Planul de pace al lui Trump pentru Ucraina, analizat punct cu punct de istoricul Armand Goșu: „Art. 14 e o bijuterie, cel mai trumpist”
Noul plan de pace al administrației Trump pentru Ucraina poate fi doar „o bază de plecare, însă nu mai mult”, spune istoricul Armand Goșu, într-un interviu pentru Contributors. El analizează prevederile acestui plan, interpretat de analiști și presa de la Kiev drept o invitație la capitularea Ucrainei. „Citit cu atenție, comparat cu ce s-a negociat până acum la Istanbul, textul propus de americani e un mare pas înainte”, consideră istoricul, care precizează însă că această variantă rămâne inacceptabilă. HotNews citează care sunt lucrurile pe care istoricul le consideră „ciudate” și care sunt cele mai mari concesii făcute Rusiei.
Contributors: Impresia generală este că planul în 28 de puncte ar echivala cu capitularea Ucrainei. Ați urmărit variantele care au circulat în ultimele două zile, care-i concluzia dvs? Afirmația că este un nou pact Molotov – Ribbentrop are vreun temei?
Armand Goșu: Felul în care Witkoff și Dmitriev au negociat în secret – vorba vine, pentru că n-a fost nici o negociere în realitate – faptul că Rustem Umerov, șeful Consiliului de Securitate al Ucrainei, care s-a întâlnit săptămâna trecută la Miami cu Witkoff neagă categoric că ar fi primit vreo ciornă de document sau că ar fi discutat despre un plan de pace, cu atât mai puțin că l-ar fi evaluat, subliniază neprofesionalismul americanilor, și nu sugerează vreo similitudine cu diplomațiile sovietică și nazistă. Haideți să discutăm pe puncte, așa cum le am aici, în fața mea.
„Formulare neclară” și multe semne de întrebare
– Da, să ne oferiți o cheie de lectură a celor mai importante prevederi …
– Confirmarea suveranității Ucrainei, la punctul 1. Important, Putin a negat adesea dreptul Ucrainei de a exista. Transmite mesajul clar că Putin va trebui să accepte existența Ucrainei. Și mai utilă ar fi fost formularea standard: confirmarea independenței, suveranității și integrității teritoriale.
Articolul 2. O formulare neclară, acord de neagresiune între Rusia, Ucraina și Europa și – atenție – toate ambiguitățile din ultimii 30 de ani vor fi considerate rezolvate. Ce este Europa? Vorbim de membrii UE? De Bruxelles? Ce se întâmplă cu Marea Britanie care nu mai este în UE? Se separă NATO de Europa? A fost Europa consultată cu privire la asta? E de acord să considere rezolvate problemele cu Rusia? România are și ea probleme istorice, ce face? Le șterge cu buretele, le consideră rezolvate?
Câteva pagini mai încolo, la articolul 16, Rusia s-ar angaja că va da o lege prin care să promită că va fi pașnică în relație cu Europa și Ucraina. Poate fi tratat de neagresiune, poate fi modificarea Constituției, nu e deloc clar.
Articolul 3. Rusia nu va invada țări vecine iar NATO nu se va extinde. Își dă Putin cuvântul că nu va invada, și noi îl credem pe cuvânt. Dar dacă Rusia nu-și ține cuvântul, ce fac vecinii ei? Totodată, NATO ar trebui să-și modifice statutul, să spună stop extinderii, deci trebuie să schimbe Tratatul de la Washington, ceea ce – în principiu – poate să facă.
Punctul 4: Dialog între Rusia și NATO mediat de SUA, pentru a rezolva toate problemele de securitate și a detensiona situația pentru creșterea oportunităților de cooperare economică. Ca și cum SUA nu ar face parte din NATO, ci ar fi un actor politic independent. Nu înțeleg unde bate acest articol, am văzut comentarii că s-ar reînființa Consiliul NATO-Rusia.
Care e cea mai mare concesie făcută Rusiei
– Problemele teritoriale sunt tranșate în favoarea Rusiei. Sau sunt exagerările comentatorilor occidentali și ucraineni?
– Aici sunt lucruri ciudate. Pentru că se vorbește despre recunoașterea de facto a unor achiziții teritoriale rusești, de către SUA. E vorba despre Crimeea, Luhansk și Donețk, asta în condițiile în care doar Crimeea este ocupată integral. În Herson și Zaporojie, va fi recunoscută – de facto – linia de contact, adică unde sunt armatele acum. Nu e clar dacă Rusia va modifica propria Constituție să spună că Herson și Zaporojie nu s-au „unit” cu Rusia decât în teritoriul limitat de linia frontului. Armata ucraineană se va retrage din regiunea Donețk, unde controlează cel puțin 20% din teritoriu. Acolo se va forma o zonă tampon neutră și demilitarizată, recunoscută internațional ca teritoriu aparținând Federației Ruse, însă forțele militare rusești nu vor intra în această zonă demilitarizată.
Faptul că nu se recunoaște de jure este un lucru bun. Pentru că oferă perspectiva că Ucraina în viitor și-ar putea recăpăta teritoriul. Problema este însă paragraful următor, care precizează că zona din Donețk, de unde se vor retrage ucrainenii, va fi considerată „zonă tampon, neutră și demilitarizată – atenție! – recunoscută internațional ca teritoriu aparținând Federației Ruse”.
Cea mai mare concesie făcută Rusiei se regăsește în prevederea că Ucraina își va retrage trupele din regiunea Donețk, abandonând fără luptă cea mai bine fortificată zonă, care închide drumul spre Kiev și unde ar putea rezista încă o lungă perioadă de timp.
Ce prevăd articolele despre garanțiile de securitate acordate Ucrainei
– Ce prevăd celelalte articole care reglementează forțele militare ale Ucrainei?
– Chestiunile militare, articolele 6, 7, 8. Forțele armate sunt limitate la 600 000 de militari, ceea ce face ca armata ucraineană să fie cea mai mare din Europa. Astăzi, armata ucraineană are în jur de 900 000. Acum câteva zile, în prima variantă a planului era vorba de 200 000.
Iar la negocierile de la Istanbul, din martie 2022, rușii au cerut ca armata ucraineană să nu depășească 85.000. Iar atunci, ucrainenii au vorbit despre 250 000.
Celelalte două articole se referă la faptul că Ucraina acceptă să nu adere la NATO iar pe teritoriul ei să nu staționeze trupe NATO.
Foarte importante sunt articolele care se referă la garanțiile de securitate acordate Ucrainei, inclusiv din partea SUA. Dar, fără trupe americane pe teren, nu văd cum ar putea fi credibile aceste garanții. La Istanbul, Rusia a acceptat de principiu garanțiile de securitate americane, dar a cerut să aibă drept de veto asupra punerii lor în aplicare.
Va renunța Moscova la această poziție? În articolul 10, sunt mai multe detalii privind garanțiile SUA, numai că ele sună foarte trumpist. Ce înseamnă că SUA vor primi compensații de la Ucraina pentru garanții? Urmează câteva prevederi importante, care se vor regăsi probabil în variantele viitoare negociate: dacă Ucraina invadează Rusia pierde garanția, la fel dacă lansează o rachetă asupra Moscovei sau Petersburgului.
Iar dacă Rusia invadează Ucraina, documentul promite „un răspuns militar coordonat” – deci nici vorbă de articolul 5 NATO, cum s-a fluturat în presă. În cazul unei invazii rusești vor fi reintroduse sancțiunile, iar recunoașterea teritoriilor anexate de Rusia va fi revocată.
O prezență ciudată este articolul despre aderarea Ucrainei la UE, cu un „acces preferențial” pe termen scurt pe piața europeană, fără ca Witkoff și Dmitriev să întrebe și statele europene ce părere au despre asta.
La reconstrucția Ucrainei se referă mai multe articole, care spun multe despre filosofia administrației de la Washington. Ucraina creează un fond de investiții, în cooperare cu SUA, care devine principalul beneficiar al reconstrucției post-război. Washington-ul va gestiona împreună Kievul cu infrastructura de gaze a Ucrainei, inclusiv depozitele de stocare, pe care Gazprom a încercat cu disperare să pună mâna. Are sens prezența americană doar dacă Ucraina își va relua rolul de țară de tranzit pentru gazul rusesc.
„Cel mai trumpist” articol
– Mai este articolul cu privire la organizarea de alegeri în Ucraina, obsesia lui Putin.
– Da, Moscova insistă pe organizarea de alegeri în speranța că Zelenski va fi îndepărtat de la putere și în locul lui va veni un președinte mai maleabil și mai puțin experimentat. N-aș paria pe așa ceva, Putin a sperat același lucru în primăvara 2019, când a fost ales Zelenski în locul lui Poroșenko. Și ați văzut ce ieșit.
Mai mult, termenul de 100 de zile cred că-l avantajează pe Zelenski, pentru că nu e deloc simplu să desfășori în condițiile din Ucraina o campanie electorală.
– Și articolul cu fondurile rusești înghețate.
– Articolul 14, este o bijuterie. Cel mai trumpist, se simte mâna lui Witkoff. La acest punct se stipulează că 100 de miliarde de dolari din activele rusești vor fi investite în reconstrucția Ucrainei coordonată de SUA. Mai mult decât atât, SUA vor primi 50% din profiturile obținute din această operațiune, iar Europa (nu e clar, poate se referă la UE) va adăuga alte 100 de miliarde dolari pentru investiții disponibile pentru reconstrucția Ucrainei. Fondurile europene înghețate vor fi deblocate. Alte fonduri rusești înghețate vor fi investite într-un fond americano-rus, ce va dezvolta proiecte comune în domenii specifice.
Această propunere răstoarnă planurile europenilor care încearcă de doi ani să convingă Belgia să nu se mai opună confiscării a 140 miliarde de euro, active rusești înghețate, pentru a le utiliza în susținerea Ucrainei. Orice discuție la nivelul UE privind confiscarea fondurilor rusești va fi prezentată de acum înainte ca având potențial de a submina planul de pace al lui Trump.
– Ne-a scăpat ceva important? Statutul limbii ruse, revenirea Patriarhiei Moscovei în Ucraina.
– Ele erau în prima variantă a planului, dar nu se regăsesc în ultimele drafturi, deci au fost scoase. Deși, acestea sunt linii roșii pentru Moscova, la care Putin nu va accepta să renunțe ușor. Unele obiective, Rusia speră să le atingă fluturând normele europene privind protecția minorităților. Cum a făcut și în trecut, dar fără prea mult succes.
Decretarea rusei ca limbă de stat a dispărut, la fel și reinstaurarea Bisericii Ucrainene care ține de Patriarhia Moscovei. Au fost înlocuite cu măsuri de politică educațională implementate în școli și în societate care să promoveze prevederi privind toleranța, eliminarea rasismului, a prejudecăților, cu prevederi soroșiște, progresiste, cum ar veni.
Ucraina va adopta normele UE privind toleranța religioasă și protecția minorităților lingvistice. Moscova și Kievul vor elimina măsurile discriminatorii și vor garanta drepturile mass media și educației în limbile rusă și ucraineană.
O primă variantă inacceptabilă, dar un mare pas înainte
– Înțeleg că Zelenski n-a îmbrățișat, dar nici n-a respins planul de pace al americanilor. Pare că încearcă să-i mobilizeze pe liderii europeni ca să propună un plan comun cu Ucraina sau să-l convingă pe Trump să renunțe la unele prevederi, să introducă altele. Acum câteva ore într-un discurs emoționant a spus că este cel mai greu moment din istoria Ucrainei și a făcut apel la unitate. Cum vedeți situația Ucrainei? E victima unei înțelegeri Putin-Trump?
– Zelenski a învățat să negocieze cu Trump, nu repetă experiența din 28 februarie, când le-a răspuns lui Trump și JD Vance, care au încercat să-l umilească în fața camerelor. Diplomația ucraineană a atins în ultimul deceniu performanțe greu de imaginat. Comparați textele primului proiect de acord privind mineralele și documentul semnat, după câteva luni de negocieri, în condiții de presiune uriașă pusă de administrația Trump asupra Kievului. Dacă nu va fi abandonat proiectul planului de pace – lucru pe care nu-l exclud – negocierea ar putea să urmeze un scenariu similar, deși miza este în acest caz cu mult mai mare.
Merită subliniat un lucru. Citit cu atenție, comparat cu ce s-a negociat până acum la Istanbul, textul propus de americani este un mare pas înainte. Eu cred că el reprezintă o bună bază de plecare pentru viitoarele negocieri de pace. Din păcate felul în care a fost scurs în presă, cu o primă variantă inacceptabilă, care prelua propunerile rusești în varianta radicală, „Istanbul 2022”, a creat o atmosferă nefavorabilă apariției acestui document. Sincronizarea acestor negocieri cu scandalul de corupție din Ucraina și Epstein din SUA a limitat și mai mult disponibilitatea la concesii și capacitatea de a ajunge la un compromis a actorilor implicați.
Ucrainenii sunt eroi, nu sunt victime. Se bat cu succes cu Rusia de aproape patru ani, cum nu văd în stare altă națiune europeană. Au probabil cea mai performantă armată din Europa, cu o capacitate de luptă excepțională, antrenată în luptele împotriva Rusiei, începând cu primăvara 2014. Ideea că dacă americanii nu-i mai ajută cu intelligence sau nu le mai dau obuze pentru HIMARS o să-i facă să se predea rușilor, e naivă. Ajutorul occidental este important, dar n-a fost niciodată decisiv.
Interviul complet – pe Contributors.
