Oameni „Moldova-Concert” la 30 de ani: o scenă care a găzduit Istorie într-o sală primitoare pentru 1800 de spectatori
Peste 200 de artiști pe aceeași scenă! Orchestre și ansambluri celebre din R. Moldova se reunesc într-un spectacol grandios pentru a celebra 30 de ani ai „Moldova-Concert”. La 26 decembrie, ora 18:00, la Palatul Național „Nicolae Sulac”, organizatorii promit o seară de excepție alături de instrumentiști, dirijori, interpreți și dansatori talentați.
În scenă vor evolua Orchestra Națională de muzică populară „Lăutarii”, Orchestra de muzică populară „Mugurel”, Ansamblul de cântece și dansuri populare „Fluieraș”, Formațiile „Noroc” și „Millenium”, Ansamblul de cântece și dansuri populare găgăuze „Kadînja”, Ansamblul de cântece și dansuri populare bulgărești „Rodoliubie”, în total 200 de artiști vor evolua în cadrul unui spectacol muzical unic, care celebrează trei decenii de excelență artistică ale „Moldova-Concert”.

Pentru că publicul cunoaște bine repertoriul colectivelor care sunt cap de afiș ale spectacolului aniversar, am decis să discutăm cu directorul „Moldova-Concert”, Andrei Locoman, nu atât despre repertoriul evenimentului, cât despre nevoile culturii, ale artiștilor, dar și ale publicului.
- De 10 ani sunteți în fruntea „Moldova-Concert”. Cum e această activitate pentru dvs.?
- De fapt, e o activitate non-stop, fără zile libere, dar și cu multe nopți nedormite. De când administrez instituții, toate din domeniul culturii, nu am avut un concediu deplin, mereu fiind rechemat. Sâmbăta și duminica, dacă se întâmplă să fiu acasă, am un soi de incomoditate. Oricum, încerc să mă bucur de clipele pe care reușesc să le petrec împreună cu familia. „Moldova-Concert” nu reprezintă o instituție oarecare, e una dintre cele mai mari, cu o activitate tumultoasă, cu cele mai multe colective: avem Orchestra „Lăutarii”, Orchestra „Mugurel”, Ansamblul „Flueraș”, Formațiile „Noroc” și „Milenium”. „Moldova-Concert” mai are două sucursare în teritoriu: Ansamblul de cântece și dansuri populare găgăuze „Kadînja”, la Comrat și Ansamblul de cântece și dansuri populare bulgărești „Rodoliubie”, la Taraclia. Avem în administrare și Circul din Chișinău. Deci, suntem o întreprindere mare, cu mult patrimoniu, dar și cu mulți oameni – nume de referință în cultura națională. Și responsabilitatea e mare, și trebuie să corespunzi rigorilor.
- Legat de 30 de ani ai „Moldova-concert”, ce eveniente mai sunt preconizate?
- După concert, pe 29 decembrie, vom avea premiera unui film documentar, în regia Alei Donțu – „Moldova-Concert – 30 de ani”. E o sinteză a realizărilor instituției, înregistrate pe parcursul a trei decenii, or, în tot acest timp, „Moldova-Concert” a găzduit evenimente diverse, spectacole diferite, concerte de tot felul. Totodată, suntem și implementatorii mai multor proiecte ale Ministerului Culturii, cum e Festivalul Internațional „Mărțișor”, Festivalul Internațional de muzică clasică în aer liber „DescOperă”, fiind antrenați și în proiectele dedicate Zilei Independenței sau Zilei Limbii Române.

- Cum vi se pare sala Palatului? Cât de des se întâmplă să fie neîncăpătoare?
- Sala are 1800 de locuri. În această toamnă, sala a fost plină la toate evenimentele. Sperăm că așa va fi și în continuare.
- Ce a urmat după recenta vizită a noului ministru al Culturii la Palat?
- A fost o vizită de documentare, mi-a plăcut că ministrul ține să se informeze din mai multe surse. Am discutat mai multe subiecte, dar și despre faptul că clădirea Palatului Național ar avea nevoie de o intervenție capitală la fundație, mai bine zis, are nevoie de o hidroizolare a fundației, deoarece deja avem probleme cu apele pluviale. Pe timp de ploaie, prin subsoluri intră apă și e bine să intervenim cât mai urgent. Avem pregătite toate actele necesare, ca să fim incluși în planul de finanțare. Costurile sunt mari, peste 10 milioane de lei. De obicei, nu solicităm ajutor din partea statului, încercând să ne descurcăm cu forțe proprii, dar, în acest caz, cheltuielile sunt mult mai mari și nu am face față fără finanțare. De altfel, de la buget, primim bani doar pentru salarii, nu și pentru susținerea bazei tehnico-materiale, pentru întreținerea colectivelor, pentru costume, instrumente, tehnică… Totul asigurăm din resurse proprii.

- Când se scumpește totul, sunt destul de scumpe și biletele la evenimentele de la Palat. Oricum, sălile sunt pline. Cine își poate permite să cumpere bilete la spectacolele ai costisitoare?
- Noi, fiind o instituție publică, avem ca și strategie asigurarea accesibilității produsului cultural. Având sală proprie de spectacole, reușim să facem producția noastră mai accesibilă, stabilind prețuri mai bune pentru spectatori. Înțelegem că, atunci când totul se scumpește, oamenii de obicei aleg să-și asigure alte nevoi, lăsând evenimentele culturale pe ultimul plan. Dacă am ține sus prețul la spectacole, am risca să avem sala completată pe jumătate sau chiar aproape goală. Din cauza asta ne străduim tot timpul să facem cât mai accesibile evenimentele de cultură. Or, peste tot în lume, arta, cultura, costă, fiind considerate activități de lux. Noi încercăm să facem acest lux accesibil pentru toți. Să poată ajunge la noi și pensionarii, și tinerii. Apropo, voucherele culturale sunt un proiect important, de perspectivă, deși, deocamdată, tinerii dau prioritate achiziuției de carte, mai puțin biletelor la spectacole sau concerte.

- Cultura, fiind, cu ați spus, o activitate de lux, cu ce probleme se confruntă, totuși?
- Nu voi spune nimic nou și original. Bineînțeles, subfinanțarea e principala problemă. Un artist trebuie să fie bine plătit, el fiind o imagine, o oglindă a societății și, pe lângă faptul că este talentat, trebuie să și arăte bine, să poată investi în fizicul său, în vocea sa, în talentul său, ca să promoveze frumusețea adevărată.
- Și ce salariu are un artist?
- Nouă, zece, unsperezece mii de lei, în dependență de stagiu. După facultate, un tânăr specialist primește vreo nouă mii.
- În aceste condiții, cum s-ar descurca artiștii dacă nu ar cânta la evenimente private?
- Nu cred că s-ar descurca. Problema există în toate instituțiile, în toate orchestrele. Ei sunt nevoiți să lucreze și extraprogam, pe la evenimente private. Asta le asigură un venit suplimentar, pe de o parte, dar și îi supraobosește, pe de altă parte. Altfel, cred că nu s-ar descurca. Deseori, un salariu de nouă mii de lei ajunge doar pentru achitarea chiriei unui apartament. Dar sunt și alte cheltuieli, decât chiria. Sunt cheltuieli mari și, fără a obține niste venituri suplimentare, în special tinerii specialiști, nu ar face față. E o problemă extrem de serioasă, deoarece munca suporaprogram afectează condiția fizică a artistului.
- Ce noutăți dezvăluie documentarul despre „Moldova-Concert”?
- Nu cunosc prea multe detalii. Îl voi viziona împreună cu întregul colectiv în ziua de 29 decembrie. În aceeași zi va fi distribuit și online.
- Vă mulțumim. Pentru conformitate, A.G.