„Nu suportați astfel de bărbați”. Povestea unei victime a violenței în familie. Unde și cum poți raporta abuzul

Cetățenii Republicii Moldova raportează tot mai frecvent cazuri de violență în familie. Cel puțin asta indică datele Inspectoratului General al Poliției: numărul sesizărilor la 112 pe acest subiect a crescut cu aproape 7 800 în 2025, comparativ cu anul precedent. O mai mare deschidere față de raportarea unor astfel de abuzuri am observat și în rândul trecătorilor, pe care i-am întrebat ce ar face dacă ar fi martori la un asemenea caz.

Ana (nume schimbat, n.r.) are în jur de 40 de ani și este o victimă a violenței domestice. A reușit să scape de abuz abia după 16 ani de căsnicie. Calvarul a început chiar din prima zi după căsătorie, însă femeia era deja într-o relație de dependență față de abuzator: „Dorința de a fi cu acel om era mai mare decât frica, l-am iubit mai mult decât pe mine. Am trăit în casa părinților mei, dar eram dată afară și ajungeam să dorm prin case părăsite. Am realizat că ceea ce mi se întâmplă nu este normal când a venit beat acasă cu alți bărbați și a spus că unul dintre ei poate să mă ia și să-și potolească  „nevoile bărbătești”. Atunci m-am simțit un nimeni, neajutorată. Frica de el o aveau și vecinii”, relatează femeia. 

Femeia susține că a apelat la poliție, însă situația nu s-a schimbat. 

„Într-o seară, el era beat și a fugit după mine să mă bată. Neputând să mă prindă, a aruncat cu un ulcior de vin și a spart ferestrele. Am apelat la poliție, iar autoritățile mi-au spus că el va rămâne la secție. Dimineața, însă, s-a întors și a început să țipe că mă va ucide și că poliția nu va schimba nimic. Ulterior, s-a întors spunând că a plătit polițistul ca să fie eliberat. Nu aveam unde să fug. Situația a continuat ani de zile, cu frică constantă. A fost nevoie de intervenția unei rude din străinătate pentru a suna la poliția de la Chișinău. Într-o seară au venit mascații, dar eu l-am ascuns din frică și rușine. Este foarte dureros – nu doresc nimănui să treacă prin cei 16 ani de chin. El nu este închis, este recăsătorit și continuă să fie violent. Consider că autoritățile nu protejează suficient femeile”, consideră Ana.  

Locuitorii capitalei pe care i-am întâlnit în stradă ne-au spus că nu ar trece indiferenți, dacă ar întâlni un caz de abuz: „Eu aș suna la 112.” ; „Presupun că la 112.” ; „Este numărul la poliție.” „Eu nu am întâlnit niciun caz de abuz, dar dacă aș întâlni, aș căuta pe internet.” 

Totuși, puțini dintre cei pe care i-am întâlnit au auzit de linia fierbinte: ,,În primul rând, sun la 112, iar pentru suport specializat apelez la linia fierbinte”; ,,Se sună la poliție, însă presupun că este și o linie fierbinte, dar nu o cunosc.” 

Linia fierbinte pentru victimele violenței a fost lansată de Coaliția „Viața fără violență”. Cele mai recente date sunt pentru anul 2024 și arată un total de peste 2000 de apeluri. Femeile și fetele care sunt supuse violenței și au nevoie de ajutor pot apela telefonul de încredere, 08008 8008, unde vor beneficia de sprijin confidențial și gratuit.

Maxim Croitoru, psiholog și masterand în psihologie judiciară, vorbește despre cauzele fenomenului de abuz și cum este influențată victima.

,,Abuzul domestic este mai degrabă o problemă sistemică, iar în Republica Moldova sistemul familial este influențat de patriarhat și de dependența financiară a femeilor, ceea ce le face mai vulnerabile. La începutul abuzului apare negarea și confuzia, apoi justificarea violenței. În timp, scade stima și imaginea de sine, apărând autoblamarea: „poate eu l-am provocat.” Situația este complexă psihologic: anxietatea induce o stare de supraviețuire și, în unele cazuri, apare depresia. Majoritatea victimelor dezvoltă „neajutorarea învățată”, simțind că nu au control și că nimic nu se va schimba, ceea ce le face să rămână în relație. Persoanele abuzate pot dezvolta simptome asemănătoare tulburării de stres post traumatic în urma abuzului”, precizează psihologul.  

Întrebat cum influențează presiunea socială starea emoțională a victimelor, Maxim Croitoru a explicat: ,,Presiunea socială este puternică, mai ales când există copii, iar dependența financiară și stigmatizarea – „cine te va lua cu copii?” mențin persoanele agresate în relații abuzive. Persistă și fenomenul de “victim blaming”, dar victima nu este responsabilă de comportamentul și reacțiile abuzatorului. Schimbarea mentalității necesită, după statistici, 2-3 generații, însă creșterea vizibilității cazurilor arată că victimele încep să aibă mai multă încredere în structura statului și să vorbească. Este necesar să se lucreze nu doar cu victimele, ci și cu agresorii, care sunt cauza violenței. E nevoie ca prin lege, abuzatorul să fie pedepsit mai dur! Avem exemple de state în care abuzul e pedepsit foarte aspru, dar la noi mai este de lucrat”. 

Acum Ana este bine, s-a mutat în altă țară și consideră că este important să transmită un mesaj pentru femeile ca ea, care chiar acum trec prin violență: „Nu suportați astfel de bărbați. În multe sate, femeile suportă violența pentru că nu au unde pleca și ascund totul, iar de multe ori, poliția nu este de partea victimei.”

Potrivit poliției, în 2025 au fost înregistrate aproape 24 de mii de adresări privind conflictele familiale, cu 7 751 mai multe decât în anul precedent. În urma acestor cazuri, au fost identificate peste 1300 de persoane abuzate, dintre care 960 sunt femei și 127 copii. De asemenea, au fost emise 781 de ordonanțe de protecție pentru femei și 231 pentru femei și copii.

Autoare: Maria Jenaru, studentă la Facultatea de Jurnalism și științe mediatice, USM