Suveranismul, între opiniile oamenilor și explicațiile unui expert
În discursurile recente ale diverșilor politicieni, atât din R. Moldova cât și din România, apare tot mai mult termenul de „suveranism” și „stat suveran”. Discutând cu locuitorii din Chișinău am auzit mai multe opinii referitor la ce înseamnă suveranitate și unde aud oamenii cel mai des acest termen. Pentru unii reprezintă independență, iar pentru alții termenul se asociază cu anumiți politicieni. „Asta nu e nimic mai mult decât o manipulare greu sesizabilă”, spune Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie, care a explicat de unde ar putea veni unele păreri ale oamenilor și care este adevărul de fapt.
Potrivit dicționarului, suveranitatea este un „atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state”. Suveranitate națională, potrivit aceleiași surse, este independența unui stat față de alte state în ce privește afacerile interne și relațiile externe. Suveranitatea poporului înseamnă putere, autoritate supremă care emană de la popor.
O parte din oamenii pe care i-am întâlnit pe stradă ne-au spus că suveranismul ar însemna independență și liberă alegere.
„–Ce înseamnă pentru dvs. cuvântul suveranism?
– Posibilitatea de alegere.”
„–Când statul este independent, are propria conducere, propriile legi. În ultimul timp nu prea l-am auzit acest termen, dar am auzit deseori despre țara noastră.”
„–Noțiune legată de libertatea unei țări, și dorința de a-și face propriile alegeri.”
„–Când omul e independent, când poate să-și spună părerile, când orice întrebare se discută la masa de discuții. Când tu te simți acasă protejat de statul tău, asta este suveranitate.”
Cătălin Vacarciuc, profesor de istorie, ne explică ce înseamnă de fapt suveranitatea unui stat și ce o diferențiază de independență.
„Suveranitatea este capacitatea de exercitare a politicii interne pe cont propriu, de către deținătorii supremi ai puterii, și aceștia sunt cetățenii, poporul R. Moldova, Constituția, Articolul nr.1, și așa mai departe. Toți sunt acești exercitanți ai puterii, deținători ai suveranității, pe care ei o transmit unor politicieni, lideri politici, lideri de opinie, pentru că cetățeanul are dreptul să decidă.
Independența este capacitatea de exercitare a intereselor cetățenilor, a poporului, doar că pe filieră externă. Facem cum noi decidem la capitol de alianțe, uniri și așa mai departe. Deci, suveranitatea ține de politica internă, independența ține de politica externă. Este aceeași capacitate de a exercita această putere pe cont propriu, doar că sau pe intern – suveranitatea, sau pe extern – independența”, explică profesorul de istorie.
Suveranism vs naționalism
Alți trecători ne-au spus că termenul de „suveranism” pentru ei se asociază cu „naționalism”.
„Știu că se asociază cu naționalismul, că ești patriot într-o formă mai extremă. Cel mai probabil îl folosesc ăștia care nu știu esența cuvântului, de asta și s-a format o altă latură, nu prea plăcută poate a cuvântului.”, ne spune unul din trecători.
O altă doamnă cu care am discutat ne-a spus că „se referă la politicienii care au în vedere suveranismul, dar eu ca naționaliști mai mult înțeleg”.
De ce unele persoane asociază suveranismul cu naționalismul?
„Ceea ce ține de suveranism = naționalism și invers – este absolut incorect. Direct tăiem semnul egal și explicăm. Naționalismul nu reprezintă o idee politică agresivă, ci o idee politică prin care noi ținem la națiunea noastră. În momentul în care apare cineva de vină, începe să fie xenofobie, șovinism, ură, rasism. Asta deja nu este despre naționalism.
Suveranismul nu are treabă cu naționalismul deoarece suveranismul este o idee politică legală, iar naționalismul nu este prescris în Constituție, și nu poate fi prescris în Constituție ca un fel de valoare – noi suntem naționaliști și punctum. Dacă există vreun stat care decide să facă asta, trebuie să explice ce fel de naționalism este, că ar putea fi naționalism de extremă dreapta, și ăsta automat este unul peiorativ, sau de extremă stânga, care tot nu-i bun. Și este bine să păstrăm calea mediocritas, calea de mijloc”, explică Cătălin Vacarciuc.
O altă doamnă este de părere că termenul se referă la izolare și că în România este mai frecvent utilizat.
„Am auzit că vorbea George Simion. Asta e izolare, izolare din toate părțile. Cum poate un stat să se izoleze de vecinii lui? Eu cred că asta este o propagandă rusească, fiindcă rusul nu poate prin Ucraina, dar vrea prin România”, ne spune trecătoarea.
Profesorul de istorie Cătălin Vacarciuc spune că izolarea oricărui stat în acest moment este imposibilă pentru că economiile tuturor statelor din lume sunt interconectate.
„Federația Rusă s-a expus pe sine ca un fel de exemplu de stat suveran. Și atunci, anumiți exponenți ai ideilor de-astea mai «suveraniste» dar neclare, vin și spun că iată ei sunt exemplul cel bun. El ne-o arătat cum ar trebui. Și atunci ei promovează un discurs prin care toți sunt răi, eu sunt bun. Hai să construim ziduri în jurul țării noastre, să ne izolăm de vecini. În situația sec. XXI, anul 2025, asta e imposibil, din simplul motiv că economiile deja sunt legate una cu alta. Dar în speță, R. Moldova ca stat care nu are resurse naturale, precum petrol, gaz, metale ca zăcăminte, despre care izolare poate fi vorba?
De aceea, persoanele care expun astfel de opinii, eu le percep problema, dar problema este încă mai filozofică și încă mai adâncă, undeva la începutul ideei de suveranitate și înseamnă construcția unui stat în interiorul unui imens sistem global, pe care tu nu poți să-l distrugi. Deci, noi putem inventa trei poli de putere, dar ei oricum o să fie interconectați global, pentru că altfel nu se poate”, spune profesorul de istorie.
„– Ce înțelegeți prin suveranism?
– Că suntem aparte, că nu depindem de cineva. În România am auzit, că ei acum se luptă pentru ca să fie țara aparte, suverană, și așa aș vrea și la noi în Moldova să fie. Să nu depindem de Europa, să nu depindem de America, să ne vândă”, spune un alt cetățean întâlnit în stradă.
Care este legătura dintre suveranitatea unui stat și relațiile externe pe care acesta le are cu alte state?
„Problema spațiului european, inclusiv Rusia per ansamblu, pentru că și ei fac parte din acest continent european, a demonstrat că este nevoie de forță deja pe picioarele noastre, nu doar toți cumulativ, pentru că unde-i unul nu-i putere, dar deja este nevoie și unul să fie puternic. În momentul când tu nu ești suficient de suveran la capitolul exercitării politicii tale interne și suficient de independent la capitolul politicii externe, atunci riști să cazi sub incidența agresiunii unui alt stat, oricare ar fi el.
Vine ideea asta despre faptul că UE și-a demonstrat absoluta ineficiență, «uite în Ucraina, nu se vede?», atunci noi trebuie să ne statornicim pe noi, să clădim zidurile noastre mai tari. Și dintr-un punct de vedere ideea este bună, deoarece chiar e bine să ai un stat puternic. Doar că este o problemă, se contrapune invers faptul că «aceștia toți din UE (deci cumulativ) – sunt slabi». Deci e mai bine să fii unul tare decât mai mulți slabi. Asta nu e nimic mai mult decât o manipulare moale, dar greu sesizabilă, pentru că anume oamenii nu înțeleg diferențierea asta, și limitarea dintre suveranitatea de facto ca stat membru al UE, și ca stat suveran nemembru al UE, cum e R. Moldova, de exemplu, candidat”, a subliniat Cătălin Vacarciuc.
Ce urmăresc politicienii care promovează suveranismul?
Un alt trecător ne-a spus că asociază suveranismul cu partidele socialist și comunist.
„– Unde cel mai des auziți acest termen?
– Sigur că în mass-media.
– Cine în mass-media îl folosește, în discursurile căror politicieni este predominant termenul de suveranism?
– Acum în ambele părți, dar mai mult se vede pe partea opoziției, din partea comuniștilor și socialiștilor. Dar din partea lor să auzi asta e mai amuzant.”
„Noi, socialiștii, suntem suveraniști, spre deosebire de majoritatea celorlalte partide, care sunt integraționiste. Sunt sigur că foarte mulți cetățeni împărtășesc aceeași opinie – trebuie să fim un popor suveran pe pământul nostru”, a scris Igor Dodon pe pagina sa de Facebook în luna martie curent.
Recent, Igor Dodon, liderul PSRM, a declarat într-un interviu pentru Unimedia, că partidul pe care îl conduce și-ar putea schimba numele în Partidul Suveraniștilor.
„Acesta este viitorul și vorbim nu doar de R. Moldova, dar și de ceea ce se întâmplă la vecini și chiar în regiune. PSRM ar putea să fie Partidul Suveraniștilor din R. Moldova, cu timpul”, declara acesta în luna aprilie.
Cătălin Vacariuc explică faptul că politicienii care duc rapoarte la Moscova, nu pot vorbi despre suveranitate.
„Dacă toate rapoartele se duc la Moscova, la o putere terță a acestui spațiu care trebuie să decidă, nu este vorba de suveranitate. Și atunci, exponenții unor partide care clar au reminiscențe sovietice în cap, să spună despre cuvântul «suveranitate» – e straniu, e bizar. Poate dacă ei au niște argumente valabile, ar trebui să le expună, pentru că de facto nu este vorba acolo despre suveranitate.
E la modă să fii suveranist. Dar pentru că s-au compromis și ăștia cu idei pro-ruse, s-au compromis și cei cu partea integrării europene din simplul motiv că noi mai am avut guvernări pro-europene, dar nu știu de ce au dispărut miliarde. Asta ce fel de pro-europeni voi sunteți? Și atunci, dacă nici alb, nici negru nu-i bun, căutăm nuanța de pe mijloc, gri e bun. Și atunci există zona asta gri în care suveraniștii foarte bine s-au cocoțat. Așa lucrurile nu funcționează într-o societate din secolul XXI. Oamenii care se plasează în zona asta gri, de obicei, au găsit pur și simplu argumentul perfect, dar care nu este argument, ci doar afirmație. «Noi trebuie să fim suveraniști.» Perfect, atunci explică instrumentele clare ale suveranității tale. Pentru că ele sunt prescrise în Constituție. Poporul R. Moldova deja este deținătorul absolut a puterii. Deci el este suveranul adevărat. Tu cum poți mai suveran să îl faci?”
