Oameni Iurie Colesnic: inginerul care a reconstruit istoria din arhive
Iurie Colesnic – un inginer care nu a făcut inginerie decât în vise, în imaginație sau în felul în care și-a construit sutele de volume de carte și de cercetări istorice și literare la care a muncit și continuă să muncească. Despre afinitățile dintre Inginerie și Istorie vorbește amintind cum Nicolae Iorga, cel mai mare istoric al românilor, luându-l în zeflemea pe Ion Brătianu, inginer de profesie, l-a întrebat: „Ce-i poate da un inginer politicii?” Brătianu, fără ezitare, i-a răspuns: „Măsura!”
„Din experiența mea, aș adăuga: și structura. Cărțile mele nu au apărut întâmplător. A fost o structurare, o aranjare, o ierarhizare dictată de rezultatul la care aspiram”, explică Iurie Colesnic, inginerul, istoricul, politicianul și scriitorul care, în ultimele decenii, cel mai mult timp și l-a trăit prin arhive, neobosind să aducă la lumină istoria interzisă, așa cum constată bibliografa Lidia Kulikovski, autoarea monografiei bibliografice „Amprentele istoriei. Iurie Colesnic”.
L-am întrebat pe Colesnic cum a reușit să dezvăluie pagini interzise din Istorie, mai ales atunci când cenzura comunistă era de neînvins. Am aflat că Arhiva de Stat, actuala Arhivă Națională, a fost prima sursă care i-a dezvăluit existența unei comori. Își amintește că a ajuns acolo „printr-un gest temerar făcut de poetul Liviu Damian, care era secretar al Uniunii Scriitorilor și care mi-a dat o scrisoare de recomandare pentru a avea acces la documentele legate de poetul Alexei Mateevici. Era anul 1983. Arhiva devenise locul unde stăteam până la înțepenire, când degetele nu mai puteau ține tocul.” Așa, în 1988, avea finalizat volumul „Doina dorurilor noastre: Alexei Mateevici”, editat în 1990, pe biroul său fiind în așteptare primul volum al „Basarabiei necunoscute”.
O altă sursă de informații, își amintește Iurie Colesnic, a fost fondul special al Bibliotecii Naționale, dar și arhiva SIS sau arhive particulare din România, Germania, Franța sau Canada. Așa, „omul arhivelor” a decis să creeze blocuri de informații la diverse subiecte. Astfel au apărut enciclopediile elaborate de cercetător începând cu 1997: „Chișinău”, „Sfatul Țării”, „Femei din Moldova”, „Generația Unirii”, „Colegiul Republican de artă plastică”, „Timp și Istorie” (Literatura basarabeană interbelică), „Geneza Teatrului Național din Chișinău”.
Concomitent, din anul 1993, au văzut lumina tiparului volumele „Basarabia necunoscută”, până în prezent fiind tipărite 11 volume, urmând să apară și cel de-al 12-lea, imediat cum va fi identificat editorul.
„După «Basarabia necunoscută» au apărut mai multe monografii despre personalități proeminente. De-a lungul anilor, au apărut cărțile portret «Enigma Petre Draganov», «Moș Ion Codreanu – o călăuză veșnică a țărănimii», «Un dosar uitat al istoriei – pământenia basarabeană de la Dorpat», «Pan Halippa – Apostolul Unirii», «Consantin Stere – o biografie», «Gheorghe Bezviconi – un aristocrat al istoriei» ș.a. Lidia Kulicovski, în cartea «Amprentele istoriei. Iurie Colesnic», a descoperit aceste nuanțe folosind instrumentul biobibliografic, ceea ce nu reușiseră să intuiască criticii literari. Acum misterul este dezvăluit”, constată Iurie Colesnic.
Necunoscutul Iurie Colesnic
Am încercat să aflu de la omul care a dezvăluit atâtea necunoscute istorice care ar fi paginile necunoscute din viața sa. „E foarte complicat să vorbești despre necunoscutul din tine. Bunăoară, doream eu în copilărie să ajung unde-am ajuns? Nu. Visam să fiu fotbalist, să joc la echipe mari. În compunerile pe temă liberă eu scriam despre acest vis, iar învățătoarea mă corecta că asemenea profesie nu există. Citeam revista «Футбол-Хоккей» (Fotbal-Hokei, n.r.) în care era scris despre fotbaliști profesioniști”, povestește Iurie Colesnic un episod mai puțin cunoscut din viața sa.
Urmează altul, din perioada studenției. „Eram student la Politehnică, am susținut un concurs de creație la Institutul de Literatură «M. Gorki» din Moscova. Când mă pregăteam să plec la examene, m-am ciocnit de refuzul părinților, care erau categoric împotrva acestei schimbări, considerând că, plecând la Moscova, mă voi căsători acolo și mă voi dizolva în mediul rusesc. Ei mi-au declarat categoric că bani pentru această aventură nu-mi dau. De aceeași părere era și Nicolae Dabija, care mi-a enumerat pe degete absolvenții din Moldova ai acestei instituții și ponderea lor în scrisul autohton. Am acceptat, dar în suflet și până azi regret că nu am plecat. Dacă aș fi încercat să mă descurc, poate aveam altă soartă”, dezvăluie Iurie Colesnic.
Un subiect mai puțin abordat din cariera istoricului și scriitorului Iurie Colesnic e cel legat de experiențele sale politice. În 2009 devenise deputat în Parlamentul R. Moldova, dar după un timp a renunțat la activitățile politice. Explicația e simplă: „Am venit în politică pentru a contribui la înlăturarea comuniștilor de la guvernare. Da, eram curios să cunosc din interior viața unui partid. Pe atunci lucram la cartea despre Constantin Stere, dar nu-mi puteam explica mai multe momente din viața politică a lui Stere. Trebuia să intru în pielea lui, să văd cum se face o negociere politică, o fuziune, o trădare. Să înțeleg cum oamenii pe care i-ai format, ajungând oameni de stat, te îmbrâncesc la periferia politicii. Am și constatat că viața politică privită din interiorul partidului arată altfel. Cartea despre Constantin Stere a apărut abia în 2023, la Editura «Cartier». Timp de un deceniu, cât mi-am continuat activitatea politică, eram implicat în confruntările cu PCRM, structură care menține o parte din populația Moldovei în vraja nostalgiei”, explică scriitorul, argumentând că a decis să se retragă ca să nu se transforme „într-o epavă, așa cum au pățit mulți dintre colegii săi, care nu au recunoscut că în aceeași apă nu intri de două ori, pentru că totul curge, totul se transformă”.
Și cum ar arăta o carte despre evoluțiile politice din R. Moldova de la Independență încoace? Iurie Colesnic spune că o astfel de carte a și fost scrisă, prima ediție fiind „Note din Arca lui Noe”, care a crescut, devenind volumul „Mi-i dor să vă spun”. Aceasta, la rândul său, a crescut în culegerea „Ora exactă”, publicată la Editura Tipo-Moldova din Iași. „Am încercat să dezleg misterul evoluției noastre după anul 1990, să pun față-n față așteptările și realizările dintr-un unghi de vedere filosofic. Cine a citit acel volum a rămas cu impresia unei construcții care a fost schițată, dar meșterii n-au avut curajul ori poate îndemnarea de a transforma schița într-o construcție solidă.
Dar poate nici n-au dorit aceasta, gândul lor fugind la căpătuiala care îi ispitea la fiecare mișcare. Așa am trimis la metal uzat industria, iar cu strungurile abia montate au plecat și specialiștii. O generație de tehnicieni bine școliți au devenit șomeri, apucând calea străinătății. Am lichidat conștient clasa cea mai activă a intelectualilor, ca să putem manevra nestingherit în opțiunile noastre politice și ca să nu avem oponenți puternici. Pentru a scăpa definitiv de ei, i-am trimis și pe ei peste hotare. Azi stăm în fața unei ruine, cu sate îmbătrânite care dispar, cu licee prefăcute în gimnazii, cu gimnazii prefăcute în școli primare, cu școli primare transformate în grădinițe. Urmează finalul logic – dispariția localității”, sintetizează autorul volumului „Ora exactă”.
Conflictul din jurul Bisericii de la Dereneu
Și pentru că Iurie Colesnic este de baștină din satul Dereneu, Călărași, am insistat să ne spună cum ar vedea soluționarea conflictului din jurul Bisericii disputate de cele două mitropolii de la noi. Spune că există o soluție matematică și una istorică, ambele fiind accesibile și ușor aplicabile.
„Soluția matematică este simplă: să fie chemați la vot locuitorii satului cu viză de reședință. Soluția istorică se bazează pe logică. Biserica din Dereneu a fost fondată în 1804, pe când localitatea făcea parte din Principatul Moldovei, Mitropolia Iașului, și nu are nimic în comun cu Patriarhia Moscovei. Deci ea aparține Mitropoliei Basarabiei. Problema e că soluția matematică nu simplifică problema relațiilor dinte oameni, care e de natură politică. Or, politica e cea care pune față-n față neamuri și prieteni, urcându-i pe diferite baricade în încercarea de a-l împărți pe Mântuitorul Isus. Dar Isus este unul și nu aparține niciunei patriarhii, niciunei mitropolii, niciunui preot. E valoare indivizibilă. Numai politica are impertinența de a încerca să o facă. De fapt, când m-am retras din politică, mi-am zis să nu mai fac comentarii politice. Mă strădui să-mi respect promisiunea”, încheie Iurie Colesnic.
