DOC Un condamnat se plimbă liber prin oraș: nouă ani de libertate după o sentință cu executare. Cazul care demască lacunele din sistem

În 2016, un bărbat din Chișinău a fost condamnat de Curtea de Apel Chișinău la nouă ani de închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. Deși sentința era executorie din momentul pronunțării, bărbatul nu a fost plasat în penitenciar niciodată. În timp ce instituțiile statului își pasează vina, condamnatul a putut fi văzut plimbându-se liber prin oraș. 

La nouă ani de la pronunțarea hotărârii executorii a instanței de apel, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, susține, într-un răspuns pentru ZdG, că a informat Inspectoratul de Poliție Rîșcani în aprilie 2016 cu privire la punerea în executare a sentinței. De cealaltă parte, poliția afirmă că NU a recepționat actele necesare pentru punerea în aplicare a pedepsei penale. 

Expertul în justiție din cadrul WatchDog, Alexandru Bot, consideră că autoritățile trebuie să intervină „urgent” în legislație. Potrivit acestuia, asemenea cazuri sunt multiple, iar o soluție ar fi dezvoltarea sistemelor informaționale. „Sistemul de executare a pedepselor trebuie regândit din temelie”, afirmă expertul. „După mine, acest proces trebuie să fie automatizat, așa cum am făcut noi cu dosarul contravențional, și automat generează în sistem, și toți văd că din acel minut o persoană este atrasă la răspundere. Exact așa trebuie să fie și în cazul sistemului judecătoresc (…)”, constată și Viorel Cernăuțeanu, șeful Inspectoratului General al Poliției. 

Amendat și achitat de prima instanță, condamnat la închisoare de Curtea de Apel

Pe 3 aprilie 2015, Ruslan Bezerdic, care în acea perioadă activa în calitate de șofer la o firmă de întreținere și reparare a vehiculelor, a fost amendat cu 26 de mii de lei de Judecătoria Rîșcani pentru însușirea, înstrăinarea bunurilor gajate, înghețate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate. Bărbatul însă a fost achitat de instanță pentru escrocherie, din motiv că „fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”.

În cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că, pe 10 octombrie 2012, Bezerdic, aflându-se la o stație PECO din sectorul Rîșcani al capitalei, prin înșelăciune și abuz de încredere, i-a vândut Mariei Stîngaci un automobil de model „Audi Q7”, obținând de la aceasta bani în sumă de 554 231 de lei. Potrivit instanței, bărbatul știa cu certitudine că automobilul a fost recunoscut în calitate de corp delict într-o cauză penală instrumentată de PG, fiindu-i transmis acestuia spre păstrare până la adoptarea unei hotărâri în acel dosar. Mai mult decât atât, pe 17 august 2012, automobilul a fost pus sub sechestru de către procurori, Mariei Stîngaci fiindu-i cauzat „un prejudiciu material considerabil”.

Maria Stîngaci a declarat în instanță că, în iulie 2013, a aflat de la un ofițer de urmărire penală că automobilul pe care l-a procurat era vizat în două cauze penale – caroserie falsă și contrabandă, figurând și în bazele de date ca fiind furat din Spania, motiv pentru care se afla sub sechestru.

Ulterior, procurorii Andrei Dulghieru și Igor Buliga au contestat sentința cu apel, iar pe 16 februarie 2016, Ruslan Bezerdic a fost condamnat de Curtea de Apel Chișinău (Centru) la nouă ani de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, fiind privat și de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitate în domeniul gestionării bunurilor pe un termen de patru ani. 

În noiembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a respins recursul depus de avocatul lui Bezerdic și a menținut pedeapsa aplicată. „(…) Colegiul penal conchide că concluziile la care a ajuns instanţa de apel privitor la calificarea acţiunilor și vinovăţia inculpatului sunt corecte și corespund materialului probator, iar pedeapsa aplicată de către instanţa de apel este echitabilă și în limitele legii penale (…)”, se arată în hotărârea CSJ.

Ce prevede legislația

Potrivit Codului de procedură penală al R. Moldova, executarea unei hotărâri judecătoreşti se pune în sarcina instanţei care a judecat cauza în primă instanţă, astfel că punerea în executare a sentinței penale pe numele lui Ruslan Bezerdic urma să fie aplicată de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

„Dispoziţia de executare a hotărârii judecătoreşti, în termen de 10 zile de la data când hotărârea a rămas definitivă, se trimite de către preşedintele instanţei, împreună cu o copie de pe hotărârea definitivă, organului însărcinat cu punerea în executare a sentinţei conform prevederilor legislaţiei de executare. În cazul în care cauza a fost judecată în apel şi/sau în recurs, la copia de pe sentinţă se anexează copia de pe decizia instanţei de apel şi/sau de recurs”, prevede Codul de Procedură Penală. 

Totodată, conform legislației, instanţa care a pronunţat sentinţa este obligată să urmărească executarea hotărârilor.

„Organele care pun în executare sentinţa comunică de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile, instanţei care a trimis hotărârea dată despre punerea în executare a acesteia. Administraţia locului de detenţie trebuie să comunice instanţei care a trimis hotărârea locul unde condamnatul îşi execută pedeapsa (…)”, specifică Codul de procedură penală al R. Moldova.

„Lipsește dovada recepționării de către IP Rîșcani a materialelor necesare punerii în executare a pedepsei penale”

În cazul Bezerdic, deși sentința este definitivă de mai bine de nouă ani, condamnatul nu a fost niciodată încarcerat, iar la mijlocul lunii iulie, acesta se afla în libertate. ZdG a cerut explicații de la autorități pentru a afla din ce cauză sentința de condamnare nu a fost pusă în executare. 

Pe 4 iulie 2025, ZdG a expediat Judecătoriei Chișinău o solicitare de informații în legătură cu punerea în executare a sentinței prin care Ruslan Bezerdic a fost condamnat la nouă ani de închisoare. Făcând referire la scrisoarea nr. 1001 din 14 aprilie 2016, reprezentanții Judecătoriei Rîșcani susțin că au expediat în adresa Inspectoratului de Poliție Rîșcani copiile autentificate ale actelor judecătorești emise în privința condamnatului, în vederea executării acestora.

Totuși, reprezentanții instanței menționează că pe 11 martie 2025, Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, a înaintat Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, o solicitare prin care a indicat că „lipsește dovada recepționării de către IP Rîșcani a materialelor necesare punerii în executare a pedepsei penale aplicate lui Bezerdic Ruslan”, fără a explica cum s-a întâmplat acest lucru.

„Prin aceeași solicitare, Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, a cerut expedierea repetată către IP Rîșcani a tuturor actelor necesare punerii în executare a deciziei de condamnare, precum și dispunerea intentării, după caz, a dosarului de căutare. În urma acestei solicitări, pe 19 martie 2025, Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) a transmis în adresa IP Rîșcani actele judecătorești aferente cauzei penale menționate și dispoziția de executare în privința lui Bezerdic Ruslan, în vederea executării (…)”, se menționează în răspunsul Judecătoriei Chișinău la solicitarea de informații a ZdG.

Ulterior, reprezentanții Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, au venit cu o precizare: „(Judecătoria Rîșcani, n.r.) a trimis materialele, dar nu este dovada că au fost recepționate. Tot setul de acte a fost expediat. Persoanele care au activat anterior aici nu mai sunt acum și nu am de la cine să cer asemenea explicații”, ne-a transmis reprezentantul instanței.

Organele de drept, sesizate de către fosta soție a inculpatului: „L-am văzut plimbându-se prin oraș”

ZdG a constatat că demersul Procuraturii a venit în contextul în care, pe 28 ianuarie 2025, fosta soție a inculpatului a înaintat o cerere prin care a solicitat procurorei Oxana Cazacu să verifice dacă hotărârea instanței de apel a fost pusă în executare, din motiv că l-a văzut „plimbându-se prin oraș, dar și în satul său de baștină, Țîpala, raionul Ialoveni”.

Două luni mai târziu, pe 24 martie 2025, Alexandru Arcer, procuror în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Rîșcani, a informat-o pe aceasta despre rezultatele controlului. 

„(…) Din cauza unor lacune constatate, până la data depunerii cererii, decizia de condamnare menționată nu a fost pusă în executare. Totodată, vă informăm că au fost întreprinse toate acțiunile necesare, cu expedierea repetată a tuturor actelor necesare, pe 19 martie 2025, de către Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în adresa IP Rîșcani al DP municipiului Chișinău, în vederea punerii în executare a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2016”, a menționat procurorul în răspunsul la cererea fostei soții a condamnatului. 

Luni, 14 iulie, ZdG l-a telefonat pe procurorul Alexandru Arcer pentru alte informații relevante, însă acesta nu a răspuns apelurilor. Reprezentanții Procuraturii municipiului Chișinău ne-au informat că acesta se află în concediu.

Avocatul condamnatului: „N-am legătură”

Marin Popa, avocatul care i-a reprezentat interesele lui Ruslan Bezerdic în acest dosar, ne-a spus că nu știe dacă fostul său client a fost dat în căutare de către organele de drept și nici unde s-ar afla acesta în prezent. Apărătorul susține că nu are numărul de telefon al lui Ruslan Bezerdic.

„Evident că decizia Curții de Apel trebuia să fie remisă organelor competente pentru a decide darea în căutare. După ce am contestat la CSJ și a rămas aceeași hotărâre, nu mai am tangență cu dosarul. N-am legătură (…). Evident că noi avem poziția noastră. Consider că acolo au fost pur niște relații civile, pe care organul de urmărire penală le-a transformat într-o cauză penală, ceea ce este inadmisibil (…)”, menționează apărătorul.

MJ susține că există „suficiente mecanisme pentru a preveni eschivarea de la executarea pedepselor”

Am solicitat explicații și de la Ministerul Justiției (MJ) în legătură cu acest caz. Reprezentanții instituției susțin că termenul de prescripție pentru executarea pedepsei în cazul infracțiunilor deosebit de grave este 15 ani din data pronunțării definitive a hotărârii (2016 în cazul condamnatului, n.r.), astfel că nu există riscul ca acesta să nu-și ispășească pedeapsa atunci când va fi reținut. 

„În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea termenului de prescripție începe din momentul prezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reținerii acesteia, iar în caz de comitere a unei noi infracțiuni – din momentul săvârșirii ei”, susțin reprezentanții Ministerului.

Responsabilii din cadrul instituției dau asigurări că legislația actuală conține „suficiente mecanisme pentru a preveni eschivarea de la executarea pedepselor, inclusiv prevederi clare privind suspendarea, întreruperea sau reluarea termenului de prescripție”.

Cernăuțeanu: „Nu trebuie să așteptăm scrisori. În primul rând, este o birocrație foarte mare și de durată”

Viorel Cernăuțeanu, șeful Inspectoratului General al Poliției, confirmă că IP Rîșcani a recepționat doar solicitarea Judecătoriei Chișinău din martie 2025 în cazul Bezerdic și dă asigurări că au fost inițiate toate acțiunile și au fost stabilite unele locații în care inculpatul ar putea fi reținut.

„(…) Procurorii au verificat și s-au convins că nu este și nici nu au fost așa adresări în adresa Poliției (…)”, a declarat Cernăuțeanu, făcând referire la solicitarea Judecătoriei Rîșcani din 2016.

În opinia oficialului, procesul prin care organele competente trebuie să pună în executare sentința ar trebui să fie automatizat. Cernăuțeanu subliniază că în prezent este „o birocrație foarte mare” care îngreunează acest proces.

„(…) După mine, acest proces trebuie să fie automatizat, așa cum am făcut noi cu dosarul contravențional, și automat generează în sistem, și toți văd că din acel minut o persoană este atrasă la răspundere. Exact așa trebuie să fie și în cazul sistemului judecătoresc (…). Trebuie să existe un sistem de alertă. O persoană a fost condamnată – instituțiile statului, vă rog, întreprindeți acțiunile necesare. De exemplu, Inspectoratul Național de Patrulare –  puneți-i brățara (condamnatului, n.r.), poliția – localizați-l, dar acest lucru trebuie să-l vedem în minutul în care s-a pronunțat (sentința, n.r.). Nu trebuie să așteptăm scrisori. În primul rând, este o birocrație foarte mare și de durată. Trimiți scrisoarea. De regulă, așa gen de scrisori trebuie să vină prin curier special. De ce? Pentru ca noi să ne asigurăm că scrisoarea a fost luată, transmisă și că cineva a primit-o (…)”, subliniază Cernăuțeanu.

Statul NU știe câte sentințe de condamnare nu se execută?

Cazul Ruslan Bezerdic nu este însă o raritate pentru R. Moldova. În mai 2024, fostul magistrat al Judecătoriei Drochia, Vale­riu Ghe­dre­u­țan, condamnat de Curtea de Apel Bălți la 10 ani de închisoare într-un dosar de corupere pasivă, a părăsit R. Moldova, cu puțin timp înainte ca instanța de judecată să își „corecteze” decizia și să dispună reținerea și plasarea acestuia în penitenciar. Fostul magistrat ar fi ieșit din țară folosind frontiera moldo-ucraineană, pentru că decizia de condamnare nu ajunsese la poliție, inclusiv la cea de frontieră, pentru a fi executată. 

Am încercat să aflăm câte sentințe de condamnare nu au fost executate în ultimii cinci ani și din ce motive. Pe 11 iulie 2025, am expediat o solicitare de informații Agenției Digitalizare în Justiție și Administrare Judecătorească (ADJAJ) din cadrul MJ. Instituția însă ne-a spus că Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD), în forma funcțională a sistemului, „nu dispune de un mecanism automatizat care să permită generarea de rapoarte structurate în mod specific pe sentințe executate/ neexecutate într-o anumită perioadă de timp”.

Expert: „Sistemul de executare a pedepselor trebuie regândit din temelie”

Alexandru Bot, expert în justiție la WatchDog, consideră că acest caz „arată cât de «profesionist» este sistemul nostru, când nouă ani de zile, o hârtie care trebuie executată imediat circulă dintr-o cancelarie în alta și nimeni nu-și pune întrebarea de ce nu se execută.”

„Cu regret, asemenea cazuri sunt multiple, dar în sensul dat, ar trebui, cel puțin, să dezvoltăm sistemele informaționale, astfel încât Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor să fie integrat cu un alt program de punere în executare a anumitor sentințe, astfel încât informația să nu circule dintr-o cancelarie în alta zile, luni sau chiar, în cazul dat, ani întregi, ci să fie generată automat într-un sistem de căutare”, consideră Alexandru Bot, care explică procedura prin care se pune în executare o sentință. 

„Dosarul ajunge la Poliție, Poliția întocmește dosarul de căutare, face demersuri de anunțare în căutare a persoanei inculpate care nu s-a prezentat pentru a-și executa pedeapsa. Demersul este examinat de judecătorul de instrucție, care, de altfel, poate să-l respingă. Acest lucru chiar se întâmplă. Sunt multe impedimente pur birocratice pentru a pune în executare o sentință (…). Se întâmplă uneori situații când interesul este «mare» și reținerea persoanei are loc chiar în sala de judecată. Atunci nici nu se mai pune în discuție despre necesitatea inițierii unor acțiuni de căutare. În general, sistemul de executare a pedepselor trebuie regândit din temelie. Sunt situații izolate când sentința primei instanțe este indicată cu executare imediată, dar asta în condițiile în care persoana mai beneficiază de posibilitatea de a face un apel. Deci, sunt probleme și care împiedică punerea în executare a unei sentințe, dar și probleme care, dimpotrivă, forțează executarea unor sentințe care nu sunt definitive. (…)”, constată Alexandru Bot.