Conflictele politice din R. Moldova în instanță: acuzații, procese și lupta pentru apărarea onoarei și demnității
În ultimii cinci ani, scena politică din R. Moldova s-a transformat într-un câmp de bătălie în care acuzațiile și replicile dure între politicieni au ajuns frecvent să fie soluționate în instanță. Numeroși actori politici par să-și fi făcut un obicei din a da în judecată adversarii sau jurnaliștii, invocând faptul că le-ar fi fost „pătată imaginea”. Deși legislația R. Moldova reglementează distinct răspunderea contravențională și civilă pentru astfel de fapte, procesele sunt adesea complexe, iar instanțele judecătorești încearcă să mențină un echilibru între dreptul la libera exprimare și protejarea imaginii personale.
Cazurile celebre, precum procesele unor politicieni importanți – fostul președinte Igor Dodon, primarul Ion Ceban, actuala președintă Maia Sandu etc., au ilustrat tensiunile dintre libertatea de opinie și limitele acesteia. Litigiile au vizat nu doar acuzații legate de corupție și interese politice, dar și afirmații privind hărțuirea sexuală, influențarea ilegală a justiției sau alte acuzații grave, multe dintre ele dezmințite în instanță.
Ce spune legea despre calomnie și defăimare
În Republica Moldova, calomnia și defăimarea sunt reglementate distinct și nu constituie infracțiuni penale, ci fapte sancționabile pe cale contravențională și civilă, explică avocatul Nicolae Frumosu. Calomnia este definită ca răspândirea cu bună știință a unor informații mincinoase care defăimează o altă persoană (art. 70, alin. (1), Cod contravențional), iar defăimarea – ca răspândirea unor informații false care lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională (art. 2 din Legea nr. 64/2010 privind libertatea de exprimare).
Persoana care comite o astfel de faptă poate fi trasă la răspundere contravențională, civilă sau la ambele simultan. Răspunderea contravențională constă în sancționarea vinovatului de către agentul constatator al Ministerului Afacerilor Interne, prin amendă sau muncă neremunerată în folosul comunității. În cazul persoanelor cu funcții de răspundere, amenda poate ajunge până la 150 de unități convenționale, iar pedeapsa poate include și privarea de dreptul de a exercita anumite funcții sau activități pentru o perioadă de până la un an. Două situații agravează pedeapsa: atunci când victima e acuzată de o infracțiune sau când calomnia este motivată de prejudecată.
Pentru declanșarea procesului contravențional, victima trebuie să depună o plângere la poliție. Dacă se constată că fapta a avut loc și există suficiente probe, autorul calomniei va fi sancționat. Pe lângă aceasta, victima poate cere și tragerea la răspundere civilă, caz în care calomniatorul poate fi obligat să dezmintă public informațiile false și să repare prejudiciul prin plata unei despăgubiri.
Răspunderea civilă este reglementată de Legea privind libertatea de exprimare și presupune parcurgerea unui mecanism specific: victima trebuie să trimită mai întâi o cerere prealabilă calomniatorului, în termen de 20 de zile de la momentul în care a aflat despre afirmațiile defăimătoare. Dacă autorul nu răspunde favorabil, victima se poate adresa instanței în următoarele 30 de zile, solicitând aceleași reparații.
„Cele două forme de răspundere nu se exclud”, subliniază avocatul. „O persoană defăimată poate simultan să ceară pedepsirea calomniatorului de către stat și, în același timp, să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit. În felul acesta, legislația oferă un echilibru între dreptul la liberă exprimare și protejarea reputației”, completează Frumosu.
Statistici care scot la iveală mizele politice
O simplă căutare pe portalul instanțelor de judecată relevă că, în ultimii cinci ani, au fost pronunțate 32 de hotărâri în cauze ce vizează calomnia, 10 hotărâri privind cereri de dezmințire a informațiilor false și nu mai puțin de 316 hotărâri în dosare privind apărarea onoarei și demnității. Din acest total, aproximativ 50 de cazuri implică direct politicieni, fie în calitate de reclamanți, fie în calitate de pârâți. Deși numărul poate părea modest raportat la volumul de acuzații lansate zilnic în spațiul public și online, aceste dosare oferă o radiografie clară a tensiunilor tot mai frecvente între libertatea de exprimare și protecția reputației în viața politică din R. Moldova.
Procesele Maiei Sandu pentru apărarea reputației: Șor, Dodon și Chicu, dați în judecată pentru defăimare
În campania prezidențială din 2020, Maia Sandu l-a acționat în judecată pe contracandidatul său, Igor Dodon, acuzându-l că a distribuit un pliant electoral cu afirmații false și defăimătoare, care i-au lezat onoarea și reputația. Printre acuzațiile din pliant se numărau promovarea „unei agende străine”, susținerea căsătoriilor între persoane de același sex, rusofobia și crearea riscului unui conflict pe Nistru. Cu o zi înaintea turului II de scrutin, instanța a admis parțial cererea, declarând unele afirmații drept defăimătoare și obligând pârâtul să înceteze răspândirea acestora.
Într-un alt caz, la 26 iunie 2020, Maia Sandu l-a dat în judecată pe Ion Chicu, pe atunci prim-ministru al R. Moldova, acuzându-l de defăimare în urma unei postări pe Facebook care, deși nu o numea direct, sugera implicarea ei în decizii guvernamentale controversate. Sandu a cerut despăgubiri morale și dezmințirea publică a afirmațiilor. Chicu s-a apărat invocând libertatea de exprimare și interesul public. Instanța a respins cererea Maiei Sandu, considerând postarea o opinie exprimată în context politic, protejată de lege.
Într-un al treilea caz ajuns pe masa magistraților, Maia Sandu l-a acționat în judecată pe oligarhul Ilan Șor pentru defăimare, cerând dezmințirea unor afirmații publicate de acesta pe Facebook în 2018, în care susținea că i-ar fi dat bani în plic prin intermediul lui Vlad Filat și că ar fi participat la o întâlnire secretă legată de garanțiile pentru băncile devalizate. Instanța a constatat caracterul fals și defăimător al afirmațiilor și l-a obligat pe Șor să le dezmintă public, în română și rusă, și să achite Maiei Sandu un prejudiciu moral de 50 de mii de lei.
Litigiile pentru defăimare inițiate de Igor Dodon împotriva unor politicieni
Igor Dodon a inițiat mai multe procese pentru apărarea onoarei și reputației împotriva unor figuri politice. În 2020, l-a dat în judecată pe fostul primar de Chișinău, Dorin Chirtoacă, pentru o postare pe Facebook în care era acuzat că ar fi plecat în vacanță pe ascuns, cheltuind ilegal 2 milioane de lei. Instanța a decis că afirmațiile sunt defăimătoare și l-a obligat pe autorul acestora să le dezmintă public.
Tot în 2020, Dodon l-a atacat în instanță pe Andrei Năstase, pe atunci lider al Platformei DA, pentru declarațiile potrivit cărora ar bloca exportul fructelor moldovenești în Rusia în interes personal. Instanța a respins cererea, protejând libertatea de exprimare politică, din cauza lipsei probelor concrete privind defăimarea.
În 2019 și 2020, Dodon l-a dat în judecată pe Renato Usatîi, pe atunci lider al Partidului Nostru, pentru declarațiile publice prin care acesta afirma că Dodon ar fi finanțat cu milioane de dolari campanii de discreditare sau ar fi influențat judecători pe căi ilegale. Instanțele au constatat că aceste afirmații au fost făcute fără probe și cu rea-credință, obligându-l pe Usatîi să le dezmintă public și să achite cheltuielile de judecată.
Procesele primarului Ion Ceban pentru apărarea onoarei și demnității
Primarul municipiului Chișinău, Ion Ceban, a inițiat mai multe procese în instanță pentru apărarea onoarei, demnității și reputației sale, în special în contextul tensiunilor politice cu Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) și în raport cu presa.
Într-o serie de acțiuni în justiție, Ceban i-a vizat pe unii lideri PAS, precum Sergiu Litvinenco, Natalia Gavrilița și Radu Marian, pe care i-a acuzat că ar fi făcut afirmații defăimătoare cu privire la presupuse legături pe care el le-ar avea cu regimul de la Kremlin și presupusa finanțare ilegală a Mișcării Alternativa Națională (MAN). În toate cele trei cauze, instanțele au respins cererile, constatând fie lipsa unei vizări directe, fie existența unui substrat factologic sau protecția libertății de exprimare în context politic.
Singura victorie notabilă în instanță a fost împotriva portalului deschide.md și a jurnalistului Sorin Bucătaru, care au fost obligați să dezmintă un articol din 2019 care sugera implicarea soției lui Ceban într-o rețea de finanțare orchestrată de Vladimir Plahotniuc.
În alte două dosare intentate împotriva presei – a Ziarului Național și a postului „Jurnal TV” – Ceban a reclamat afirmații pe care le-a considerat calomnioase ori satirice în exces. În cazul Ziarului Național, a invocat o știre ce sugera că MAN ar fi fost sancționat de SUA, iar în cel al emisiunii „Ora de ras”, a contestat parodiile realizate de Anatol Durbală. Și aceste cereri au fost respinse, instanțele invocând dreptul la opinie, satiră și libertatea presei.
Litigiile privind acuzațiile de hărțuire sexuală și defăimare aduse lui Marian Lupu
Marian Lupu, fost președinte al Curții de Conturi, a fost implicat în mai multe litigii cu Tatiana Vozian și Marin Andonii, persoane care l-au acuzat public, în special pe rețelele de socializare, de hărțuire sexuală și abuz de putere. În toate aceste procese, Lupu a contestat vehement acuzațiile, subliniind absența oricăror dosare penale sau proceduri disciplinare oficiale împotriva sa.
Într-un prim caz, Lupu l-a dat în judecată pe activistul civic Marin Andonii pentru o postare video pe Facebook în care se aduceau acuzații grave, inclusiv de hărțuire sexuală și relații intime cu subalterne. Instanța a obligat pârâtul să publice o dezmințire, însă a respins cererea privind oferirea despăgubirilor morale în valoare de 100 de mii de lei.
Într-un alt litigiu similar cu Andonii, legat tot de o afirmație publică privind existența unui dosar penal pentru hărțuire sexuală, instanța a admis parțial cererea lui Marian Lupu, dispunând dezmințirea publică și plata unor cheltuieli de judecată în valoare de 1100 de lei.
Cele mai ample procese au fost însă cele cu fosta angajată a Curții de Conturi, Tatiana Vozian, care a declarat pe Facebook că Lupu ar fi fost vizat într-un dosar penal și că i-ar fi făcut avansuri sexuale, iar în urma refuzului acesteia, i-ar fi fabricat un dosar intern. Instanțele au admis parțial cererile lui Marian Lupu, obligând-o pe Vozian să posteze dezmințiri publice, prin aceleași canale de comunicare, în care să recunoască faptul că acuzațiile sale au fost false. De asemenea, a fost dispusă plata unor despăgubiri morale – 15 mii de lei și, respectiv, 20 de mii de lei, în două procese diferite – și acoperirea cheltuielilor de judecată, care au totalizat peste 10 mii de lei.
În toate cazurile, restul pretențiilor formulate de Marian Lupu au fost respinse drept neîntemeiate.
Alte litigii pentru apărarea onoarei și demnității în politica moldovenească
Mai mulți politicieni din R. Moldova au recurs la acțiuni civile în instanță pentru a-și apăra onoarea, demnitatea și reputația profesională, în contextul unor acuzații sau afirmații publice considerate defăimătoare. Printre aceștia se numără și Ala Nemerenco, ministra Sănătății, care a deschis mai multe dosare civile împotriva unor reprezentanți ai Partidului Socialiștilor (PSRM), dar și împotriva unor redacții din Chișinău. Aceste litigii au vizat apărarea imaginii sale publice și contracararea declarațiilor care au adus prejudicii reputației sale.
De asemenea, deputați importanți din cadrul PSRM, precum Vlad Batrâncea și Bogdan Țîrdea, au inițiat procese împotriva jurnaliștilor și instituțiilor media, invocând necesitatea protejării demnității și onoarei lor. Aceștia au contestat în justiție afirmațiile care, potrivit lor, le-ar fi lezat imaginea personală și profesională, reflectând o tendință a politicienilor de a utiliza căile legale pentru a contracara criticile sau acuzațiile publice.
Pe lângă aceștia, alți actori politici, precum Ilan Șor, Valerii Klimenko, Valeriu Pasat, Vasile Bâtcă, Victor Petrov, Vitalia Pavlicenco, dar și Irina Vlah, au deschis procese în instanță pentru apărarea demnității și onoarei, în principal, împotriva unor membri ai altor formațiuni politice sau a unor figuri publice cu care se aflau în conflict politic. În unele cazuri, astfel de acțiuni par să fi avut mai degrabă rolul de a atrage atenția publică, de a-și reabilita imaginea sau chiar de a obține câștiguri financiare, decât acela de a repara un prejudiciu real de imagine.
Opinia expertului: „Justiția nu e o arenă pentru răfuieli politice”
Expertul WatchDog.md, Alexandru Bot, atrage atenția asupra faptului că mecanismul legal pentru apărarea reputației riscă să fie deturnat de la scopul său real. „Din experiența practicii avocațiale, acest mecanism de acțiune în instanță pentru repararea prejudiciului pentru defăimare pare mai degrabă un instrument de luptă politică decât o preocupare autentică pentru reputație. Pe valul emoțiilor sau al ambițiilor, unii politicieni își flexează «mușchii» în instanță, dar deseori pretențiile lor nici măcar nu reușesc să răstoarne prezumția de legitimitate a judecăților de valoare. Critica publică, până și cea dură, are dreptul să existe atâta timp cât se bazează pe un substrat factual, iar instanțele recunosc asta”, afirmă expertul.
Totodată, el avertizează că problema este una sistemică: „Avem o cultură încă mediocră față de libertatea de exprimare. Clasa politică tolerează prea puțin critica, iar satira – care ar trebui să fie un seismograf al democrației – lasă de dorit. Instanțele ar putea deveni un spațiu de abuz dacă le transformăm în cenzori ai opiniilor neplăcute. Adevărata maturitate democratică începe când înțelegem că puterea nu e un privilegiu, ci un serviciu supus evaluării publice.”
Potrivit lui Alexandru Bot, se repetă tot mai des un tipar îngrijorător: „Un politician se simte lezat, aleargă la avocați, iar procesul devine un spectacol de presiune, însă justiția nu e o arenă pentru răfuieli politice. Dacă criticile nu sunt minciuni fabricate cu rea-credință, ci opinii exprimate pe baza unor fapte, atunci singurul «vinovat» e democrația însăși, care funcționează exact așa: prin controverse, prin verificare constantă. Tăioasă sau nu, critica e oxigenul societății deschise, iar atunci când oamenii puterii o transformă într-un capăt de acuzare, riscăm să normalizăm un periculos reflex de autocenzură”.
Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
