VIDEO „Când îi ajuți pe alții, sufletul ți-i ușor”

Acum un an – un sunet disperat la redacția ZdG, un reportaj emoționant din ruine. Bani, jucării, hăinuțe, produse alimentare au început să vină de la cititorii ZdG. Un cont bancar și 4000 de euro – spre o locuință. Un hoț care a vrut să-i lase fără provizii.

Astăzi – un om continuă șirul faptelor bune și le închiriază o locuință cu comodități, dar peste câteva luni, contractul de chirie expiră. Ce face mai departe familia Pahomii?

I-am cunoscut în 2020, pe când erau singurii locatari ai unui bloc ruinat, deconectat de la rețelele electrice, termice și de apă.

• VIDEO/ O poveste de dragoste printre ruine

Am revenit la eroii noștri peste un an. De câteva luni, Alexei, Rodicuța și Sabinuța locuiesc într-un apartament cu comodități. Ca și la locuința precedentă, în apartamentul lor e ordine lună. De cum am intrat, Sabinuța a ținut să ne facă cunoștință cu jucăriile sale, iar Rodica – să ne prezinte locuința. 

„Avem și apă rece, și apă caldă”

E un apartament cu o cameră într-un bloc vechișor din Chișinău, dar pentru ei este mai mult decât și-ar putea dori.

„Aici e dormitorul nostru. E împărțit în trei – o parte ne aparține mie și lui Alexei, iar cele două părți sunt pentru Sabinuța”, râde Rodica.

Spațiul Sabinei e constituit din pătucul în care doarme, dulăpiorul unde își păstrează hăinuțele, țarcul ce abundă în jucării, cărțulii și premergătoarele. Mai târziu, Rodica ne va spune că Sabinuța le are pe toate de la cititorii ZdG, în urma reportajului realizat acum un an.

În continuare, toți împreună merg să ne arate baia – „cu apă rece și apă caldă”, specifică Alexei.  Și în bucătărie, familia are tot necesarul – dulapuri, frigider, aragaz, masă, adică nu mai sunt nevoiți să locuiască în condiții precare ca în locuința din blocul pierdut printre ruine.

Rodica e toată un zâmbet.

„Știți că acolo țineam borcanele pe sub masă, prin cutii, pe sub pereți, aici avem diferite dulăpioare frumos amenajate”, ne arată stăpâna casei.

Frumos aranjate sunt și vesela, și produsele care se găsesc în dulapuri. „Uitaţi-vă, mai am și azi produse pe care mi le-a adus lumea bună atunci”. „Lumea bună de atunci, fiind cititorii ZdG care nu au putut rămâne indiferenți la povestea lor – povestea lor de dragoste clădită într-un bloc ruinat.

Și pentru că în ruine gătea la un aragaz electric vechi, cu două găuri mici și lente, nici până azi Rodicuța nu s-a obișnuit cu facilitățile pe care le oferă noul aragaz.

„Sunt patru găuri, dar încă nu m-am obișnuit să le folosesc pe toate. Când gătesc, parcă nici nu le văd pe celelalte trei, dar o să mă obișnuiesc încet-încet”, spune Rodica.

Ca orice gospodină, Rodica are în bucătărie șorț, mănuși pentru protecție termică, ștergărele, borcănașe cu tot felul de condimente – toate aranjate cu grijă.

„Am ajuns aici datorită lui Nicușor”

„Aici avem și apă rece, și apă caldă”, accentuează Alexei.

Familia Pahomii a trecut la „casa nouă” de sărbătorile pascale.

„Am ajuns aici datorită lui Nicolae. Eu de fapt îi spun Nicușor, pentru că l-am simțit un om cald și omul care poate să-mi devină apropiat. Fără să mă gândesc, i-am zis Nicușor”, ne povestește Rodicuța.

Nicolae este șeful de șantier la construcțiile unde muncește Alexei.

„Am mers la șantier și am făcut cunoștință cu munca ce trebuie să o fac. Cu fiecare zi, lucram tot mai mult și mai mult, chiar după program. Băieții nu înțelegeau de ce fac asta și îmi tot ziceam să o las mai ușor, că oricum nu o să fac toți banii din lume”, povestește Alexei.

Într-o zi, Alexei le-a arătat colegilor reportajul realizat acum un an, în care relatam povestea lor parcă de necrezut. Așa colegii lui au înțeles că Alexei are nevoie de bani, ca să-și rezolve problemele.

„Ei l-au contactat pe Nicolae. Chiar în seara ceea, el m-a telefonat și mi-a zis să-l aștept că are o vorbă cu mine”. Zis și făcut. Spre seară, cei doi s-au întâlnit și au pus la punct un plan ce părea incredibil.

„M-a întrebat dacă vreau să ne mutăm de acolo. Sigur că vreau, cum să nu vreau? Și mi-a zis să vin acasă să adun lucrurile și cum le strâng pe toate, să-l anunț”.

„L-am întrebat dacă vrea să se mute de acolo. Lui i-au dat lacrimile”

Nicolae ne spune că a văzut reportajul mai devreme. „Aveam și atunci intenția de a-i ajuta, dar mă luasem cu munca și uitasem. Acum, când Alexei era chiar lângă mine, am înțeles că nu am voie să nu acționez”, spune Nicolae.

„L-am întrebat dacă vrea să se mute de acolo. Lui i-au dat lacrimile, a tăcut îndelung, apoi a zis – sigur că vreau”, povestește Nicolae.

Alexei ajunse acasă. Și dacă lui nu-i venea să creadă că astea se întâmplă cu dânsul, atunci Rodicăi – cu atât mai mult i se părea că e un vis.

„Alexei nici nu putea vorbi. Tot încercam să scot un cuvânt din el, dar el era schimbat”, își amintește acum Rodica.

Așa cum au putut, soții au adunat din lucrurile pe care le aveau în ruine și îl telefonaseră pe Nicolae.

„Eu parcă am văzut reportajul, am înțeles că acolo nu-i chip de trăit, dar când am văzut toate în realitate – m-am speriat”, povestește Nicolae.

„Nici n-am mai stat mult pe gânduri. Imediat am găsit și locuință unde să-i adăpostesc”.

„De când îi ajut pe ei, parcă și Dumnezeu mă ajută în toate”

Acum o lună, Nicolae a devenit tătic pentru a doua oară. Familia sa suportă cheltuieli. Cu toate acestea, din puținul lor știu să împartă și altora, asumându-și cheltuieli suplimentare.

„Ne străduim să economisim noi mai mult, ca să putem să-i ajutăm pe ei. Achit 200 de euro pentru chirie și cam încă 2000 de lei pentru serviciile comunale”, spune Nicolae.

 Și te-ai întreba pentru ce? Doar e un străin pentru familia Pahomii…

Nicolae răspunde:

„De când îi ajut pe ei, sufletește mă simt mai bine. Parcă altfel merg toate, altfel mă simt. Când mă trezesc dimineața, sufletul mi-e ușor. Și parcă Dumnezeu mă ajută în toate”, se confesează Nicolae.

Și parcă toate s-au întâmplat cu-n rost, deoarece cu puțin timp înainte de mutarea în locuință familia Pahomii a avut parte de o surpriză neplăcută.

„Am avut oaspeți nedoriți – un hoț”

Pe lângă faptul că aduceau apă cu sticla, nu aveau nici căldură și nici energie electrică, pe lângă sentimentul profund de nesiguranță financiară și socială, soții Pahomii trăiau un sentiment profund de insecuritate: să locuiești cu copil mic într-o clădire ruinată însemna să trăiești frici permanente.

„Am avut oaspeți nedoriți – un hoț. Am avut norocul că era sâmbătă și Alexei era acasă. El, de obicei, și sâmbăta lucrează, dar în acea sâmbătă era acasă și a văzut pe sub ușă umbra celui care intrase în bloc”, povestește acum Rodica.

La reportajul ZdG, de acum un an, a reacționat multă lume cu intenția de a-i ajuta. Astfel, în adăpostul din ruine, familia Pahomii adunase mai multe produse, detergenți, hăinuțe pentru Sabinuța, jucării ce au trecut chiar și Oceanul, dar și electrocasnice.

„Erau atât de multe, că nu le mai duceau contul, dar atunci când i-am văzut umbra pe sub ușă, am înțeles că el mai intrase la furat”, spune Rodica.

Nicolae a semnat pentru an un contract cu proprietarul apartamentului. După aceasta, familia Pahomii trebuie să găsească o nouă soluție. 

„Aici putem să mai stăm câteva luni. Nu știu ce va fi cu noi mai departe, dar și de Nicolae ni-i incomod. Se prea cheltuiește cu noi”, spune Alexei.

– Ce ar însemna pentru voi o casă a voastră?

– Un vis împlinit. Un vis împlinit, căci studii am, familie am, copilul mi-i sănătos și soțul. Deja de mine nu mai zic nimic, pentru că am nevoie de tratament, dar la moment, tratamentul meu ar însemna să-l rup pe soț de la serviciu, adică nu mă pot deplasa singură cu fata, ca să mă duc să fac un masaj sau parafină, spune Rodica.

Rodica suferă de paralizie cerebrală infantilă, provocată de o traumă la naștere. Diagnoza i-a afectat mersul. Se mișcă greu, obosește repede și destul de des poate aluneca și cădea.

„Multă lume, când mă vede și le spun că eu am început a merge prima dată la 6 ani și am mers la 1 septembrie, fiind în brațe la mama, nu le vine a crede”, spune Rodica și răbufnește în plâns. Alexei o consolează cum poate, iar Sabinuța nu înțelege ce se întâmplă. Se uită ba la noi, ba la mama ei, care nu se mai poate opri din plâns.

Pasul spre o locuință proprie: „Merită să trăiască și ei ca toată lumea, nu printre șoareci și păianjeni”

„Sunt o persoană cu dizabilități, dar nu sunt o persoană cu dizabilități care am stat și am așteptat pensia mizeră care mi se dă. Am studii superioare, am studii de masterat și vreau să cresc în carieră. Nu vreau deloc să stau pe spatele statului și doar să aștept. Eu vreau să-mi continui munca, așa încât să pot pune și eu pe masă o bucățică de pâine pentru fetița mea, să contribui, să nu lucreze numai soțul”, explică Rodica.

Fiecare pas al Rodicăi în viață i s-a dat cu greu, dar nu a cedat. Acum ar mai vrea să facă un pas – spre o locuință proprie.

„Merită să trăiască ca toată lumea la un apartament al lor, să aibă o baie ca lumea, un dormitor ca lumea, nu cum era acolo, cu șobolani, cu păianjeni și cu ce vrei. Eu cred că această familie merită să fie ajutată”, accentuează Nicolae.

Tot la cererea cititorilor ZdG, pe numele familiei a fost deschis un cont bancar. S-au colectat peste 4000 de euro. Rodica și Alexei speră să mai adune bani, ca să poată avea propria locuință.

„Banii ceia îi țineam la icoană, cu speranța că se vor înmulți”, zice Alexei. „Vreau să le mulțumesc tuturor celor care au venit cu o vorbă bună, cu sprijin pentru noi. Nu ne-am așteptat la astfel de gesturi, de fapte bune. Și vreau ca toți să știe că eu oricând sunt gata să merg să-i ajut și eu cu ce pot – cu munca, cu un ajutor, cu orice. Vreau ca mulțumirile mele să ajungă către toți binefăcătorii noștri”, spune Alexei.

Ieșim afară. Rodica poate să o scoată pe Sabinuța la plimbare doar când este și Alexei.

„Eu nu am putere să merg de mână cu dânsa, să o urmăresc să nu iasă în drum. Nu pot s-o protejez așa cum orice mamă își protejează puii” și iar o podidește plânsul.

Cu Sabinuța în brațe și cu Rodica de mână, sprijinindu-i mersul – așa merge Alexei și prin viață. Și e fericit, spune el. 

„Le iubesc. Ele sunt ale mele și nimeni, și nimic în lumea asta nu le poate înlocui”, se destăinuie Alexei.

Iar Rodica e și mai fericită.

„Nu speram să cunosc această fericire vreodată – fericirea de a fi mămică și de a fi soție. Persoanele ca mine nu pot nici spera la o astfel de împlinire. Îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru toate”, spune Rodica.

Cei care doresc să ajute familia Pahomii să-și vadă visul împlinit – o locuință proprie, o pot contacta pe Rodica pentru detalii: 0684 19 923

Totodată, puteți face donații pe conturile bancare: