Sunt discriminați vorbitorii de limbă rusă din R. Moldova? „Totul e un joc pe sentimentele și emoțiile societății”

Periodic, în special în preajma alegerilor, mai mulți oficiali de la Moscova și politicieni pro-ruși din R. Moldova lansează acuzații potrivit cărora minoritatea rusă ar fi supusă unor forme de discriminare organizată. În raportul pentru anul 2024, Ministerul rus de Externe afirma că „populația vorbitoare de limbă rusă din R. Moldova continuă să se confrunte cu discriminare”, menționând dificultăți în educație, în accesul la servicii publice și informarea în limba maternă. Totuși, declarațiile acestora contrastează cu experiențele cotidiene relatate de vorbitorii de limbă rusă din R. Moldova. 

„Declarațiile despre discriminarea vorbitorilor de rusă sunt o manipulare a opiniei publice”

Pentru Nata Cebotari, jurnalistă și bloggeră din Găgăuzia, limba rusă a fost, încă din copilărie, principala cale de comunicare, atât în familie, cât și în societate. Părinții săi considerau că stăpânirea limbii ruse era esențială pentru „a deveni un om mare și a pleca să învețe la Moscova” – visul tatălui său. Astfel, chiar și rudele mai în vârstă, inclusiv bunica, care vorbea preponderent găgăuză cu inserții de română, i se adresau în rusă. Nici părinții, nici ea nu au studiat limba găgăuză la școală, unde profesorii le interziceau elevilor să vorbească în această limbă, considerând că „este o limbă de acasă” și că în afara casei trebuie să vorbească rusa. A început să învețe găgăuza și româna abia în clasa a X-a, la primul liceu raional din Ceadîr-Lunga, unde procesul de învățământ se desfășura în rusă, iar predarea limbii găgăuze era limitată. Astăzi, recunoaște că o stăpânește foarte slab, în timp ce româna o vorbește cu încredere și engleza – foarte bine. Dar rusa este limba în care gândește și visează.

Nata consideră că acuzațiile privind discriminarea vorbitorilor de rusă sunt exclusiv un instrument electoral.

„Declarațiile despre discriminarea vorbitorilor de rusă sunt o manipulare a opiniei publice și un instrument de presiune atât asupra populației locale, cât și asupra comunității internaționale, fie pentru a stârni compasiune, fie, dimpotrivă, pentru a provoca agresivitatea celor care nu au trăit niciodată în R. Moldova. De mai bine de 30 de ani de independență a Moldovei, problema lingvistică este constant artificial exacerbată înainte de fiecare scrutin. Aceasta dovedește doar că până acum nicio forță politică nu a avut dorința reală de a soluționa această problemă, pentru că, odată rezolvată, nu ar mai putea fi folosită ca instrument de manipulare prin teze despre «îngrădirea vorbitorilor de rusă». Și, respectiv, s-ar pierde o pârghie importantă de mobilizare. Pierderea acestui instrument nu este convenabilă anume politicienilor pro-ruși din R. Moldova. Totul nu este altceva decât un joc pe sentimentele și emoțiile societății. Supuși constant acestor narațiuni repetate despre așa-zisa discriminare a vorbitorilor de rusă, chiar și cei care nu s-au confruntat niciodată cu asemenea situații ajung să creadă și să caute cu plăcere «dovezi»”, spune femeia.

Deși a crescut cu rusa ca limbă maternă, Nata spune că nu s-a confruntat cu discriminare lingvistică: „Cu excepția unor incidente cu profesori naționaliști la universitate, niciodată nu am fost discriminată pentru că vorbesc rusa. Dimpotrivă, funcționarii și oamenii pe care i-am întâlnit au răspuns adesea în rusă, chiar dacă limba oficială este româna. Să nu cunoști limba țării în care trăiești – asta mi se pare mai degrabă lipsă de respect față de propria țară”, consideră Nata.

„Un singur incident în 30 de ani”

Ivan Sveatcenko, etnic rus, jurnalist independent, autor și prezentator al proiectului YouTube „NonFiction”, povestește că de trei decenii aude  aceleași narațiuni, „mai zgomotoase la fiecare campanie electorală”. „După începutul războiului împotriva Ucrainei, Ambasada Rusiei în Moldova a scris o postare pe Facebook: «Dragi compatrioți, spuneți-ne cum sunteți discriminați.» Se pregătea, probabil, terenul pentru «apărare» și se căutau exemple. Au primit mii de mesaje, dar 99% din ele spuneau: lăsați-ne în pace, nu avem nevoie să fim «salvați».” În opinia lui, „cartea limbii” este o variantă sigură de a apăsa pe răni vechi, unul dintre cele mai simple moduri de a extrage capital politic.

El evocă doar un episod în care mama sa a fost admonestată de un șofer de maxi-taxi pentru că nu a vorbit în română. „Mergea cu maxi-taxi, a dat banii, iar șoferul i-a spus: «Trebuie în română! În română trebuie!» Ea a fost politicoasă, i-a spus ceva, dar el a fost grosolan. A coborât cu trei stații mai devreme și a mers pe jos”, își amintește jurnalistul. 

El subliniază că relația dintre comunitatea vorbitorilor de rusă și restul societății este adesea văzută prin clișee. „Mulți cred: dacă vorbește rusa, atunci sigur e «vatnik», adică pro-Putin. Nu e așa. Cunosc mulți vorbitori de rusă care nu-l suportă pe Putin. În același timp, în nordul Moldovei, localități românofone votează de ani de zile pentru Dodon și Rusia”, subliniază Sveatcenko.

Potrivit jurnalistului, „mulți ruși nu vorbesc româna nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că le e rușine să greșească. Le e teamă să nu pară ridicoli, să nu fie luați în râs pentru accent. La noi înflorește un snobism lingvistic incredibil”, este de părere Sveatcenko.

Și totuși, el rămâne optimist. „Trebuie să mergem unii spre alții. Pentru noi înșine, pentru copiii noștri. Așa va fi mai multă pace. E o alegere strategică, un joc pe termen lung.”

„Politicienii creează artificial un conflict”

Eugen Palancica este moldovean, dar limba rusă este limba sa maternă. Bărbatul respinge ferm ideea de discriminare invocată de politicieni.

„Totul e PR politic. Tema limbii e doar un instrument artificial de manipulare. Scopul politicienilor care-l folosesc e să nu fim uniți, să fie haos și să ne spargem capurile unii altora. În viața de zi cu zi nu am simțit niciodată discriminare. Dacă omul preferă rusă – vorbesc rusă; dacă preferă română – vorbesc română. Relația dintre comunități e prietenoasă. Oamenii sunt mai înțelepți decât cred politicienii”, spune Eugen.

„Nu am simțit discriminare etnică, dar limba rămâne un obstacol”

„Discriminare pe criterii etnice nu am simțit niciodată”, spune Nadejda Polișciuc, o vorbitoare de rusă din Chișinău. „După naționalitate sunt ucraineancă, dar m-am născut și am crescut aici. Sunt cetățeană a R. Moldova și nu m-am confruntat niciodată cu atitudini de dispreț față de originea mea. Trăim într-o țară multinațională, iar noi toți provenim din spațiul sovietic, unde se spunea că toate popoarele sunt frați”, menționează Nadejda.

În schimb, când vine vorba de limbă, situația este mai complicată, spune Nadejda. „Pentru vorbitorii de rusă este dificil să găsească un loc de muncă bine plătit. Eu consider asta cea mai mare formă de dezavantaj. Înțeleg că limba de stat este româna și că toate actele oficiale se întocmesc în această limbă. Dar dacă rusa ar fi fost a doua limbă de stat, ar fi existat mai multe șanse de avansare în carieră și, implicit, de salarii mai bune.

Trebuie să ținem cont că pentru persoanele trecute de 40 de ani – printre care sunt mulți vorbitori de rusă – nu este ușor să învețe o limbă nouă. Sigur, statul oferă cursuri de română, dar, în realitate, șansele noastre se rezumă la a învăța un nivel conversațional de bază, suficient pentru a ne înțelege la magazin sau în transport. Acest lucru îmi limitează posibilitățile de dezvoltare și de integrare deplină în societate și în stat”, consideră Nadejda Polișciuc.

Totuși, femeia le este recunoscătoare oamenilor care nu se fixează excesiv pe problema limbii. „De zece ani lucrez în comerț și încerc să vorbesc în română. Aproape întotdeauna, dacă un cumpărător vede că îmi este greu, îmi propune să trecem la rusă”, mai spune femeia.

„Între oameni nu sunt probleme”

Iurie este moldovean, născut în regiunea transnistreană. Rusa este limba lui maternă. Întrebat despre declarațiile unor politicieni care susțin că vorbitorii de rusă ar fi discriminați în R. Moldova, Iurie ridică din umeri. „Eu personal nu m-am confruntat cu așa ceva. Să fiu discriminat pentru limbă sau etnie? Nu, nu mi s-a întâmplat”, spune bărbatul.

În viața de zi cu zi, spune el, nu a simțit niciodată vreo formă de respingere legată de faptul că vorbește rusa. Relațiile dintre comunitatea rusă și restul societății i se par firești și normale. „Între oameni eu nu văd probleme. Oamenii se înțeleg, comunică, nu am simțit vreo barieră.”

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.