CtEDO a comunicat Guvernelor R. Moldova și Rusiei alte cauze privind detențiile și abuzurile din regiunea transnistreană. Detalii despre 18 dintre cazuri

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a comunicat Guvernelor R. Moldova și Federației Ruse un grup de cauze ce vizează pretinse detenții ilegale și rele tratamente comise în stânga Nistrului. Aceste dosare, depuse la CtEDO de cetățeni din regiune, denunță, în principal, privări ilegale de libertate, condiții inumane de detenție și alte abuzuri (percheziții arbitrare, interdicții de circulație), suferite în custodia structurilor locale, se arată într-un comunicat de presă emis de Asociația Promo-LEX.

Potrivit avocatului Asociației Promo-LEX, Vadim Vieru, comunicarea acestor cauze de către CtEDO demontează mitul că regiunea transnistreană este o „gaură neagră” juridică, unde abuzatorii rămân invizibili, și constituie un precedent pentru cei care comit ilegalități crezând că regimul de la Tiraspol îi va scuti de consecințe.

„Dincolo de semnalul juridic, există și o lecție pragmatică: pentru cetățeni, lupta are sens, deoarece deciziile Curții Europene forțează, în final, plata despăgubirilor și pun presiune pe regim, iar pentru Chișinău și partenerii săi, acestea trebuie să marcheze trecerea de la simpla „monitorizare” la acțiune. Perpetuarea actualului vid legislativ rămâne o alegere politică, fiind necesară identificarea unor instrumente practice prin care cetățenii din est să aibă acces la justiție reală, fără a depinde exclusiv de eforturile unor avocați și ONG-uri”, notează Vadim Vieru.

Comunicarea acestor cauze de către CtEDO – care acoperă un spectru larg de încălcări grave, de la detenții și condamnări arbitrare până la limitarea accesului la familie și suprimarea libertăților fundamentale – „demonstrează că niciun teritoriu nu este în afara legii și că drepturile omului trebuie protejate, inclusiv în regiunea transnistreană”, potrivit Promo-LEX.

Cele 18 cauze reprezentate de avocații Asociației Promo-LEX – Vadim Vieru, Alexandru Postica și Nicoleta Hriplivîi:

Kruglova c. Republica Moldova și Rusia (cererea nr. 31359/18) – La 1 decembrie 2017, reclamanta Olga Kruglova a fost reținută de către administrația de facto transnistreană, iar la 3 aprilie 2018 a fost condamnată de așa-numita „Curte Supremă de Justiție” a regiunii la 2 ani și 6 luni de închisoare pentru huliganism. Ea a fost deținută în mai multe penitenciare din stânga Nistrului (inclusiv izolatoarele Hlinaia și Tiraspol) până în aprilie 2018. Reclamanta invocă Articolul 3 din Convenție, acuzând condiții materiale de detenție inumane (supraaglomerare, iluminare insuficientă, igienă precară, hrană și apă de proastă calitate etc.). De asemenea, reclamanta invocă Articolul 5 §1 (privare de libertate dispusă de autorități neconstituționale, fără bază legală), precum și Articolul 13 (lipsa unui recurs intern efectiv pentru remedierea acestor plângeri).

Vardiașvili c. Republica Moldova și Rusia (nr. 35496/18) – La 20 noiembrie 2017, reclamantul Serghei Vardiașvili a fost oprit la intrarea în regiunea transnistreană și reținut de „grănicerii rmn” după un conflict verbal, fiind încătușat și deținut fără hrană sau apă timp de aproximativ 24 de ore. La 21 noiembrie 2017, așa-numita „Judecătorie Dubăsari” i-a aplicat o amendă contravențională pentru „nesupunere față de ordinele oficialilor”, iar plângerea sa privind privarea ilegală de libertate și condițiile rele de detenție a fost respinsă de „Curtea Supremă” locală la 27 decembrie 2017. Reclamantul a sesizat autoritățile constituționale din Republica Moldova și Federația Rusă, însă a fost pornită doar o anchetă privind leziunile corporale suferite, nu și detenția sa arbitrară. El invocă Articolul 3 (condițiile degradante din izolatorul Dubăsari –  lipsa alimentelor, celule insalubre etc.), Articolul 5 §1 (lipsirea de libertate de către o entitate nelegitimă), Articolul 13 (absența oricărui remediu efectiv), precum și Articolul 2 din Protocolul nr. 4 (lipsa unei baze legale pentru interdicția de intrare în stânga Nistrului).

Paslari c. Republica Moldova și Rusia (nr. 35580/18) – La 20 iulie 2017, reclamantul Alexandr Paslari a fost arestat de structurile transnistrene și a stat în detenție preventivă până la 29 decembrie 2017. La acea dată, așa-numita „judecătoria” din Tiraspol l-a condamnat pentru presupusă dare de mită, aplicându-i 4 ani de închisoare cu suspendare, iar reclamantul a profitat de punerea sa în libertate, părăsind imediat regiunea. A fost deținut în izolatoarele din Tiraspol (ale „miliției” și nr. 3) pe durata procedurilor. Reclamantul a depus plângeri la autoritățile de la Chișinău și Moscova; ca urmare, procurorii moldoveni au inițiat, la 17 mai 2018, o cercetare penală pentru lipsire de libertate în mod ilegal. El acuză încălcarea Articolului 3 (din cauza asistenței medicale inadecvate în detenție, având alergii grave, și a condițiilor materiale improprii – supraaglomerare, igienă și hrană necorespunzătoare etc.), încălcarea Articolului 5 §1 (detenție ordonată de autorități neconstituționale, deci fără temei legal) și încălcarea Articolului 13 (lipsa unui recurs intern efectiv pentru plângerile privind condițiile și detenția ilegală).

Nemcenco c. Republica Moldova și Rusia (nr. 37996/18) – Dmitri Nemcenco, cetățean rus, a fost arestat la 17 mai 2008 de către structurile transnistrene și ulterior condamnat, la 11 septembrie 2010, la 11 ani de detenție de către o instanță neconstituțională, pentru mai multe infracțiuni. El a fost încarcerat succesiv în așa-numitele penitenciare din Tiraspol și Hlinaia, între 2008 și 2018, fiind eliberat la 30 ianuarie 2018. Reclamantul s-a plâns autorităților din Republica Moldova și Rusia imediat după eliberare. În cererea depusă la CtEDO, reclamantul invocă Articolul 3 (condiții de detenție inumane pe întreaga durată a detenției, inclusiv perioade de izolare solitară periodică, celule supraaglomerate, lipsa aerului proaspăt, igienă precară, alimentație necorespunzătoare etc.), Articolul 5 (privarea de libertate dispusă de o autoritate nerecunoscută, deci contrară legii), precum și Articolul 13 (absența oricărei căi de atac efective în regiune).

V.H. și E.H. c. Republica Moldova și Rusia (nr. 24535/19) – Reclamanții sunt mamă (E.H.) și fiu (V.H.), cetățeni ai Republicii Moldova. La 6 august 2018, fiul (născut în 1985) a fost arestat de miliția transnistreană și deținut până la 1 noiembrie 2018, perioadă în care nu i s-a permis niciun vizitator, inclusiv mama sa. La 1 noiembrie 2018, acesta a fost condamnat de „judecătoria” Dubăsari la o amendă de aproximativ 3.980 de euro pentru pretinsa tentativă de mituire, fiind eliberat în sala de judecată; profitând de acest fapt, el a părăsit clandestin regiunea transnistreană. Reclamantul a sesizat organele constituționale ale Republicii Moldova și Rusiei, iar Procuratura din Chișinău a inițiat o investigație penală privind detenția sa ilegală. În cerere se invocă Articolul 3 (asistență medicală insuficientă acordată fiului în detenție, acesta fiind seropozitiv HIV și având tuberculoză latentă, precum și condițiile materiale precare din penitenciare), Articolul 5 §1 (lipsirea de libertate de către o entitate nerecunoscută, fără bază legală), Articolul 8 (încălcarea dreptului la viață de familie, prin interdicția impusă mamei de a-și vizita fiul în detenție) și Articolul 13 (lipsa unui remediu efectiv pentru plângerile privind condițiile de detenție, detenția ilegală și interdicția de vizitare).

Cașutchina c. Republica Moldova și Rusia (nr. 28398/19) – Liudmila Cașutchina, în vârstă de 60 de ani, a fost arestată la 10 martie 2017 de autoritățile de facto din Tiraspol, fiind ulterior condamnată, la 20 noiembrie 2018, de așa-numita „Curtea Supremă” locală la 7 ani și 6 luni de închisoare pentru delapidare. Pe durata detenției, petrecute în izolatoarele și penitenciarul din Tiraspol, reclamanta a fost supusă unei supravegheri stricte; corespondența i-a fost cenzurată, iar convorbirile cu vizitatorii au fost monitorizate constant. Ea a depus plângeri atât la Chișinău, cât și la Moscova, însă fără rezultat. În fața CtEDO, reclamanta invocă Articolul 3 (asistență medicală insuficientă în detenție, în condițiile în care suferă de afecțiuni cardiace și hipertensiune; condiții de detenție inumane – suprapopulare, lipsa luminii naturale, igienă și hrană inadecvate etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate fără temei legal, ordonată de un „tribunal” neconstituțional), Articolul 8 (atingeri aduse vieții private, prin cenzurarea corespondenței și supravegherea vizitelor) și Articolul 13 (imposibilitatea de a obține un remediu efectiv pentru aceste încălcări).

S.A. c. Republica Moldova și Rusia (nr. 29358/19) – Reclamantul (inițiale S.A., născut în 1982) a fost arestat la 8 august 2014 de structurile de securitate transnistrene, iar la 15 martie 2016 așa-numita „Curtea Supremă” a rmn l-a condamnat definitiv la 10 ani și 6 luni de închisoare pentru tentativă de omor. A fost deținut inițial în izolatorul raional Slobozia, apoi transferat la centrul de detenție din Tiraspol și, ulterior, în închisoarea nr. 2 din Tiraspol, unde se află din 2016. Autoritățile moldovene au inițiat abia în iulie 2018 o cauză penală privind lipsirea sa ilegală de libertate. Reclamantul invocă încălcarea Articolului 3 (lipsa asistenței medicale adecvate în detenție – acesta suferind de HIV, epilepsie și având un handicap – precum și condițiile materiale degradante din închisori: celule supraaglomerate, insalubre, alimentație necorespunzătoare etc.), Articolului 5 §1 (detenție fără temei legal, dispusă de un regim nelegitim) și Articolului 13 (lipsa oricărei căi de atac efective pentru condițiile și detenția reclamate).

Caraman c. Republica Moldova și Rusia (nr. 50777/19) – Vasilii Caraman a fost reținut la 30 ianuarie 2008 în regiunea transnistreană și condamnat la 5 iunie 2009 de așa-numita „Curtea Supremă” locală la 13 ani de detenție pentru tentativă de omor. El a executat pedeapsa în închisorile din Slobozia, Tiraspol și Hlinaia până la 16 martie 2019, când a fost eliberat înainte de termen. Reclamantul a sesizat, între timp, autoritățile constituționale ale Republicii Moldova și Rusiei. În cererea depusă la CtEDO, el invocă Articolul 3 (condiții materiale inumane pe durata unei detenții de peste un deceniu – celule degradate, supraaglomerare, lipsa aerului, igienă și hrană precare etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate dispusă de autorități nelegitime, deci contrară legii) și Articolul 13 (absența oricărei remedieri efective a acestor violări).

C.M. c. Republica Moldova și Rusia (nr. 13895/20) – La 4 octombrie 2016, reclamantul (inițialele C.M.) a fost arestat de „miliția” transnistreană, iar la 5 iunie 2018 pretinsa „Curte Supremă” a rmn l-a condamnat definitiv la 12 ani de detenție pentru tâlhărie. El a fost închis inițial la Tiraspol (în izolatorul de miliție, apoi în penitenciarul nr. 3), fiind ulterior transferat la închisoarea Hlinaia, unde se afla în detenție și la momentul sesizării CtEDO. Autoritățile moldovene au început, la 8 mai 2018, o urmărire penală pentru privarea sa ilegală de libertate de către regimul de la Tiraspol. Plângerea adresată CtEDO invocă Articolul 3 (îngrijiri medicale insuficiente în detenție, reclamantul suferind de HIV și afecțiuni cronice ale coloanei vertebrale; condiții de detenție inumane – supraaglomerare, iluminare slabă, igienă deficitară, hrană de proastă calitate etc.), Articolul 5 §1 (lipsirea de libertate fără bază legală, de către o autoritate neconstituțională), Articolul 8 (încălcarea secretului corespondenței și monitorizarea permanentă a discuțiilor dintre reclamant și soția sa la vorbitor) și Articolul 13 (lipsa oricărei căi de atac efective pentru plângerile privind condițiile de detenție, detenția ca atare și ingerințele în viața privată).

Eremenco c. Republica Moldova și Rusia (nr. 35291/20) – Alexandr Eremenco a fost arestat la 13 noiembrie 2010 de autoritățile transnistrene ilegale și condamnat în mai 2013 la 10 ani de închisoare pentru diverse infracțiuni. El a executat pedeapsa în penitenciarele din Bender, Hlinaia și Tiraspol, fiind eliberat la 13 noiembrie 2019. La scurt timp însă, la 7 aprilie 2020, „Curtea Supremă” a rmn a dispus plasarea sa sub așa-numitul „control administrativ” pe o durată de 6 ani – măsură care îi impune să nu își părăsească domiciliul pe timp de noapte (orele 23:00 – 6:00) și să se prezinte de două ori pe lună la „poliția” din Bender. Reclamantul a depus plângeri la procuraturile din Chișinău și Moscova; în decembrie 2019, autoritățile moldovene au deschis un dosar penal pentru privarea sa ilegală de libertate. În fața CtEDO, acesta invocă Articolul 3 (condiții degradante de detenție – celule insalubre, supraaglomerare, hrană de proastă calitate etc.), Articolul 5 §1 (lipsirea de libertate fără bază legală, de către un regim nerecunoscut), Articolul 8 (imixtiuni în viața privată prin impunerea controlului administrativ, care îi limitează libertatea de mișcare și viața de familie), Articolul 2 din Protocolul nr. 4 (absența unei baze legale pentru restricția de a părăsi regiunea ca urmare a controlului administrativ) și Articolul 13 (lipsa oricărui recurs efectiv intern pentru plângerile privind condițiile de detenție, restricțiile de domiciliu și celelalte drepturi încălcate).

Rjavitin c. Republica Moldova și Rusia (nr. 44744/20) – În 2015, reclamantul Alexandr Rjavitin, cetățean al Republicii Moldova, a fost încorporat forțat în „armata” transnistreană, de unde a dezertat în același an, refugiindu-se la Chișinău și denunțând public tratamentele inumane la care sunt supuși recruții din stânga Nistrului. În decembrie 2019, considerându-se în siguranță, Rjavitin s-a întors la locuința sa din regiunea transnistreană; la 18 decembrie 2019 însă, a fost arestat de autoritățile de facto și deținut până în ianuarie 2020 (inițial într-o închisoare militară, apoi la Tiraspol). La 24 ianuarie 2020, după cinci zile de detenție, a fost înrolat cu forța din nou în trupele rmn, fiind obligat să își continue serviciul militar; la 19 iunie 2020 a reușit să dezerteze pentru a doua oară și să părăsească regiunea. Reclamantul a sesizat autoritățile constituționale, care au inițiat, la 31 decembrie 2019, o anchetă penală privind privarea sa ilegală de libertate. În plângerea adresată CtEDO se invocă Articolul 3 (condițiile inumane de detenție – celule insalubre și supraaglomerate, alimentație necorespunzătoare etc.), Articolul 5 §1 (atât încorporarea forțată într-o structură militară nelegitimă, cât și detenția propriu-zisă, ambele neprevăzute de lege), Articolul 8 (în perioada detenției, reclamantului i-a fost interzis dreptul de a primi vizite din partea oricărei persoane) și Articolul 13 (lipsa unui recurs efectiv pentru plângerile privind relele tratamente, detenția ilegală și interdicția de a primi vizitatori).

Glijin c. Republica Moldova și Rusia (nr. 41937/21) – Adrian Glijin (fiul), Vera Glijin (mama) și Tatiana Glijin (soția) sunt reclamanți într-o cauză referitoare la arestarea lui Adrian pentru „trădare” în regiunea transnistreană. La 7 octombrie 2020, acesta a fost arestat de „KGB”-ul local și, de atunci, a fost deținut în Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol, iar ulterior în închisoarea Hlinaia. Până la data depunerii cererii la CtEDO, el se afla în continuare în detenție, fără dreptul de a primi vreo vizită din partea mamei sau a soției. În iunie 2021, locuința mamei sale din raionul Camenca a fost percheziționată de forțele transnistrene, fiind confiscate bunuri personale. Rudele lui Adrian au sesizat autoritățile constituționale, iar procurorii moldoveni au deschis un dosar penal privind detenția sa ilegală. Mai mult, la 7 ianuarie 2022, CtEDO a emis o măsură provizorie în temeiul Regulii 39, solicitând guvernelor pârâte să asigure respectarea drepturilor reclamantului și să comunice Curții, în termen de două săptămâni, ce măsuri au fost întreprinse în acest sens. Guvernul Republicii Moldova a furnizat un răspuns, însă Guvernul Federației Ruse nu a dat curs solicitării. În fața Curții, reclamanții invocă Articolul 3 (în ceea ce îl privește pe fiu: lipsa îngrijirilor medicale necesare – acesta suferind de afecțiuni cardiace, hipertensiune și complicații post-COVID, precum și condițiile degradante de detenție: izolare, celule supraaglomerate și insalubre, alimentație necorespunzătoare etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate fără temei legal, dispusă de autorități neconstituționale), Articolul 34 (în sarcina Federației Ruse, pentru nerespectarea indicațiilor Curții privind protejarea reclamantului în temeiul Regulii 39), Articolul 8 (toți cei trei reclamanți denunță restricții ilegale ale dreptului la comunicare – fiul nu și-a putut vedea familia, iar locuința mamei a fost percheziționată), Articolul 1 al Protocolului nr. 1 (în ceea ce o privește pe mamă, pentru sechestrarea bunurilor în urma percheziției din 26 iunie 2021) și Articolul 13 (absența oricărui recurs efectiv intern pentru plângerile legate de relele tratamente, detenția nelegală, încălcarea vieții de familie și a dreptului de proprietate).

Mihalachi c. Republica Moldova și Rusia (nr. 45501/21) – Reclamantul Vitali Mihalachi, din Bender, a fost arestat la 25 iunie 2015 și condamnat, la 29 martie 2016, de așa-numita „Curtea Supremă” a rmn la 10 ani de detenție pentru trafic de droguri. El a fost deținut inițial în izolatorul de miliție din Tiraspol, apoi în Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol, fiind ulterior transferat la închisoarea nr. 2 din Tiraspol; în anul 2020 se afla încă în detenție. Reclamantul a înaintat plângeri către autoritățile constituționale ale Republicii Moldova și Federației Ruse, iar la 6 iulie 2020 procurorii moldoveni au pornit urmărirea penală pentru privarea sa ilegală de libertate. În fața CtEDO, acesta invocă Articolul 3 (condiții de detenție inumane și degradante – celule insalubre și supraaglomerate, lipsa luminii, a aerului și a igienei, alimentație necorespunzătoare etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate dispusă de o autoritate neconstituțională, fără temei legal) și Articolul 13 (lipsa oricărei căi de atac efective pentru a se plânge de detenția sa și de condițiile acesteia).

Lomaca c. Republica Moldova și Rusia (nr. 8412/22) – Ruslan Lomaca a fost reținut la 5 august 2020 de așa-zișii „grăniceri” transnistreni, imediat după ce a traversat râul Nistru cu barca, fiind acuzat de trafic de droguri și plasat în arest preventiv. La momentul depunerii cererii sale la CtEDO, procedurile penale locale împotriva sa erau încă pendinte, iar reclamantul se afla în detenție – inițial în izolatorul de miliție Camenca, apoi transferat la închisoarea nr. 1 Hlinaia. El a depus plângeri la procuratura Republicii Moldova (care, la 3 septembrie 2020, a pornit urmărirea penală pentru lipsirea sa de libertate) și la procuratura Federației Ruse. Reclamantul invocă Articolul 3 (asistență medicală deficitară în detenție – având splina extirpată anterior și necesitând îngrijiri special – precum și condiții materiale precare: celule supraaglomerate și insalubre, alimentație de proastă calitate etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate nelegală, dispusă de un regim neconstituțional) și Articolul 13 (lipsa oricărei căi de atac efective pentru plângerile privind relele tratamente și detenția arbitrară).

Coțofan c. Republica Moldova și Rusia (nr. 21775/22) – Iurie Coțofan, veteran al conflictului armat din 1992 și consilier local în satul Corjova (aflat sub jurisdicția de facto a Tiraspolului), a fost declarat indezirabil de regimul transnistrean. În august 2020 i-a fost aplicată o interdicție de a intra pe teritoriul regiunii pentru o perioadă de trei ani. La 1 decembrie 2021, Coțofan a ocolit punctele de control pentru a-și vizita mama la Corjova; la întoarcere, a fost reținut de miliția MRT și deținut timp de aproximativ trei ore în curtea „comisariatului” din Dubăsari. Ulterior a fost eliberat, însă autoritățile de facto au menținut interdicția de a reveni la domiciliul și la familia sa. În paralel, organele constituționale moldovene au deschis două dosare penale (privind atât interdicția de intrare, cât și privarea sa de libertate din 1 decembrie 2021), în timp ce demersul adresat procuraturii Federației Ruse a rămas fără răspuns. Reclamantul invocă Articolul 5 §1 (privarea nelegală de libertate pentru o durată de trei ore, la 1 decembrie 2021), Articolul 8 (încălcarea dreptului la domiciliu și la viață de familie, prin restricția de a accesa localitatea natală și de a-și vedea mama), Articolul 2 al Protocolului nr. 4 (lipsa bazei legale pentru interdicția de circulație impusă pe teritoriul regiunii transnistrene) și Articolul 13 (absența oricărui recurs efectiv pentru a contesta detenția, interdicția de intrare și celelalte ingerințe suferite).

Pleșсanov și Lopușneac c. Republica Moldova și Rusia (nr. 50690/22) – Soții Victor Pleșkanov și Oxana Lopușneac, din Tiraspol, denunță represaliile regimului rmn îndreptate împotriva lor în calitate de opozanți ai războiului din Ucraina. La 10 iunie 2022, Victor a fost condamnat contravențional de așa-numita „Judecătoria Tiraspol” la 5 zile de arest pentru „huliganism”, pedeapsă aplicată după ce acesta a cumpărat mai multe drapele ucrainene cu intenția de a le arbora în public. Deși și-a ispășit arestul contravențional, el nu a fost eliberat, fiind reținut în continuare pe motiv că i s-ar fi deschis un dosar penal pentru „extremism”, după ce publicase pe rețelele sociale mesaje anti-război și critice la adresa regimului. La 11 iunie 2022, domiciliul soților a fost percheziționat, fiindu-le confiscate mai multe bunuri personale. Victor a fost deținut în izolatorul miliției din Slobozia, apoi în Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol, aflându-se în arest preventiv la momentul sesizării CtEDO. Cei doi reclamanți invocă Articolul 3 (în ceea ce îl privește pe Victor: lipsa îngrijirilor medicale adecvate în detenție, acesta suferind de depresie severă și având antecedente de tentativă de suicid; condiții materiale de detenție inumane – celule supraaglomerate, mizerie, alimentație deficitară etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate nelegală, dispusă de pseudo-autorități lipsite de jurisdicție legitimă), Articolul 6 §1 (lipsa unui „tribunal constituit de lege” în procedura contravențională în urma căreia Victor a fost arestat), Articolul 8 (atingeri aduse vieții de familie – interzicerea vizitelor între soți pe durata arestului și ulterior), Articolul 10 (încălcarea libertății de exprimare, Victor fiind persecutat pentru opiniile sale anti-război) și Articolul 13 (lipsa oricărei căi de atac efective pentru valorificarea drepturilor încălcate).

Pogorletchii c. Republica Moldova și Rusia (nr. 8/23) – Reclamantul Vadim Pogorletchii a fost reținut la 25 august 2022 de agenți ai structurilor de securitate transnistrene. În aceeași zi, așa-numita „Judecătoria Tiraspol” l-a condamnat la 7 zile de arest contravențional pentru refuzul de a se supune ordinelor unor agenți ai „KGB”-ului rmn, reclamantul fiind surprins fotografiind unități militare. Deși perioada de 7 zile a expirat, acesta a rămas în detenție, fiind inițiat împotriva sa un dosar penal pentru „trădare de patrie”, iar familia sa nu a mai fost autorizată să îl viziteze. La 31 august 2022, locuința reclamantului a fost percheziționată de forțele rmn, fiindu-i ridicate mai multe bunuri personale. Pogorletchii a fost ulterior transferat la Penitenciarul nr. 3 din Tiraspol și se afla în arest preventiv la momentul sesizării CtEDO. Rudele sale au depus plângeri la procuraturile Republicii Moldova și Federației Ruse, autoritățile de la Chișinău inițiind o anchetă penală în urma acestor sesizări. Printre încălcările invocate se regăsesc Articolul 3 (condiții inumane de detenție – celule supraaglomerate, lipsa luminii, igienă și hrană precare etc.), Articolul 5 §1 (privare de libertate fără bază legală, dispusă de o autoritate neconstituțională), Articolul 8 (ingerințe nelegitime – percheziția domiciliară și interdicția impusă familiei de a-l vizita în detenție) și Articolul 13 (lipsa unui recurs efectiv pentru a contesta condițiile de detenție, arestarea ilegală și încălcarea vieții private).

Dudnic c. Republica Moldova și Rusia (nr. 1190/23) – Vladimir Dudnic, cetățean moldovean, a fost răpit la 5 aprilie 2022 de indivizi identificați drept agenți ai securității transnistrene, de pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. El a fost transportat forțat în stânga Nistrului, acuzat de comiterea unei infracțiuni grave și plasat în arest în izolatorul de la Tiraspol, fiind ulterior transferat la Penitenciarul nr. 3 Tiraspol. Familia sa a sesizat organele de drept din Chișinău și Moscova; ca urmare, procuratura moldovenească a inițiat cercetări penale privind incidentul, însă autoritățile ruse nu au reacționat. La momentul plângerii la CtEDO, Dudnic se afla în continuare în detenția regimului nerecunoscut de la Tiraspol. Reclamantul invocă Articolul 3 (condițiile inumane de detenție – celule degradate, lipsa aerului, lipsa minimei igiene sau a îngrijirilor medicale, hrană proastă etc.), Articolul 5 §1 (răpirea sa de pe teritoriul controlat de autoritățile legitime și privarea de libertate dispusă de un așa-zis tribunal, fără bază legală) și Articolul 13 (absența oricărei căi de atac efective pentru a se plânge de relele tratamente și detenția arbitrară).