„Visul Georgian”: de la integrarea în UE la legi inspirate din Rusia. „Moldova poate învăța lecții clare din experiența Georgiei”

„Legi draconice”, inclusiv legea „agentului străin”, inspirată din Rusia, care subminează activitatea ONG-urilor și a presei independente; arestarea liderilor opoziției pe fundalul unor proteste antiguvernamentale continue; demiterea funcționarilor care participă la proteste – acesta este „visul georgian” pe care-l trăiesc de câțiva ani cetățenii Georgiei, țară care era cândva considerată fruntașă a Parteneriatului Estic. 

Politicile „suveraniste” ale Georgiei și apropierea de Rusia au dus la faptul că investițiile străine directe au scăzut cu aproximativ 40% în 2024. Moneda națională – lari – s-a depreciat, fapt ce a dus la creșterea prețurilor și la erodarea bugetelor gospodăriilor, în timp ce șomajul și inflația au devenit principalele preocupări ale cetățenilor, constată experții georgieni consultați de ZdG. 

„Cred că Georgia este un exemplu elocvent”, a răspuns președintele României, Nicușor Dan, întrebat la finalul lunii august cum va fi afectat parcursul european al R. Moldova dacă, în urma alegerilor parlamentare din 28 septembrie, puterea legislativă va fi preluată de forțe pro-ruse. „Scenariul georgian” pentru R. Moldova a fost invocat de mai multe ori în ultimele luni în discursurile politice locale sau internaționale. Cum s-a transformat Georgia dintr-un stat cu puternice aspirații pro-europene în unul care a pus pe stop procesul de aderare la UE? 

Parcursul european al Georgiei

După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, Georgia și-a recăpătat independența. În 1992, Uniunea Europeană a recunoscut Georgia ca stat independent și a inițiat cooperarea cu acesta, în 1996 fiind semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare (PCA). 

În ianuarie 2004, Mikheil Saakașvili devenea președintele Georgiei, câștigând alegerile anticipate cu 96% dintre sufragii, în urma „Revoluției Trandafirilor” din noiembrie 2003 – proteste declanșate de alegerile parlamentare considerate fraudate. Acesta s-a angajat să inițieze o serie de reforme interne (anticorupție, stat de drept, modernizarea instituțiilor) pentru a apropia țara de UE. 

Politica prooccidentală promovată de președintele Saakașvili, reales în 2008, era criticată de Moscova. Astfel, în august 2008, a avut loc primul conflict major din Europa secolului al XXI-lea – războiul ruso-georgian. În urma acestuia, Moscova recunoaște independența a două regiuni separatiste – Osetia de Sud și Abhazia, pe care comunitatea internațională le consideră parte a Georgiei, iar UE trimite o misiune civilă de monitorizare (EUMM).

În 2009, Georgia a intrat, împreună cu alte cinci țări, printre care și R. Moldova, în Parteneriatul Estic al UE, pentru a-și întări instituțiile, a-și deschide piețele către Europa, a-și spori securitatea energetică și a facilita călătoriile cetățenilor fără vize.

În 2012, miliardarul Bidzina Ivanișvili, care și-a făcut averea în mare parte în Rusia, a fondat partidul „Visul Georgian”. Formațiunea a câștigat alegerile parlamentare din același an, iar oligarhul Ivanișvili s-a ales cu fotoliul de prim-ministru. În 2012, în calitate de premier, la Bruxelles, acesta a promis că „prioritatea pentru guvernul georgian este integrarea europeană și integrarea în NATO, în spațiul euroatlantic. Vom face tot posibilul pentru a accelera acest proces.” În 2013, Ghiorghi Margvelașvili, susținut de Visul Georgian, devine șef de stat, înlocuindu-l pe Saakașvili. 

Relațiile Georgiei cu UE au fost consolidate în 2014 prin semnarea Acordului de Asociere și DCFTA, care a intrat pe deplin în vigoare în 2016, perioadă în care țara era considerată „fruntașă” a Parteneriatului Estic. În martie 2017, cetățenii georgieni cu pașaport biometric au obținut dreptul de a călători fără viză în Spațiul Schengen.

În 2018, Georgia a introdus în Constituția țării obiectivul de „integrare deplină” în UE și NATO, iar Salome Zurabișvili a fost aleasă prima femeie președintă a Georgiei, de asemenea, cu sprijinul Visului Georgian. 

În 2022, Georgia a depus oficial cererea de aderare la UE, iar în decembrie 2023 a obținut statutul de țară candidată, condiționat de continuarea reformelor. În 2024, integrarea europeană se bucura de sprijinul a 71% din cetățenii Georgiei. 

Doar că, în ultimii ani, lucrurile au luat o nouă turnură. 

„De-a lungul anilor, Georgia și-a aliniat o mare parte din politici la standardele europene. (…) Aceste reforme au apropiat țara de UE într-un mod concret și vizibil. Totuși, începând cu 2022, ritmul reformelor a încetinit”, remarcă Teona Lavrelașvili, cercetătoare asociată la Centrul European de Studii „Wilfried Martens”, profesoară invitată la Sciences Po Strasbourg. 

Începutul sfârșitului

În 2019, deputatul rus Serghei Gavrilov a ținut un discurs din fotoliul președintelui Parlamentului georgian. Gestul a fost perceput drept o insultă adusă  suveranității  țării, având în vedere că Rusia ocupă regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. La Tbilisi au urmat proteste de amploare, numite „noaptea lui Gavrilov”. Manifestațiile au culminat cu o tentativă de pătrundere în clădirea legislativului și cu dispersarea violentă a protestatarilor de către forțele speciale. Poliția a folosit gloanțe de cauciuc și gaze lacrimogene; circa 240 de persoane au fost rănite, peste 300 – arestate. Deputatului Nika Melia, unul din liderii Mișcării Unite, partid fondat de fostul președinte Saakașvili, i s-a intentat dosar penal pentru „organizarea și participarea la violențe în masă”.

În octombrie 2020, în plină pandemie de COVID-19, în Georgia au avut loc alegeri parlamentare, câștigate la limită de Visul Georgian – cu 48,2% din voturi. Opoziția n-a acceptat rezultatele. „A fost un război, nu au fost alegeri”, declara Nika Melia, care s-a numărat printre liderii opoziției care au organizat mitinguri masive pentru repetarea scrutinului. UE și SUA au încercat să medieze criza politică, facilitând un acord între putere și opoziție în aprilie 2021, dar acesta nu a fost implementat pe deplin, pentru că Visul Georgian s-a retras din înțelegere.

După invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022, retorica partidului de guvernământ s-a schimbat treptat spre idei precum „suveranitatea”, „valorile tradiționale”, dar și spre critici constante la adresa occidentului, deși autoritățile georgiene au condamnat invazia rusă și s-au alăturat sancțiunilor economice internaționale împotriva Rusiei. Totuși, Georgia nu a impus propriile sancțiuni, deoarece are „propriile interese naționale, provocări economice și de securitate”, declara premierul de atunci, Irakli Garibașvili. În replică, în mai 2023, președintele rus, Vladimir Putin, a ridicat interdicția zborurilor directe între Rusia și Georgia, impusă în 2019, și a anulat regimul de vize pentru cetățenii georgieni.

Deși în decembrie 2023 Georgia a obținut statutul de țară candidată la UE, după un refuz inițial în iunie 2022, procesul a fost înghețat câteva luni mai târziu, după ce Parlamentul georgian a adoptat în prima lectură așa-numita „lege privind transparența influenței străine”, care obligă orice entitate să se înregistreze ca „agent  străin” dacă  finanțarea din străinătate depășește 20%. 

Legea a fost retrasă după zile de proteste violente și critici din partea Occidentului. Dar, în aprilie 2025, ea a fost aprobată în lectură finală, în ciuda opoziției președintei Salome Zurabișvili.

„Așa-numita «lege a agenților străini» scoate la iveală o strategie deliberată a guvernului de a-și consolida controlul asupra societății civile, mass-mediei și vocilor critice într-un mod ce reflectă mai degrabă autoritarismul de tip rusesc decât normele democratice europene. Adoptarea legii, în pofida vetoului prezidențial, a protestelor de amploare și a avertismentelor repetate din partea UE, arată intenția de a concentra puterea politică, de a izola partidul de guvernământ de critici și de a slăbi influența ONG-urilor, jurnaliștilor și opoziției, care depind de sprijinul extern”, explică pentru ZdG Teona Lavrelașvili. O asemenea lege, inspirată din Rusia, a fost propusă în acea perioadă și în R. Moldova de către deputații Blocului Socialiștilor și Comuniștilor, dar nu a fost acceptată de majoritatea parlamentară. 

Crucialele alegeri parlamentare din 2024 

Pe 26 octombrie 2024, georgienii au fost invitați din nou la urnele de vot pentru a-și alege membrii Legislativului. Partidul de guvernământ „Visul Georgian”, condus informal de oligarhul Bidzina Ivanișvili, a obținut 53,9% din voturi, în timp ce opoziția, fragmentată în mai multe blocuri care au semnat un acord numit „Cartă georgiană”, propus de președinta Georgiei, Salome Zurabișvili, având scopul de a înlătura de la putere Visul Georgian, a adunat circa 38%.

Deși rezultatul oficial confirma victoria Visului Georgian, aflat la putere din 2012, opoziţia şi observatorii internaţionali au raportat acuzații de fraudă, cumpărare de voturi și utilizare abuzivă a resurselor administrative. Preşedinta Salome Zurabișvili a refuzat să recunoască scrutinul, denunțând ingerințe rusești. 

Consecințele alegerilor parlamentare

După alegeri, prim-ministrul Georgiei, Irakli Kobahidze, a anunțat că „am decis să nu aducem pe ordinea de zi problema aderării la Uniunea Europeană până la sfârșitul anului 2028.” Totodată, Visul Georgian l-a ales pe fostul fotbalist Mikheil Kavelașvili, un critic dur al Occidentului, în funcția de președinte. 

Parlamentul European, într-o rezoluție, a respins legitimitatea alegerilor și a cerut organizarea unor noi alegeri. Eurodeputații au respins autoritățile autoproclamate de la Tbilisi și au reiterat că Salome Zurabișvili este „președinta legitimă a Georgiei”. 

La Tbilisi și în alte orașe, georgienii au inițiat proteste. Deși numărul manifestanților a scăzut treptat după mai bine de un an de proteste și după ce mai mulți activiști și lideri ai opoziției au fost arestați, georgienii cer în continuare alegeri parlamentare anticipate.

„Protestele nu sunt ceva nou în Georgia – oamenii sunt obișnuiți să iasă în stradă pentru a-și face vocea auzită. De data aceasta însă, mai mulți factori s-au acumulat: devierea țării de pe calea europeană, alegeri parlamentare frauduloase și, în final, anunțul prim-ministrului că negocierile de aderare nu vor începe până în 2028. (…) Există acum mulți deținuți politici, adesea tineri și studenți, care au fost reținuți pe motive nejustificate. Sunt arestați brutal și violent, adesea bătuți în timpul arestului, pentru a-i intimida și a-i reduce la tăcere. Audierile și hotărârile judecătorești reprezintă o rușine pentru sistemul judiciar georgian. Ei rămân puternici, la fel și familiile lor. Beneficiază de sprijin public, dar realitatea este că sunt în închisoare. Cazurile lor arată clar că răspunsul statului este orientat spre zdrobirea activismului civic și pedepsirea celor care luptă pentru corectitudine și justiție”, explică Tinatin Akhvlediani, cercetătoare la Centrul pentru Studii de Politici Europene (CEPS) și profesoară la Universitatea de Stat din Tbilisi. 

Printre liderii opoziției arestați se numără Mikheil Saakașvili (fost președinte și fondator al Mișcării Naționale Unite), Nika Melia (Coaliția pentru Schimbare, fost membru al Mișcării Naționale Unite), Nika Gvaramia (Ahali – „Noua”), Zurab Japaridze (Coaliția pentru Schimbare), Mamuka Khazaradze (Lelo pentru Georgia), Badri Japaridze (Lelo pentru Georgia) sau Giorgi Vașadze (Strategia Agmașenebeli).

„Încarcerarea unor figuri proeminente ale opoziției în condiții considerate pe scară largă drept motivate politic a afectat grav imaginea democratică a Georgiei în străinătate și a erodat încrederea cetățenilor în interiorul țării. La nivel internațional, aceste cazuri sunt percepute drept dovezi clare de consolidare autoritară și au atras critici ferme din partea UE și a organizațiilor internaționale de monitorizare. Parlamentul European și guvernele occidentale au avertizat chiar că astfel de practici ar putea declanșa sancțiuni, suspendarea regimului de călătorii fără vize și blocarea integrării europene. Ceea ce odinioară era considerat un model regional de reformă democratică este astăzi tot mai des descris ca o alunecare spre autoritarism”, menționează Teona Lavrelașvili.

În iulie 2025, șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a trimis o scrisoare guvernului georgian, detaliind condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a evita suspendarea regimului fără vize. „Aceste condiții nu sunt respectate. Riscul este real și trebuie să ne așteptăm la reacții din partea UE în lunile următoare. Suspendarea nu doar că ar îndepărta simbolic Georgia de Europa, dar ar pedepsi și cetățenii obișnuiți, inclusiv pe cei care ar putea avea nevoie să caute refugiu sau adăpost în străinătate din cauza persecuției politice”, explică pentru ZdG Tinatin Akhvlediani.

În discursul din septembrie privind Starea Uniunii Europene, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, vorbind printre altele și despre extinderea UE, în premieră, nu a menționat Georgia. 

Totuși, consecințele nu sunt doar de ordin politic, consideră experta Teona Lavrelașvili. Aceasta a amintit că investițiile străine directe au scăzut cu aproximativ 40% în 2024. Moneda națională – lari – s-a depreciat, ceea ce a dus la creșterea prețurilor și la erodarea bugetelor gospodăriilor, în timp ce șomajul și inflația au devenit principalele preocupări ale cetățenilor. Serviciile publice sunt supuse unei presiuni crescute, iar mulți funcționari care au participat la proteste au fost concediați.

De cealaltă parte, ONG-urile și mass-media independentă sunt vizate de „legi draconice, adoptate de guvern cu o viteză alarmantă”. „Sursele lor de finanțare sunt tăiate, iar activitățile lor sunt amenințate cu sancțiuni legale și chiar penale. ONG-urile și mass-media se confruntă constant cu riscul de urmărire și închidere. Capacitatea lor de a funcționa este sub atac și pare că nu există limite pentru cât de departe este dispus guvernul să meargă în adoptarea de noi legi care să le restricționeze și mai mult. În situația lor actuală, nu pot rezista. Multe organizații au fost deja nevoite să se închidă”, a relatat pentru ZdG Tinatin Akhvlediani.

„Moldova poate învăța lecții clare din experiența Georgiei”

Experta Teona Lavrelașvili a făcut o listă de „lecții clare pe care R. Moldova le poate învăța din experiența Georgiei, care demonstrează cât de rapid derapajele democratice și tendințele autoritare pot opri chiar și cele mai promițătoare perspective de integrare europeană:

1. Vigilența: nu trebuie permisă capturarea instituțiilor de stat de către actori pro-ruși;
2. Investiția constantă în reziliență – de la instituții transparente și mass-media independentă până la securitate cibernetică și combaterea dezinformării;
3. Asigurarea unor alegeri credibile;
4. Mobilizarea civică: în Georgia, susținerea pro-europeană a societății a fost ultima linie de apărare;
5. Valorificarea pe deplin a parteneriatelor de securitate cu UE: consolidarea acestei cooperări – politică, financiară și tehnică – este esențială;
6. Nu pășiți peste «liniile roșii» ale Bruxelles-ului: legile restrictive care vizează ONG-urile sau mass-media – precum legea agenților străini – reprezintă linii roșii care subminează integrarea europeană.”

Cercetătoarea Tinatin Akhvlediani a transmis că „Moldova are în prezent o voință politică puternică pentru viitorul său european. Dar, la fel ca Georgia și Ucraina, Moldova se confruntă cu amenințări serioase din partea Rusiei. O Moldovă democratică, independentă și europeană nu se încadrează în sfera de influență a Rusiei. Kremlinul va face tot ce îi stă în putință pentru a interveni în alegeri. De aceea, procesele democratice, reziliența internă și sprijinul UE pentru Moldova vor fi absolut cruciale.

Rămâneți puternici în alegerea europeană. Nu există pace, prosperitate sau libertate în alianțe cu Rusia – vedem acest lucru clar în Georgia și Ucraina. Nu vă lăsați influențați de narațiuni false venite din Rusia. Stați ferm și luptați pentru viitorul vostru european. Momentul este acum.”