Dragalin Expres. Jurnal de Călătorie Cinci țări și al șaptelea Continent

Cât de mult nu ne-ar plăcea să călătorim, noi îmbinăm această pasiune cu multe alte responsabilități și plăceri. Marea majoritate a timpului nostru este consacrată familiei, serviciului și obligațiilor sociale. Dar anul acesta am optat pentru o vacanță mai lungă. Antarctica urma să fie centrul acestei călătorii, fiind și ultimul continent pe care îl vizitam. Spre bucuria noastră, și celelalte destinații s-au dovedit a fi la fel de interesante.

Eu planific singură călătoriile. Doar în țări sau regiuni unde nu poți călători de sine stătător, cum ar fi Bhutan sau Tibet, apelez la agenții. De multe ori aleg destinații mai puțin populare. Sau inversez ordinea itinerariilor obișnuite, cum am făcut în Peru, lăsând Machu Picchu pentru ultimele zile petrecute în această țară. Acum sarcina mea era să planific în așa fel, încât să reușim să vedem cât mai multe înainte de Antarctica și să nu fim plictisiți pe parcursul porțiunii vizitate după cel de-al 7-lea continent. Cinci țări și ultimul continent au încăput în planul nostru de călătorie.

Argentina

Din New York am zburat direct spre Buenos Aires. Sunt orașe în lume care ne atrag fără vreun motiv anume și despre care ne place să aflăm cât mai multe. Cred că Buenos Aires este un astfel de oraș pentru foarte multă lume. Eu am pornit să-l explorez, sperând în taină să găsesc în el mai multe decât tango, steak, Malbec și case colorate.

Am aterizat dimineața și, având hotelul în centrul orașului, ne-am pornit să-l cutreierăm îndată după ce ne-am înregistrat. Piețele principale în capitalele sud-americane se aseamănă între ele până într-atât, încât uneori uiți în ce oraș te afli și, fiind în Quito, ți se pare că ești în Lima. Catedrala, o casă a guvernului, o galerie de negoțuri într-un hotel și o bancă constituie edificiile centrale fie în Plaza de Armas, Plaza de la Independencia sau fie în Plaza de Mayo, cum se numește aceasta în Buenos Aires. Știam că trebuie să ieșim din Centru pentru a găsi ceva unic și deosebit în orașul cunoscut prin diversitatea celor 48 de cartiere care îl formează.

Recoleta a fost prima noastră alegere – clișeu, dar unul de care nu scapă nimeni care vizitează BA. Cimitirul cu mauzoleul Evei Peron este atracția principală, dar lumea merge încolo și pentru arhitectura cu fler parizian, întreruptă pe alocuri de construcții moderne mai puțin atractive. Au urmat San Telmo, La Bocca, Porto Madero, Palermo, Retiro și delta râului Tigre aflată la 45 de minute în afara orașului. În toate aceste zile a curs mai mult Malbec peste steak-urile delicioase, iar ochii ni s-au bucurat de culori aprinse și artă stradală tare faină. Am mai transpirat dansând tango în timp ce ședeam pe scaun la un concert cu iz patriotic, iar a doua zi am fi luat lecții de tango în stradă, dacă ploaia nu ne-ar fi împrăștiat pe la restaurantele din apropiere. Ne-am îndulcit cu Alfajores și dulciuri de Leche și ne-am răcorit cu bere artizanală. Era vară în Buenos Aires. Cu aromă spaniolă şi italiană, germană pe alocuri, dar și românească, la hotel ne-a întâmpinat dl Stoica, care învățase de la tatăl său cum să ne salute cu un “Bună dimineața!”.

Oricât de mult timp ai sta în BA, oricum nu va fi suficient, iar noi aveam o altă destinație de urmat, așa că am luat avionul spre Iguazu Falls.

Brazilia

Cascada Iguazu este o minune naturală pe râul cu același nume, care separă Argentina și Brazilia, iar noi intenționam să o vizităm de pe ambele maluri. Despre Iguazu se cunoaște mai puțin decât despre Niagara sau Victoria, deși anume aceasta este considerată cea mai mare cascadă din lume. Legenda spune că un zeu local intenționa să se căsătorească cu o domniță, care nu-și dorea acest lucru și de aceea ea a fugit împreună cu iubitul ei muritor pe râu, într-o canoe. Zeul s-a înfuriat și le-a tăiat calea, creând cascadele. Locul e prea frumos ca să nu aibă și o poveste romantică în spate, dar de fapt cascadele au fost create de o erupție vulcanică. Noi am petrecut o zi pe partea argentiniană, care are cea mai mare porțiune a cascadei.

Cea mai impresionantă porțiune din cei 2700 de metri cât se întinde cascada este Gâtlejul Diavolului. În susul apei râul curge liniștit și pare a fi întruchiparea veșniciei, numai că pe neașteptate cade în abis. Gâtlejul Diavolului tună și detună, întoarce râul pe toate părțile, îl înfașă în curcubeie, apoi îi dă drumul de la 80 de metri înălțime în albia de jos. Aici râul își continuă liniștit drumul în albia nouă.

A doua zi am mers să admirăm cascada din partea braziliană. Lumea mereu întreabă care parte este mai frumoasă. Ambele. Partea din Brazilia oferă o panoramă mai completă a cascadelor, dar fără Gâtlejul Diavolului din Argentina nu vei aprecia Iguazu în toată splendoarea sa. Noi am luat și elicopterul ca să le admirăm de sus și aceasta a fost una dintre cele mai memorabile experiențe.

Paraguay

Aveam avion spre BA seara târziu, așa că după o zi petrecută în Brazilia ne-am aventurat să tragem o fugă și în Paraguay. Nu departe de Iguazu este un loc unde se întâlnesc trei frontiere: Argentina, Brazilia și Paraguay, iar noi nu am fi putut trece pe alături, fără să nu le remarcăm. Nu e atât de impresionant după cum sună, totuși ne-am zis să mergem să le vizităm. Ciudad del Este e un oraș de frontieră în Paraguay, unde toată lumea merge să facă cumpărături. Mașinile și motocicletele circulă fără restricții, oamenii trec frontiera pe jos, fără control. Taximetrista noastră a respectat totuși regulamentul și s-a oprit la punctul de trecere a frontierei. Grănicerul ne-a informat că de fapt avem nevoie de viză, dar apoi a adăugat că, dacă îi promitem să ne întoarcem repede înapoi, putem să trecem podul și fără viză. Zis și făcut. Am căutat vreo jumătate de oră prin oraș un loc unde am fi putut face o poză mai interesantă și, negăsind nimic special, am făcut cale întoarsă. Așa am vizitat trei țări în aceeași zi și, probabil, vom trișa atunci când vom contabiliza țările vizitate, incluzând și Paraguay în listă.

Uruguay

Montevideo este un oraș dintre cele care îți fac cu ochiul fără vreun motiv. Pur si simplu, sună tare frumos. Am luat vaporul în BA și peste două ore traversam frontiera pe jos în portul Montevideo, Uruguay. Am petrecut următoarele două ore în Hop-on-Hop-off ca să ne formăm o idee despre oraș. Impresii mixte. Arhitectură din diferite epoci, mai multe clădiri frumoase, dar ceva nu se leagă între ele. Copaci de plop de-a lungul străzilor. Instituțiile de stat în clădiri de-a dreptul în stil sovietic. La geamuri zăbrele trainice, artă stradală în zonele sărace, renumitul stadion care a găzduit FIFA în 1930. Ne oprim pe litoral. Cartier nou, apartamente luxoase, terenuri de joacă și de sport. Luăm un taxi și ne îndreptăm spre port și în partea veche a orașului. Aici începem să simțim gustul orașului. Apreciem arhitectura veche, buticurile cu articole artizanale, cafenelele și magazinele Eco. Dintr-o dată, orașul ni se pare eclectic și vibrant. Cineva dansează tango, altcineva cântă la vioară. Străzile sunt aerisite de briza care vine dinspre mare. Montevideo, în sfârșit, ne-a cucerit.

Chile

În Chile am fost și anul trecut. Ca și atunci, acum iarăși ne-am îndrăgostit de această ţară. De data aceasta de Patagonia, cu vânturile ei puternice, cu stepa aurie și munții cu pălării de zăpadă. O țară foarte întinsă, coasta chiliană având o lungime de 6000 km, diversă prin climă, relief şi mod de viață. O țară în care mă voi mai întoarce pentru că are atâtea de oferit. Și despre care voi mai scrie, cu siguranță.

Și ultimul continent – Antarctica. Cireașa de pe tort, visul oricărui călător. Tărâmul care vine la urmă, după ce ai vizitat celelalte continente. Abia atunci vei putea să o apreciezi.

Cinci țări și al șaptelea continent au fost gazdele noastre în ultima lună.

Elena Dragalin, pentru ZdG