„Noi nu avem o linie fierbinte pentru persoanele care se gândesc la suicid.” Cât de (in)eficient ajută statul persoanele în criză?

În R. Moldova nu există o linie fierbinte dedicată persoanelor care se gândesc la suicid, deși aceasta este una dintre recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru toate țările lumii. În 2026, în țară există doar Linia Verde pentru Prevenirea Suicidului, un serviciu dezvoltat de o organizație neguvernamentală în 2012, gestionat în prezent de doar două persoane, care funcționează în baza unui chat prin care oamenii primesc consiliere în scris. 

„Către sfârșitul anului trecut, eu nu știu care sunt cauzele, dar a început să crească numărul adresărilor la noi și eu cred că asta înseamnă că oamenii au nevoie de mai mult”,menționează Liuba Ceban, psihologă și suicidologă de profesie, fondatoare a Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului.

Cazul Liudmilei Vartic, despre care autoritățile au anunțat că s-a sinucis la începutul lunii martie, a adus în atenția publicului problema suicidului și responsabilitățile autorităților în acest sens. Liudmila nu a fost la prima tentativă de suicid. În noiembrie 2025, aceasta a încercat să-și pună capăt zilelor consumând mai multe pastile. Cazul însă nu a fost raportat organelor de drept.

Pe parcursul anului 2025, în R. Moldova au fost înregistrate 76 de tentative de suicid. Conform celor mai recente date privind tentativele de suicid în R. Moldova, comunicate ZdG de MS, numărul tentativelor de suicid a înregistrat o ușoară scădere în ultimii zece ani, de la 111 cazuri în anul 2015 la 76 de cazuri în anul 2025. Ministerul menționează însă că evoluția acestora este fluctuantă, cu un maxim înregistrat în anul 2016 de 143 de cazuri și un minim în anul 2020 – de 72 de cazuri.

Cât despre datele statistice privind mortalitatea prin suicid în R. Moldova, numărul deceselor a scăzut și el, de la 359 în anul 2022 la 255 în anul 2025. Potrivit statisticilor, cei mai afectați sunt bărbații. 

Ce se întâmplă atunci când o persoană ajunge la spital după o tentativă de suicid

Potrivit Ministerului Sănătății, în R. Moldova există protocolul clinic național „Comportamentul suicidar”, care stabilește modul de intervenție medicală în cazul unei tentative de suicid.

„Intervenția medicală în cazul unei tentative de suicid nu se limitează la tratarea leziunilor fizice, ci presupune o evaluare complexă a stării pacientului. La internare sau prezentare în serviciile medicale, se efectuează o evaluare detaliată, care include atât examinarea stării fizice, cât și a celei psihice. Sunt analizate circumstanțele tentativei, istoricul pacientului, iar în unele cazuri sunt colectate informații și de la apropiați. Totodată, este evaluat riscul de repetare a comportamentului suicidar”, explică MS. 

Protocolul mai prevede că pacienții trebuie monitorizați ulterior pentru a reduce riscul de recidivă, intervenția implicând, de regulă, o echipă multidisciplinară – medici, psihologi și alți specialiști. „În cazurile mai grave, poate fi necesară internarea într-o instituție medicală, iar în alte situații – monitorizarea și consilierea în cadrul Centrelor Comunitare de Sănătate Mintală”, conform protocolului. 

Potrivit Legii privind sănătatea și bunăstarea mintală (art. 31), internarea nevoluntară a persoanei este permisă în condițiile în care „starea persoanei reprezintă un risc semnificativ de vătămare gravă a sănătății sale sau a altor persoane”.

Nerespectarea protocolului duce la răspunderea disciplinară a personalului medical 

În cazul în care personalul medical nu respectă actele normative care reglementează acordarea asistenței medicale, aceștia pot fi trași la răspundere disciplinară, în conformitate cu prevederile legislației muncii.

„Sancțiunile aplicabile sunt stabilite potrivit Codului muncii al R. Moldova și pot include, în funcție de gravitatea abaterii: avertisment, mustrare, mustrare aspră și concediere disciplinară. Aplicarea sancțiunii se realizează individual, în baza evaluării circumstanțelor cazului și a abaterii constatate”, a precizat Ministerul Sănătății într-un răspuns pentru ZdG.

Pe lângă protocolul menționat, lucrătorii medicali trebuie să respecte și prevederile Instrucțiunii privind intervenția instituțiilor medico-sanitare în cazurile de violență în familie. Astfel, personalul medical trebuie să ia în considerare nu doar ce spune persoana care a realizat o tentativă de suicid, dar și semnele fizice, comportamentul acesteia, precum și comportamentul partenerului/însoțitorului, care poate oferi indicii importante privind o posibilă situație de violență în familie. Dacă se constată un grad înalt de risc pentru viața ori sănătatea persoanei, lucrătorul medical care a asistat-o este obligat să informeze imediat conducătorul instituției medicale și poliția fără consimțământul acesteia.

Petru Ciubotaru, directorul Spitalului Raional Hîncești, unde s-a adresat Liudmila Vartic în noiembrie 2025, după prima tentativă de suicid, și-a dat demisia după ce s-a aflat că acesta nu a alertat autoritățile.

Centrele Comunitare de Sănătate Mintală: „E ca și cum s-ar adresa la orice altă instituție medicală”

Arcadie Astrahan, specialist în medicina de urgență, psihoterapeut și coordonator al Centrului Comunitar de Sănătate Mintală (CCSM) Botanica din Chișinău, a explicat pentru ZdG că persoanele care se adresează la CCSM beneficiază de consultații gratuite și că pot primi ajutor în baza unui plan stabilit de specialiștii din cadrul centrului.

„Atunci când cineva se adresează la centrele comunitare e ca și cum s-ar adresa la orice altă instituție medicală. Specialiștii ascultă care e problema și apoi se face un plan de intervenție și se pune în acțiune. E ca și la orice altă instituție medicală de sănătate. Supravegherea la psihiatru nu se deosebește cu nimic de supravegherea în alte domenii.

Serviciile din cadrul centrului care intră în programul unic pentru asistență sunt gratuite, sunt acoperite de Compania Națională de Asigurări în Medicină. De exemplu, consultațiile psihiatrului, psihodiagnosticul, prescrierea medicamentelor, unele servicii la domiciliu, cum ar fi examinarea pentru persoanele cu dizabilități fizice care nu pot să vină singure la centru. Grupurile de suport sunt gratuite, de asemenea. Oamenii apelează destul de des, pe an avem în jur de 25 de mii de consultații și activități”, ne-a spus psihoterapeutul Arcadie Astrahan.

Acesta precizează că persoanele sunt ajutate, în primul rând, la nivel de centru, iar în cazurile grave se eliberează o îndreptare la spital.

„În dependență de situația în care se află persoana, dacă este posibil de tratat acasă, se prescrie medicația, se recomandă psihoterapia și o face acasă sau venind la centru, în ambulator. Dacă starea e gravă și necesită supraveghere 24 din 24, atunci medicul nostru perfectează o îndreptare la spital și atunci merge persoana mai departe, după competență, la spitalul de psihiatrie. 

La centrele comunitare liniile de telefon sunt pentru informații și orientare. În linii generale, urgențele medicale nu se rezolvă prin telefon. Liniile de urgență sunt servicii specializate. Ele trebuie reglementate și prestate separat. De exemplu, în atacurile de panică nu există o tehnică sau o tactică psihoterapeutică, tot ce poți face e să orientezi persoana unde să meargă să primească ajutor”, a adăugat Arcadie Astrahan.

În R. Moldova activează 40 de Centre Comunitare de Sănătate Mintală.

„Am ajuns la concluzia că un om în situația mea, de fapt, este singur, față în față cu problema lui, iar ajutor nu are”

Totuși, realitatea din R. Moldova diferă de cea din protocoalele oficiale. Ana* (nume modificat), o femeie în vârstă de 45 de ani care suferă de depresie și atacuri de panică, spune că atunci când a avut nevoie de suport, a sesizat că acesta nu există. „Eu am depresie de mulți ani, după care au apărut probleme medicale și din cauza asta au apărut atacurile de panică. S-a întâmplat o dată, atunci când m-am culcat, am avut un atac de panică sever”, ne-a spus femeia. 

„Eu eram singură acasă. Am o soră, dar ea nu mă susține în privința asta. Ea nu crede că depresia este o boală mintală. În acel moment nu aveam pe cine să sun, unde să plec sau pe cine să chem. Și, în disperarea mea, am încercat să caut pe Google ajutor. Deși știam că nu există, dar, dacă eram disperată, am încercat să caut informații dacă exista o linie verde, să pot vorbi cu un psiholog atunci pe moment. Am încercat să caut și pe Facebook ceva, poate există un chat sau grupuri de susținere, orice tip de suport, dar m-am ciocnit cu faptul că nu exista un serviciu care să-mi ofere suport”, ne-a povestit aceasta.

Femeia spune că a mai căutat suport ulterior, dar fără succes. Autoritățile nu au putut să o ajute să identifice o linie de suport pentru situația în care se afla. „A doua zi, când eram un pic mai calmă, am zis că trebuie să caut niște răspunsuri, să văd ce opțiuni am eu pe viitor în asemenea caz. Am sunat atunci și la Ministerul Sănătății, și la CNAM, și la Spitalul de Psihiatrie. La minister mi-au zis că ei nu cunosc nimic despre așa serviciu, la Spitalul de Psihiatrie mi-au zis că în asemenea caz nu trebuie să merg la ei, dar să sun la 112 și vine ambulanța. Ambulanța, din câte am înțeles eu, în aceste cazuri, îți pune o injecție ca să te liniștească un pic și atât. Și iată, în așa mod, eu am ajuns la concluzia că un om în situația mea, de fapt, este singur, față în față cu problema lui, iar ajutor nu are”, spune ea.

Femeia și-ar dori ca în R. Moldova să existe o linie telefonică pentru suport disponibilă nonstop sau grupuri anonime de suport unde și-ar putea împărtăși starea.

„Eu mi-aș fi dorit să existe o linie verde nonstop unde oricine ar putea apela pentru a fi susținut psihologic. Și mi-aș dori să existe niște grupuri de suport, de genul cum sunt pentru alcoolici, grupuri anonime de suport care se adună și povestesc. Eu am observat pe rețelele de socializare că în ultimul timp, extrem de multă lume cere recomandări de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri. Foarte multă lume scrie că suferă de anxietate severă și are nevoie de ajutor, dar noi știm cu toții că psihologii costă foarte mult”, a menționat aceasta.

Suicidologă: „Cred că ar fi cazul ca R. Moldova să înceapă să se gândească serios la acest subiect”

Liuba Ceban, psihologă și suicidologă de profesie, este fondatoarea Liniei Verzi pentru Prevenirea Suicidului, disponibilă din 2012. Serviciul, care este gestionat în prezent de doar două persoane, funcționează în baza unui chat prin care oamenii primesc consiliere în scris. 

„Nu este o linie verde în sensul în care ar trebui să fie, este vorba de un chat unde oamenii ne scriu, iar apoi primesc răspuns prin e-mail. Este un serviciu bazat pe voluntariat și la moment suntem doar două persoane care activăm și avem cam 300 de mesaje pe an. 

Am fondat chatul în 2012, iar de atunci, avem în jur de nouă mii de persoane care au trecut prin serviciul nostru. Către sfârșitul anului trecut, eu nu știu care sunt cauzele, dar a început să crească numărul adresărilor la noi și eu cred că asta înseamnă că oamenii au nevoie de mai mult”, ne spune Liuba Ceban.

Experta subliniază că măsurile luate până în prezent de autoritățile din R. Moldova ar fi insuficiente, iar drept exemplu ar putea servi țările europene.

„Noi nu avem o linie fierbinte doar pentru persoanele care se gândesc la suicid. În recomandările Organizației Mondiale a Sănătății pentru toate țările există această propunere și cred că ar fi cazul ca R. Moldova să înceapă să se gândească serios la acest subiect. Serviciul de acest gen se numește serviciu de ascultare, nu de terapie, dar de ascultare psihologică. 

În Franța, de exemplu, există mai multe linii de acest fel, unde oamenii știu că la orice oră a zilei sau a nopții pot fi ascultați în orice situație în care s-ar afla și nu au cu cine vorbi în timp real. Cu timpul, au venit reformele în sănătatea mintală, care au dat un impuls prevenirii suicidului în R. Moldova, dar nu cred că a fost suficient”, a declarat suicidologa.

În R. Moldova există linia telefonică fierbinte YK Support Line 080080022, care funcționează în spațiul Centrului de Resurse la Nivel Național în Promovarea Serviciilor de Sănătate Prietenoase Tinerilor „Neovita”, cu implicarea unei echipe de 16 operatori și 16 psihologi consultanți.

Potrivit Ministerului Sănătății, serviciul reprezintă un mijloc de informare, consiliere, asistență psihologică la distanță și referire în domenii esențiale ale dezvoltării şi protecției adolescenților și tinerilor (sănătatea mintală, sănătatea sexual-reproductivă, dezvoltarea pubertară, prevenirea violenței, gestionarea crizelor emoționale și a consumului de substanțe). Totuși, acesta nu este un serviciu dedicat în totalitate persoanelor aflate în criză.

Liuba Ceban menționează că  R. Moldova are Program național privind sănătatea mintală, dar acesta nu este suficient.

„Este bine că avem program de sănătate mintală, dar suicidalitatea este abordată insuficient. Există cel puțin trei domenii de bază în ceea ce privește intervenția în relații asociate cu suicidalitatea. Deci, unul e prevenția, doi – intervenții de urgență, când sunt în mijlocul tentativelor de suicid sau persoana este la limită și se gândește să aibă o tentativă suicidală, iar a treia este postvenția, intervenția după ce a avut loc o tragedie. Toate aceste trei domenii ar trebui să se regăsească undeva în măsurile naționale, inclusiv ce facem în toate aceste trei situații”, a mai adăugat experta. 

Lipsa empatiei la specialiști: „Modul în care ei abordează realitățile din jurul suicidului este foarte dur și foarte sovietic încă”

O altă problemă pe care a remarcat-o Liuba Ceban este lipsa de empatie, în special în rândul celor din sistem, care ar trebui să ofere ajutor persoanelor în situații de criză.

„Pe lângă lipsa de strategie, viziune, lipsa serviciului de suport 24/7, o altă problemă mai este și nivelul scăzut de empatie la noi în țară. Mai ales la specialiști – nu toți sunt capabili să înțeleagă componența emoțională a persoanei în criză. Duritatea cu care sunt abordați, tot felul de presupuneri, tot felul de mituri despre suicid, sunt foarte prezente și la pedagogi, și la polițiști, și la lucrătorii medicali, și la psihologi. Specialiștii au nevoie de abilități empatice, abilități de a duce conversația fără a dăuna, fără a lăsa omul să se închidă sau fără să fie rușinat în plus pentru criza în care se află. Modul în care unii specialiști abordează realitățile din jurul suicidului, suicidalitatea personală, dar și alte probleme de sănătate mintală, este foarte dur și foarte sovietic încă, din păcate. 

Câteodată, specialiștii tineri foarte frumos lucrează cu oamenii ăștia, dar sunt cazuri când pot să-i tragă de mână, pot să-i bruscheze pe oamenii care s-au adresat pentru ajutor. Mai există și tot felul de mituri, cum ar fi că «o să figurezi într-o bază de date și o să-ți strice viitorul dacă ajungi la psihiatrie» sau «ajungi acolo și ieși mai bolnav decât ai fost». Frica oamenilor există în societate”, a spus Liuba Ceban pentru ZdG.

Cum putem oferi ajutor persoanelor aflate în situații de risc

Suicidologa Liuba Ceban spune că este important să cunoaștem diferența dintre „gânduri suicidare” și „planuri suicidare”. În plus, persoanele în situații de criză au nevoie să știe că nu sunt singure în procesul de vindecare.

„În R. Moldova există centre de sănătate mintală, avem servicii de asistență psihopedagogică, avem serviciul 112 și mai avem breasla psihologilor, la care oamenii pot să se adreseze. Ceea ce recomand din start este să înțelegem dacă omul are gânduri suicidare sau are planuri de suicid, pentru că ele sunt diferite. Tu te gândești la suicid la general? Sau ai stabilit deja data, metoda și ora suicidului? Dacă omul deja este la nivelul înalt de risc de suicid, atunci numai serviciul 112 poate lua măsuri, iar persoana trebuie să fie internată pentru stabilizare.

Dacă omul zice că are gânduri, dar nu are intenția să apeleze la act suicidar, atunci poate să se adreseze la psiholog, la psihiatru, la centrul de sănătate mintală. Cel mai important este ca persoana să simtă că primește ajutor. Eu, ca prieten, sunt disponibil să merg cu tine: «Hai să mergem împreună. Nu e nimic strașnic. Tu nu ești nebun. Tu ai nevoie de stabilizare, ai nevoie de ajutor. Hai să mergem să vedem cum putem să te ajutăm.»”