legate de funcțiile înalte deținute de fostul socru și de tatăl copilului. Au fost depuse mai multe sesizări referitoare la comportamentul misogin al fostului soț, chiar și în raport cu alte femei, dintre care una a decedat, iar alta a fost redusă la tăcere. El depune plângeri invocând că îi sunt obstrucționate relațiile cu copilul, insistă că mama intenționat l-a îndepărtat pe copil, astfel el nu recunoaște că copilul s-a distanțat și nu acceptă să se întâlnească cu el. Chiar eu i-am sugerat să reia treptat relațiile cu copilul, să îi scrie mesaje, să se intereseze de viața lui, să participe la evenimentele copilului. El preferă altă cale. Vine când vrea acasă, stresează copilul și fosta soție, aceasta cheamă poliția și se încep problemele. Aceste probleme înseamnă timp, stres, procese de judecată, dar și impact asupra sănătății. A fost internată la spital, având dureri de cap și o stare generală slăbită. În instanță, el a declarat că ea vrea să-i distrugă cariera. Atât. Nu răspunde la subiect, nu spune de ce îi cauzează suferințe mamei copilului său.
Apropo, judecătorul care a examinat cauza, înainte de ședință, a spus că nu dorea să examineze acest dosar, căutând motive de abținere. Un judecător îl judecă pe altul pentru pretinse acțiuni de violență în familie? Asta e toată problema. Nu avem pregătire sau înțelegere a formelor de violență în familie. Când sunt mai multe litigii și o parte (persoana acuzată de violență) este cu funcție în stat, abuzul și sechelele abuzului pot fi ușor «îmbrăcate» ca fiind conflict și stări firești ale conflictului. Iată de ce femeile ca Ludmila Vartic nu raportează. Cui să raporteze? Cine o să le audă? Când EL spune direct – dacă admiteți cererea, viața mea va fi distrusă! A fost un apel direct la solidaritatea judecătorului care examina cererea.”

E. C., judecătorul acuzat de violență psihologică

„Nu comentez încheierea instanței pentru că ea nu este definitivă și irevocabilă. Dar, consider că aceasta este singura soluție pe care o putea adopta instanța în situația noastră. Cererea depusă de fosta soție a fost pregătită cel puțin cu șapte ani în urmă și doar ieri am aflat de ea. Prima dată sunt acuzat de aplicare de violență fizică, psihologică și economică de către fosta mea soție și de către copilul meu. Da, avem litigii generate de dumneaei, care durează de 7 ani și 4 luni de când ne-am separat. E drama mea personală, pe care am încercat să o ascund, fiind în imposibilitate efectivă de a-mi valorifica dreptul de a participa la creșterea și educarea copilului. La etapa oportună promit să vin cu detalii și cu probe. Mă bucur că în cadrul examinării cererii accent s-a pus atât pe probe, cât și pe circumstanțe.

Autoritatea tutelară cunoaște problemele cu care mă confrunt atunci când vreau să-mi petrec timpul cu copilul. Mai sunt acuzat că, mizând pe statutul meu de judecător, întreprind diverse acțiuni ilegale. Resping aceste acuzații, deoarece niciodată în viață nu am recurs la acțiuni ilegale. Eu doar vreau să particip la creșterea și educarea copilului nostru, care este supus alienării parentale. La 18 martie, am invocat acest lucru în fața comisiei, deoarece e împotriva naturii ca un copil să aibă o astfel de atitudine față de tatăl său. Mi-am asumat să filmez, deoarece pot fi invitat în casă, după care pot fi acuzat că am intrat abuziv. Instanța de judecată a emis un act judiciar în baza probelor și a deliberărilor. Nu există și nu a existat niciun fel de violență exercitată de mine sau de tatăl meu. Da, tatăl meu este Petru Ciubotaru, fost medic-șef la Hîncești, cu care eu mă mândresc. I-am sugerat să depună cerere de demisie ca să nu fie distrus la vârsta sa onorabilă.”

C. C., fosta soție a judecătorului

„O decizie total incorectă. Nu pot fi de acord cu încheierea instanței, pentru că au fost prezentate probe care demonstrează situația noastră. Pur și simplu, el, cu funcția sa și cu influențele pe care le are peste tot obține ce vrea. Sunt ani de zile, aproape 8 ani, de când umblu pe drumuri. Cui să mă mai plâng? Vine acasă, insistă, deși copilul a declarat în fața comisiei de evaluare că nu vrea să se vadă cu el. Anterior, el a solicitat un grafic de întâlniri cu copilul, dar nu l-a respectat. Venea doar atunci când dorea. A fost și cazul când a luat copilul de la grădiniță, fără scaun special în automobil, fără să-mi răspundă la telefon. Am intuit atunci că vor pleca la părinții săi, la Hîncești. Am încercat să nu fac ceartă cu părinții lui. Am plecat încolo. El m-a întrebat ce caut. I-am reproșat că luase copilul și că nu-mi răspunde la telefon ore în șir, că putea să răspundă omenește, nu să mă țină în suspans. Părinții au ieșit la poartă și mi-au zis: «Marș de aici.» După asta m-au invitat în curte și mă provocau, mă numeau cu cuvinte indecente. Mă provocau să plâng, să fac isterie. Vroiau, probabil, să demonstreze că nu sunt echilibrată psihic. După ce m-au bruscat de câteva ori, am apelat la medicina legală și am obținut dovada agresiunii. Raportul de expertiză medico-legală spune clar că am suportat lovituri la cap. Acum, în proces, tot ce îl deranja  era cariera sa. Am intuit că așa va fi, că sunt toți cumetri, membri ai Asociației Judecătorilor.

O mână spală pe alta.”