Novorusia: cum s-a folosit Putin de un concept istoric pentru a ocupa Donbasul
În primăvara anului 2014, la un moment dat, în mass-media a apărut un termen din trecutul imperial – „Novorusia”. Acesta a fost prezentat ca o „reînviere a dreptății istorice” și o „revoltă a poporului rus” din Donețk și Luhansk. Totuși, în spatele acestui cuvânt nu se află istoria, ci o operațiune de propagandă a Kremlinului. Reporterii de la News of Donbass au examinat modul în care Novorusia falsificată a devenit o acoperire convenabilă pentru anexarea teritoriilor ucrainești.
Ce este, de fapt, „Novorusia”?
În 2014, bărbați înarmați și fără însemne de identificare au apărut pe străzile din Donețk și Luhansk, canalele de televiziune rusești difuzau videoclipuri despre „poporul rebel”, iar discursurile lui Putin erau foarte mult axate pe „pământurile Novorusiei”. Totuși, așa cum explică istoricii, toate acestea nu aveau nimic în comun cu adevărata Novorusie.
Potrivit lui Viktor Brehunenko, istoric, profesor, doctor în științe istorice, șef al Departamentului de arheografie istorică de la Institutul de Arheografie Ucraineană „M. M. Grușevskîi” al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, „orice agresor, înrobind teritoriul altuia, încearcă să-l prezinte drept al său. Și este tipic să îi dea un nume «nou», «propriu»: New Wales, New England, New York. Imperiul Rus nu face excepție.”
Termenul „Novorusia” (Noua Rusie, n.r.) a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când Ecaterina a II-a a anexat teritoriile dintre Nipru și Dunăre, care aparțineau Imperiului Otoman. Prin „Novorusia” se aveau în vedere actualele regiuni Odesa, Herson, Mîkolaiv, părți din Zaporijjea, Dnepropetrovsk și Donețk. Dar în aceste teritorii nu exista nicio entitate culturală sau etnică separată.
Kirilo Galușko, istoric, coordonator al proiectului educațional „LikeBez”, spune că „Ecaterina a II-a, imitând puterile coloniale, a numit teritoriile cucerite «Novorusia» pentru a crea imaginea unui imperiu civilizat. A fost o operațiune specială de propagandă.”
A existat Novorusia în Donbass?
Nu. După cum susțin istoricii, pământurile din regiunile Donețk și Luhansk aparțineau Oastei Zaporijjene de Jos, iar statul „Novorusia” nu a existat. Acest lucru este consemnat clar în documentele oficiale.
Potrivit explicațiilor istoricului Viktor Brehunenko, „în carta țarului din 1686 se afirmă că teritoriul de la Nipru până la Marea Neagră aparține Siciului Zaporijjean. În 1746, granița dintre Oastea Donului și cea Zaporijjeană a fost trasată de-a lungul râului Kalmius – chiar în zona Donețkului de astăzi. Deci, despre ce fel de Novorusia este vorba?”
Imperiul Rus a început să colonizeze aceste teritorii după războaiele ruso-turce. Dar colonizarea nu a însemnat că acesta era un teritoriu rusesc autohton. Dimpotrivă, teritoriul a fost colonizat în principal de ucraineni (în terminologia oficială – „maloruși”), precum și de bulgari, moldoveni, sârbi, evrei, greci și coloniști germani. Coloniștii ruși erau în minoritate.
Un termen imperial, fără granițe clare
„Novorusia nu avea granițe clare. Este doar o etichetă convenabilă: pentru a nu spune «Ucraina de Sud» sau «Basarabia». În 2014, Kremlinul a relansat, pur și simplu, acest termen într-un context nou”, explică Kirilo Galușko.
Și, într-adevăr, geografia „Novorusiei” s-a schimbat de la o epocă la alta. În secolul al XV-lea, acest cuvânt cuprindea teritoriile pe care Ecaterina a II-a le-a cucerit în sud, le-a curățat de populația locală – descendenții lui Ghinghis Han – și a abolit statalitatea tătarilor din Crimeea. În secolul al XIX-lea, regiunile care cuprindeau teritoriile dintre Moldova și Stavropol au fost considerate „Novorusia”. În secolul al XXI-lea, Kremlinul a adaptat termenul conform nevoilor imperiale moderne – pentru a legitima ocuparea Donbasului.
Propaganda ca acoperire pentru invazie
În discursurile sale, Putin face adesea apel la „pământurile istorice ale Rusiei”. El susține că Ucraina ar fi „primit pe nedrept” teritoriul său de la Lenin sau de la bolșevici. Această interpretare este o distorsionare deliberată a faptelor.
Volodîmîr Tîlișeak, director adjunct al Institutului Ucrainean al Memoriei Naționale, afirmă că „Lenin nu a dăruit Ucrainei nimic. A declanșat un război împotriva ei. Comuniștii au căutat să distrugă identitatea ucraineană prin teroare, represiune și foamete. Ceea ce face Putin acum este o continuare a aceleiași politici.”
În 2014, sub pretextul unei presupuse „revolte populare”, Rusia a lansat o operațiune în Donbas. Dar nu localnicii au fost cei care au stat în spatele operațiunii, ci armata și serviciile speciale ruse. Colaboraționiștii locali au creat doar iluzia sprijinului și au mușamalizat acțiunile Moscovei pentru a câștiga încrederea populației locale.
Cum a reușit Kremlinul să impună mitul „Novorusiei”?
Istoricul Viktor Brehunenko susține că „principala problemă a Ucrainei constă în faptul că, în anii de independență, Kievul nu a colaborat cu Donbasul, nici din punct de vedere informațional, nici ideologic. În tot acest timp, regiunea a rămas pe orbita propagandei imperiale rusești, doar că nu de tip sovietic, ci presărată cu tehnologii moderne. De aceea, s-a format ideea că «Donbasul hrănește Ucraina» și că Donbasul ar reprezenta ceva special în cadrul Ucrainei. Toate aceste lucruri au fost insuflate din generație în generație. Și Putin, pur și simplu, a pedalat pe această idee.”
Kremlinul a profitat de acest vid și a prezentat „Novorusia” drept un fapt istoric incontestabil. La mitingurile din Donețk și Luhansk au apărut steaguri ale „Novorusiei” – o pânză roșie cu Crucea Sfântului Andrei albastră, care amintește de steagul Confederației americane din timpurile Războiului Civil.
Acest steag a devenit simbolul mișcărilor separatiste și a fost folosit pentru a marca teritoriile controlate de militanți. În realitate, acest steag nu are nicio legătură istorică cu Donbasul, la fel ca „Novorusia”. Dar a servit, în mod simbolic, drept alternativă la simbolul statului ucrainean. În acest fel, imaginea falsă a devenit un instrument politic. În spatele ei nu se află istorie, ci război și anexare.
„A fost creată ideea de Novorusia, care, din punct de vedere teritorial, nu a coincis niciodată cu Novorusia istorică, nici măcar cu cea țaristă. Adică, pur și simplu, au separat electoratul Partidului Regiunilor, care a votat pentru aceasta și unde exista o populație vorbitoare de limbă rusă. Ei nu și-au dat seama că cel mai important lucru pentru populație nu este limba, ci identitatea, patriotismul și concepțiile. Și au separat artificial partea de sud-est a Ucrainei, au numit-o «Novorusia» și au încercat să o creeze prin lovituri de stat și intervenții militare în Harkiv, Luhansk, Donețk și Odesa”, punctează Kiril Galușko.
Volodîmîr Tilișceak își amintește că, în 2014, în Donbas au avut loc mitinguri pro-ucrainene, dar acestea nu au mai reușit să stingă focul. Toți cei care s-au opus au fost aruncați în închisoare și torturați. Iar în mass-media rusă, toate acestea au fost prezentate drept un „conflict intern”, și nu ca o agresiune externă. Astfel, „Novorusia” a devenit un simbol al războiului hibrid rusesc, steagurile acesteia fiind folosite pentru a acoperi mercenarii, livrările de arme și distrugerea suveranității ucrainești.
De ce este important să demascăm miturile?
Termenul „Novorusia” nu este o „întoarcere la rădăcini”, ci un precedent periculos pentru substituirea istoriei și legitimarea agresiunii și ocupației. Este la fel de distructiv ca tancurile, deoarece subminează fundamentele adevărului, identității și ordinii internaționale. Înțelegerea adevăratei istorii a Donbasului și a sudului Ucrainei face parte din rezistență, fără de care este imposibil să învingem propaganda.
Proiectul „Novorusia” în sine a eșuat rapid – în 2015, acesta a fost anulat, de facto, odată cu începerea operațiunii antiteroriste, ceea ce dovedește încă o dată artificialitatea sa și lipsa de sprijin inclusiv în rândul populației locale. Apoi, ocupanții au trecut la ideea de „republici populare”, deși, încă din 2015, în manualele școlare se spunea despre o țară inventată – „Novorusia”.
Redactare și adaptare: Olga BULAT
