Rusia – R. Moldova: istoria unei relații bazate pe șantaj, presiune și embargouri
Timp de peste 30 de ani, Rusia a fost principalul furnizor de gaze al R. Moldova și unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali, reușind astfel să-și mențină influența în țara noastră. Crizele provocate de Kremlin și presiunile exercitate în perioade importante au scos însă la iveală vulnerabilitățile R. Moldova în cadrul „parteneriatului” cu Rusia, astfel că, în ultimii ani, autoritățile au făcut primii pași reali spre diversificarea relațiilor comerciale, în special cu state din Uniunea Europeană.
ZdG a documentat principalele evenimente care au modelat dinamica relațiilor bilaterale, analizând modul în care R. Moldova a reușit să se elibereze, treptat, de dependența de Rusia, în pofida eforturilor Moscovei de a-și menține controlul.
Fără grupuri de prietenie cu Rusia și denunțarea mai multor acorduri CSI
În ultimii ani, Parlamentul și Guvernul R. Moldova au luat mai multe măsuri ce vizează distanțarea de Rusia. În 2025, în premieră, Legislativul a decis să nu mai constituie grupuri parlamentare de prietenie cu Federația Rusă și Belarus. Cabinetul de miniștri a aprobat proiectul care prevede denunțarea Acordului dintre Guvernul R. Moldova și Guvernul Federației Ruse privind înființarea și funcționarea centrelor culturale. Totodată, noul Guvern a denunțat multe acorduri încheiate cu Comunitatea Statelor Independente (CSI), continuând practica începută anii trecuți.
Aceste decizii au venit după mai bine de 30 de ani de dependență economică față de Rusia, dependență soldată cu presiuni, șantaj energetic și embargouri în perioade importante din istoria țării.
Începutul: Rusia și războiul de pe Nistru
În 1992, la scurt timp după ce R. Moldova își proclamă independența față de Uniunea Sovietică, Rusia decide să facă primul pas spre menținerea țării noastre sub jugul rusesc. Astfel, începe războiul de pe Nistru, în care regiunea transnistreană a fost sprijinită logistic și militar de Rusia, prin Armata a 14-a. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, războiul din 1992 a fost alimentat direct de Rusia, prin implicarea trupelor și păstrarea munițiilor sale în stânga Nistrului până astăzi.
Războiul s-a încheiat formal pe 21 iulie 1992, odată cu semnarea Acordului de încetare a focului între președinții Mircea Snegur și Boris Elțîn. Documentul, denumit Convenție, stipula încetarea imediată a focului, crearea unei „zone de securitate” și constituirea unor forțe de menținere a păcii formate din militari ai Rusiei, R. Moldova și regiunii separatiste. La 34 de ani de atunci, R. Moldova nu deține niciun control asupra regiunii separatiste transnistrene, care continuă să se declare stat independent, fiind însă dependentă politic și economic de Moscova.
„CSI nu a fost un spațiu de integrare”
La 21 decembrie 1991, primul președinte al R. Moldova, Mircea Snegur, semna Protocolul de aderare a R. Moldova la Comunitatea Statelor Independente (CSI), organizație creată sub egida Moscovei pentru a menține legăturile dintre fostele republici sovietice și a promova cooperarea economică.
Potrivit unui studiu realizat de IDIS „Viitorul”, „Proiectul CSI: anatomia unui eșec”, Federația Rusă a fost cea care a susținut existența CSI, mai ales din motive geopolitice, pentru a-și păstra influența asupra fostelor republici sovietice.
Ion Tăbârță, analist politic și autor al acestui raport, a relatat pentru ZdG că „CSI nu a fost un spațiu de integrare. Ideea CSI, mai degrabă, a fost a unui spațiu de dezintegrare. S-a destrămat Uniunea Sovietică, șocul era puternic și CSI, cumva, trebuia să fie un fel de înlocuitoare a Uniunii Sovietice. Unii liderii ai fostelor republici sovietice periodic se adunau, semnau careva documente fără nicio realizare practică.”
În 1995, R. Moldova a fost prima țară din CSI care a aderat la Consiliul Europei, marcând începutul îndepărtării lente de Kremlin.
Primul semn major de dependență economică
Dependența totală a R. Moldova de Moscova a devenit pentru prima dată vizibilă în 1998, când Rusia a intrat într-o criză financiară. În luna august a aceluiași an a avut loc devalorizarea rublei, iar la scurt timp, au fost resimțite primele efecte și asupra leului moldovenesc. Europa Liberă a scris că pe 5 septembrie 1998, ziarul „Flux” a relatat cum cetăţenii moldoveni retrăgeau leii din bănci şi-i converteau în dolari ori luau cu asalt pieţele şi magazinele, cumpărând mărfuri pentru a scăpa de valuta națională. Experții constatau atunci că această criză din Rusia a sărăcit marea majoritate a populaţiei R. Moldova.
„Când Putin consideră că trebuie să taxeze un stat, imediat vine cu aceste sancțiuni economice”
Primele presiuni cu efecte devastatoare pentru economie au avut loc după 2003, când președintele Vladimir Voronin a refuzat să semneze Memorandumul Kozak, care presupunea federalizarea țării și acordarea regiunii transnistrene drept de veto asupra viitorului R. Moldova.
Refuzul a declanșat un set de reacții din partea Moscovei. În 2005, Rusia a impus primele restricții la importul de carne, fructe și legume, iar la începutul lui 2006, Gazprom a sistat livrările de gaze.
Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” scria că Voronin a fost nevoit să semneze un acord pentru primul trimestru al anului care majora prețul la 110 dolari pentru mia de metri cubi, față de 80 de dolari anterior. Din iulie 2006, prețul a urcat la 160 de dolari, ceea ce a dus la o creștere de peste 50% a tarifelor pentru consumatori.
Chiar și după această criză energetică provocată, Rusia nu s-a oprit. În luna martie a aceluiași an, autoritățile ruse au impus primul embargo pe vinurile moldovenești, invocând „probleme de calitate”. Această măsură a lovit puternic economia, pentru că Federația Rusă era principala piață de desfacere pentru vinurile noastre. Analistul politic Ion Tăbârță a explicat că metodele rusești de a aplica sancțiuni „sunt o practică a Rusiei de a folosi pârghiile economice când apar anumite probleme politice în relația cu Moscova. Când Putin consideră că trebuie să taxeze un stat, că acest stat nu este destul de loial sau predispus Rusiei, imediat vine cu aceste sancțiuni economice.”
Acordul care a înfuriat Rusia, dar a oferit o șansă R. Moldova
După independență, R. Moldova a semnat mai multe documente de cooperare cu UE și CSI în același timp, încercând să mențină aceleași relații în diferite domenii, atât cu partenerii europeni, cât și cu cei din spațiul postsovietic. Totuși, treptat, în special după marea migrație a populației spre țările Uniunii Europene de la sfârșitul anilor ‘90, relațiile dintre Rusia și R. Moldova au început a cunoaște un trend descendent.
Raportul realizat de IDIS „Viitorul” menționează că exporturile și importurile din Rusia au continuat să scadă după 2011, dar momentul cel mare, de cotitură, a venit în 2014, odată cu semnarea de către R. Moldova a Acordului de Asociere și Liber Schimb cu UE. Rusia a reacționat și aici, impunând două embargouri: unul asupra vinurilor și altul – asupra conservelor, fructelor și produselor din carne, invocând, din nou, neîndeplinirea standardelor sanitare.
Potrivit Băncii Naționale a Moldovei (BNM), restricțiile aplicate în 2014 reprezentau circa 10% din exporturi. Astfel, impactul economic se aștepta să fie semnificativ. Totuși, R. Moldova a rezistat datorită sprijinului UE, care a dublat temporar cotele de export pentru trei tipuri de fructe moldovenești. Deși importurile din Rusia depășeau 500 de milioane de dolari, ponderea lor a început să scadă, iar din 2015, România a devenit principalul partener de import, poziție pe care o menține și în 2025.
2021: Datoria pretinsă de Kremlin. Prețul la gaze atinge noi limite
În 2021, când la putere a venit un Guvern care și-a propus aderarea țării la UE și îndepărtarea de Rusia, Kremlinul a decis să apeleze la una dintre cele mai sigure arme din arsenalul său – domeniul energetic, pe care-l controla prin intermediul Moldovagaz și Gazprom. Rușii au invocat o datorie de 709 milioane de dolari pentru gazele livrate între 1991 și 2021. Guvernul de la Chișinău nu a recunoscut suma, iar în octombrie 2021, părțile au convenit să efectueze un audit independent. Procesul a fost însă amânat din cauza războiului din Ucraina, perioadă în care Gazprom a continuat presiunile, amenințând în octombrie 2022 cu sistarea livrărilor.
În cele din urmă, două companii internaționale au realizat auditul, acesta fiind prezentat în toamna lui 2023. Concluzia a fost că doar 8,6 milioane dolari din cele 709 milioane pretinse erau datorii. Chișinăul a propus achitarea sumei, dar Gazprom a respins rezultatele auditului.
Tot în 2021, R. Moldova ajunge să plătească un preț record de 790 de dolari pentru mia de metri cubi de gaz, tariful intern crescând la 11,08 lei față de 4,4 lei în 2019. În 2022, costul a urcat la 1460 de dolari, iar tariful – la 15,18 lei. Odată cu asta, au crescut și prețurile la energie electrică, dar și la produsele de bază, generând nemulțumiri în societate. În rezultat, inflația a atins un nivel record. Conform datelor Serviciului Vamal, valoarea totală a importurilor din Rusia în 2022 a atins cel mai înalt nivel – 1,392 miliarde dolari.
Tot atunci, pe lângă majorarea tarifului la gaze naturale, Rusia a impus și noi embargouri: restricții temporare la importul de ouă, păsări vii, carne și produse din carne de pasăre.
De la 1 ianuarie 2025, Rusia apelează la o strategie aplicată și în 2006: sistarea completă a livrărilor de gaze naturale. Acest pas a pus în pericol și aprovizionarea cu energie electrică, țara noastră fiind dependentă de Centrala de la Cuciurgan, controlată de Rusia. „Rusia folosește energia ca armă politică”, remarca premierul Dorin Recean. Astfel, pe lângă rute alternative pentru gaze naturale, Chișinău a căutat alternative și pentru aprovizionarea cu energie electrică. Astfel, autoritățile au inițiat un proiect strategic de interconectare energetică cu România prin linii electrice care vor fi date în exploatare până în 2027.
Potrivit Energocom, în 2024, 68% din energia electrică a fost achiziționată de la Centrala de la Cuciurgan – o scădere de 10% față de anul precedent. Totodată, importurile din România și Ucraina s-au dublat.
Deși există voci care afirmă că în 2025 se procură în continuare același gaz rusesc, doar că prin intermediari și la un preț mai mare, Ministerul Energiei afirmă că informațiile nu ar corespunde realității, iar țara noastră nu mai importă gaz din Rusia.
„Ca urmare a politicii agresive și imprevizibile a Gazprom, țările europene au renunțat să mai cumpere gaze rusești, iar cota Gazprom în UE a scăzut de la 45% în anul 2019 la doar 7% în 2023. Acest lucru înseamnă că, pur și simplu, nu există suficiente gaze rusești care să poată ajunge în Moldova din țările europene, iar aceste cifre contrazic manipulările partidelor pro-ruse din Moldova”, constată reprezentanții Ministerului Energiei.
Războiul din Ucraina schimbă totul
Invazia Rusiei în Ucraina a declanșat o serie de schimbări care, împreună, au dus la scăderi semnificative ale volumului total al importurilor și exporturilor Federației Ruse dinspre și către R. Moldova. Pentru început, războiul a blocat multe rute logistice, făcând tranzitul prin Rusia adesea imposibil.
La fel, Uniunea Europeană a impus sancțiuni împotriva Moscovei pentru a sprijini Ucraina, iar autoritățile de la Chișinău s-au aliniat parțial acestora. Tot în acest context, R. Moldova a obținut în 2022 statutul de țară candidată la UE, ceea ce presupune retragerea treptată din structurile în care este prezentă și Federația Rusă, inclusiv din CSI, unde numeroase acorduri vizează relațiile comerciale.
Valoarea importurilor și exporturilor din Rusia a ajuns la minime istorice
Potrivit datelor oferite ZdG de către Serviciul Vamal, valoarea totală a importurilor din Rusia în 2024 a constituit 241 de milioane de dolari – cu 21,9% mai puțin decât în 2023 și cu 78,5% mai puțin decât în 2021, când importurile atingeau 1,122 miliarde dolari. Conform Biroului Național de Statistică (BNS), în 2024, importurile din Rusia au reprezentat doar 2,3% din totalul importurilor față de 14,7% în 2021.
Scăderi semnificative se observă și în cazul exporturilor. În 2024, acestea au însumat 155 de milioane de dolari – în descreștere cu 26,1% față de 2023 și cu 59,4% comparativ cu 2021. Potrivit BNS, Rusia a avut o pondere de doar 3,3% din totalul exporturilor R. Moldova față de 8,8% în 2021 și 12% în 2015.
Marin Gospodarenco, expert economic la Centrul Analitic „Economica”, susține că în 2025, „dependența critică de Rusia, la nivel macro, nu mai există. Rămân însă dependențe punctuale, sectoriale. Pentru populație, asta înseamnă că riscul de șocuri «dintr-o singură sursă» e mult mai mic decât acum câțiva ani, dar diversificarea completă pe segmente sensibile încă trebuie dusă la capăt.”
De ce, totuși, în ciuda războiului la hotarul țării, importurile din Rusia continuă?
Totuși, deși autoritățile de la Chișinău condamnă invazia Rusiei în Ucraina și ingerințele Moscovei în procesul electoral din R. Moldova, relațiile comerciale dintre cele două state continuă. În 2024, printre cele mai importate produse de pe piața rusă s-au numărat îngrășămintele minerale și chimice, precum și cărbunele. Lista este continuată de bijuterii, sosuri și preparate, ciocolată și produse de brutărie.
În ceea ce privește exporturile moldovenești către Rusia, acestea sunt dominate de fructe: mere, pere, gutui, caise, cireșe, vișine și struguri, fiind urmate de medicamente, țesături din bumbac, cutii, tricouri, paltoane și alte bunuri.
Marin Gospodarenco constată că sunt mai mult motive pentru care unii agenți economici preferă ori sunt nevoiți să lucreze în continuare cu Federația Rusă.
„Sunt contracte comerciale în derulare, unele multisezonale, pe care companiile nu le pot rupe fără pierderi masive. În agricultură, unde totul se mișcă pe cicluri de câteva luni, dacă ai nevoie de îngrășăminte sau de un tip specific de combustibil solid, contează mult cine îți poate livra rapid, în cantitatea necesară și la un preț previzibil.
Totodată, există inerția lanțurilor de aprovizionare. Mulți importatori lucrează de ani buni cu aceiași furnizori, cunosc procedurile, știu la ce să se aștepte și nu își pot permite riscuri logistice în plin sezon. Trecerea la furnizori noi, din alte țări, cere timp, garanții, transport, testarea produselor și noi relații contractuale. Toate acestea explică de ce importurile nu au dispărut complet, chiar dacă ponderea Rusiei în comerțul nostru este astăzi la minime istorice”, a remarcat expertul.
Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
