Născuți în Moldova, dedicați lui Putin. Militari de rang înalt în armata rusă și susținători ai separatismului, originari din teritoriul actual al R. Moldova

S-au născut pe teritoriul actual al R. Moldova în perioada sovietică, dar au ajuns să conducă trupe militare ruse ori să ocupe funcții înalte la Moscova și în regiunile ucrainene ocupate de ruși. Unii dintre ei au luptat sau luptă pentru cauza lui Putin împotriva Ucrainei. 

Vocea propagandistică a Ministerului Apărării din Rusia, născută la Chișinău

„Mincinosul principal despre război”, așa l-a numit canalul ucrainean „Freedom”. Un „cap vorbitor” și „participant la campania cinică de informare pentru a justifica uciderea în masă a civililor din Ucraina”, l-a numit Centrul „Mirotvorets”. 

Născut în 1966 în Chișinău, general-locotenentul Igor Konașenkov este o față arhicunoscută pentru cei care urmăresc războiul din Ucraina, el fiind oficialul prin care comunică Ministerul Apărării de la Moscova. A fost numit în 2017 de Vladimir Putin în funcția de șef al departamentului de informații și comunicații al Ministerului Apărării.

Konașenkov este cunoscut pentru stilul său telegrafic, aproape robotic, de a transmite mesajele despre evoluția evenimentelor pe frontul din Ucraina, precum și pentru faptul că a mințit în mai multe cazuri, prezentând situația militarilor ruși într-o lumină mai bună decât era în realitate, după cum arăta o investigație PROEKT.MEDIA (proiect media de investigații rus, independent), care a demonstrat că multe „victorii” prezentate de Konașenkov se bazau pe falsuri aritmetice și geografice. În timp ce infrastructura civilă a Ucrainei era atacată, Konașenkov susținea că populația nu este în pericol. „Rusia nu a început acțiunile militare. Rusia le pune capăt”, spunea Konașenkov în una din aparițiile lui publice la începutul războiului din Ucraina. 

În martie 2024, Rise Moldova descoperea că vocea propagandistică a ministerului rus a deținut un apartament în Chișinău, orașul în care s-a născut acesta. Locuința de 48 de metri pătrați, situată în sectorul Botanica al capitalei R. Moldova, a intrat în posesia purtătorului de cuvânt al forțelor armate rusești în 2010, fiind moștenită de la mama sa, fiind vândută în 2012. Igor Konașenkov l-a însoțit la Chișinău, în august 2019, pe fostul ministru rus al Apărării, Serghei Șoigu, care s-a întâlnit atunci cu fostul președinte Igor Dodon și cu fostul ministru al Apărării din Moldova, Pavel Voicu. Maia Sandu, pe atunci prim-ministră, declara că ar fi fost o vizită privată a lui Șoigu la Chișinău. 

Konașenkov se află în mai multe liste de sancțiuni internaționale, precum cele ale Uniunii Europene, Australiei, Belgiei, Elveției, Franței, Marii Britanii și Noii Zeelande.  

Unul dintre cei mai influenți generali ai lui Putin

Născut în 1972 în satul Cazaclia din regiunea găgăuză a R. Moldova, Nicolai Cioban este unul dintre cei mai influenți generali ai lui Vladimir Putin implicați în invazia rusă din Ucraina. Deține gradul militar de general-maior și este adjunct al șefului de stat major al Forțelor Aeropurtate Ruse.

Potrivit Centrului „Mirotvorets”, Cioban a participat activ la  acțiunile de anexare a peninsulei Crimeea în 2014, pentru care a primit și o medalie. De asemenea, potrivit site-ului „Книга палачей” („Cartea călăilor”), Cioban a fost implicat direct în planificarea și organizarea invaziei militare ruse în Ucraina din 24 februarie 2022. A participat la comanda grupului Forțelor Aeropurtate Ruse în timpul ofensivei asupra Kievului.

Rise Moldova a dezvăluit în decembrie 2024 că mii de mesaje erau postate de un utilizator anonim cu pseudonimul Nick Nick, care se presupune a fi însuși Nicolai Cioban, pe diferite canale de Telegram din Moldova, Rusia și Ucraina, în care susținea că îi este dor „de Găgăuzia mea natală”, că „în curând va veni în vizită nativul din Găgăuzia, comandant adjunct al Forțelor Aeropurtate ale Rusiei, generalul Nicolai Cioban” și că „singura șansă a Moldovei este să ajungă trupele rusești în Transnistria”. Jurnaliștii de la Rise au mai scris atunci că Cioban era subalternul generalului de rang înalt Mihail Teplinski, comandantul trupelor aeropurtate ruseşti, care a fost sancționat internațional, inclusiv pentru masacrul de la Bucea, Ucraina. Iar după ce în 2019 a fost avansat de Putin în gradul de general-maior, în 2020, Cioban a fost vizitat în Ivanovo, Rusia, de autoritățile din Cazaclia, în frunte cu primarul de atunci al localității, Anatoli Uzun. Acesta din urmă se lăuda că îl cunoaște personal pe Cioban și că au învățat împreună în aceeași școală. Cioban a condus anterior trupele de elită din Ivanovo. 

Comandant al flotei ruse din Marea Neagră, omorât de ucraineni și „înviat” de ruși

Amiralul Victor Sokolov, născut în 1962 în orașul Bender (Tighina), a fost comandant al flotei din Marea Neagră, fiind numit în această funcție în septembrie 2022 de către fostul ministru rus al Apărării, Serghei Şoigu. În septembrie 2023, Forțele Speciale ale Ucrainei au anunțat uciderea lui Sokolov în urma unui atac asupra sediului flotei ruse din portul Sevastopol al Crimeei. Autoritățile ruse au negat faptul că Sokolov a fost omorât, iar presa afiliată Kremlinului a publicat imagini cu el, mai întâi participând la o discuție online, apoi oferind premii unor fotbaliști și decorații unor militari ruși, pretinzând astfel că acesta ar fi în viață. De atunci însă, amiralul născut la Tighina nu a mai apărut în comunicările oficiale ale autorităților de la Moscova. 

În martie 2024, Curtea Penală Internațională a emis mandat de arestare pe numele lui Sokolov pentru crime de război și crime împotriva umanității în timpul invaziei ruse în Ucraina. Se menționează că acesta ar fi responsabil pentru atacurile cu rachete efectuate de forțele aflate sub comanda lui împotriva infrastructurii electrice ucrainene, cel puțin, în perioada 10 octombrie 2022 – 9 martie 2023. „În această perioadă a avut loc o presupusă campanie de atacuri împotriva numeroaselor centrale electrice și substații, efectuate de forțele armate ruse în mai multe locații din Ucraina”, se arată în comunicatul Curții Penale Internaționale.  

În aprilie 2024, Serghei Șoigu a anunțat că noul comandant al flotei ruse de la Marea Neagră este Serghei Pinciuk, în locul lui Victor Sokolov. Presa ucraineană a relatat că în perioada cât Sokolov a condus flota rusă de la Marea Neagră, aceasta ar fi pierdut o treime din numărul total de nave, care fie au fost scufundate, fie au fost grav avariate. 

„Scopul inamicului este de a prezenta Rusia drept agresor”

Un alt oficial rus cu origini în R. Moldova este colonelul-general Alexandr Bezverhnii, născut în 1950. El a fost șeful Direcției de Contrainformații Militare a FSB-ului Rusiei în perioada 2000–2015. În prezent, este veteran al spionajului rus și comentator în presa rusă privind acțiunile din războiul împotriva Ucrainei. 

Alexandr Bezverhnii a urmat Școala Superioară a KGB-ului pe lângă Consiliul de Miniștri al URSS, în departamentul de contrainformații. Este ofițer de onoare al Agențiilor de Securitate ale Federației Ruse și ofițer de onoare al Contrainformațiilor. În biografia sa publică se laudă cu îndeplinirea unor sarcini cu prețul vieții sale în „puncte fierbinți”, inclusiv în regiunea transnistreană a R. Moldova, precum și în Republica Cecenă, Transcaucazia și Balcani. Bezverhnii a fost la Tiraspol în 2004, într-o delegație a Ministerului Apărării de la Moscova. Regiunea separatistă era condusă atunci de Igor Smirnov. Discuțiile au fost inclusiv despre retragerea echipamentului militar și a muniției fostei Armate a 14-a, precum și despre „termenii de rambursare a datoriei pentru gazul rusesc consumat de Transnistria”. 

„Timp de secole, țările occidentale nu au putut accepta existența unei Rusii puternice și independente. Au cultivat în mod deliberat o imagine negativă a țării noastre pe scena internațională, purtând un război informațional menit să divizeze societatea noastră. Astăzi, vedem evenimentele operațiunii militare speciale reflectate în oglinzile distorsionate ale propagandei occidentale și ucrainene. Scopul inamicului este de a prezenta Rusia drept agresor, de a convinge sponsorii occidentali că regimul de la Kiev câștigă și că fondurile primite nu au fost furate, ci cheltuite pentru nevoi militare”, spunea Bezverhnii într-un interviu pentru agenția rusă TASS în decembrie 2025. 

Separatiști din regiunea transnistreană, în funcții de conducere în regiunea Donbas

Mai mulți lideri puși de autoritățile ruse în funcții în regiunile separatiste din Ucraina își au originea din localități care acum se află sub controlul separatiștilor de la Tiraspol și chiar au avut funcții înalte în structurile din stânga Nistrului. 

Printre ei se numără Andrei Pinciuk, fost așa-numit „ministru al securității” în așa-numita „republică populară Donețk”. El s-a născut în 1977 la Tiraspol, iar între 1997 și 2012 a fost angajat în cadrul așa-numitului „minister al securității” din regiunea  separatistă transnistreană, fiind și adjunct al „ministrului”, care pe atunci era Vladimir Antiufeev.

Datele sunt publicate într-un CV al lui Pinciuk identificat de Centrul „Mirotvorets”. În 2012, când Antiufeev a fost demis din funcția de așa-numit „ministru al securității” de la Tiraspol, și Pinciuk a părăsit funcția și l-a urmat pe Antiufeev la Donețk, unde a fost numit într-o funcție similară, fiind primul așa-numit „ministru al securității” din  așa-numita „republică populară Donețk”. Pinciuk a deținut această funcție între 2014 și 2015. Din 2015 este director executiv al unei așa-numite „uniuni a voluntarilor din Donbas”. În prezent, se afișează în calitate de „analist politic” și comentează războiul din Ucraina, precum și în calitate de „colonel” în cadrul unei unități paramilitare ruse БАРС-13 (BARS-13), formate din voluntari.

Primul așa-numit „vicepreședinte al Transnistriei” din perioada 1991–2001, Alexandr Karaman, născut în 1956 în satul Cioburciu, raionul Slobozia, a deținut funcția de așa-numit „ministru al protecției sociale” și de „ministru al afacerilor externe” în așa-numita „republică populară Donețk” în perioada 2014–2015, fiind și el parte din grupul condus de Vladimir Antiufeev, care a părăsit Tiraspolul și a plecat la Donețk.

În 2017, Karaman a fost numit de către liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, în calitate de „reprezentant plenipotențiar al președintelui Transnistriei în Federaţia Rusă”. 

Și Karaman, și Pinciuk sunt incluși în mai multe liste de sancțiuni internaționale impuse de Uniunea Europeană, Statele Unite, Ucraina, Franța, Japonia, Marea Britanie, Belgia, Australia, Noua Zeelandă, Monaco, Canada și Elveția, fiind menționată afilierea lui cu Vladimir Antiufeev. Ambii sunt incluși în baza de date a Centrului „Mirotvorets”.

Din grupul condus de Antiufeev a făcut parte și Oleg Bereza, născut în 1977 în localitatea Frunze, raionul Slobozia.

Și el a deținut o funcție în MGB-ul transnistrean când acesta era condus de Antiufeev, iar în cadrul „republicii populare Donețk” s-a ales cu funcția de așa-numit „ministru al afacerilor interne”, pe care a deținut-o tot până în 2015. Se află și el într-un număr semnificativ de liste de sancțiuni internaționale, precum și în lista „Mirotvorets”.

Conducători ai Crimeei anexate de Rusia

„Liderul” republicii nerecunoscute Crimeea, Serghei Aksionov, s-a născut la Bălți în 1972. A fost ales „prim-ministru al Crimeei” la 27 februarie 2014, în prezența unor persoane înarmate pro-ruse, și a militat activ pentru referendumul din 16 martie 2014. În septembrie 2019 a fost reales în funcția de lider al așa-numitei „republici Crimeea” pentru un al doilea mandat de cinci ani (până în 2024), cumulând funcția cu cea de „prim-ministru al Crimeei”. În 2024, deputații „consiliului de stat” („parlament”) al Crimeei l-au reales în unanimitate pe Aksionov în funcția de lider al Crimeei.

Este și membru al Consiliului de Stat al Rusiei. Din ianuarie 2017, este membru al Consiliului Partidului „Rusia Unită”. Pentru implicarea sa în procesul de anexare, i s-a acordat Ordinul de Stat Rus „Pentru Merite față de Patrie” – gradul I. În februarie 2023, Aksionov și-a creat propria structură paramilitară pentru a participa la invazia în Ucraina. 

Într-un interviu pentru RBK, Aksionov a numit începerea așa-numitei „operațiuni militare” în Ucraina ca fiind „singura soluție justă și posibilă”. A fost sancționat de Ucraina, Uniunea Europeană, Marea Britanie, Statele Unite, Belgia, Franța, Elveția, Australia, Japonia sau Monaco. 

Președintele așa-numitului „parlament” al „republicii Crimeea”, Vladimir Constantinov, deputat al fracțiunii parlamentare „Rusia Unită”, s-a născut în satul Vladimirovca, raionul Slobozia, în 1956. A ajuns în Crimeea împreună cu familia sa în 1961, iar cariera politică și-a început-o în 1998, când a obținut primul mandat de deputat în Consiliul  Suprem al Republicii Autonome Crimeea.

În 2012 a condamnat ideea de anexare a Crimeei de către Rusia, dar în 2014 și-a schimbat discursul, devenind un susținător al acesteia, și le-a cerut alegătorilor să voteze la referendumul nerecunoscut din 16 martie 2014 în favoarea independenței Crimeei. După referendum, a fost ales președinte al așa-numitului „consiliu de stat” al așa-numitei „republici Crimeea” și a semnat Tratatul de aderare a Crimeei la Federația Rusă. Este în lista de sancțiuni a Ucrainei, Uniunii Europene, Marii Britanii, Statelor Unite, Canadei, Belgiei, Elveției, Franței, Australiei, Japoniei și Monaco.

Fost vicepreședinte al Dumei de Stat

Alexandr Babakov, fost membru al Consiliului Federației din Rusia și fost vicepreședinte al Dumei de Stat, s-a născut la Chișinău în 1963. Este inclus în mai multe liste de sancțiuni internaționale (Ucraina, Uniunea Europeană, Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Elveția, Belgia, Noua Zeelandă, Monaco, Australia, Japonia, Canada) pentru că a sprijinit activ acțiuni și a implementat politici care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei și care au destabilizat Ucraina.

În martie 2014 a votat pentru „acceptarea” în cadrul Federației Ruse a „republicii Crimeea”, iar în octombrie 2022 a votat „aderarea” la Federația Rusă a așa-numitelor „republici populare” Donețk și Luhansk și a regiunilor Herson și Zaporijjea. În prezent, este deputat din partea partidului „O Rusie dreaptă – Patrioții –  Pentru adevăr” și unul dintre adjuncții președintelui Dumei de Stat. Anterior a fost un membru proeminent al partidului „Rusia Unită”. 

Născut în satul Chiperceni, raionul Orhei, în 1961, Valeriu Balan este general-locotenent al afacerilor interne și fost director adjunct al Serviciului Penitenciar Federal rus în perioada 2019–2022, fiind eliberat din funcție prin decretului lui Vladimir Putin.

Datele analizate de ZdG arată că și general-maiorul Valeriu Muntean, ofițer cu rang înalt ce are legături cu GRU, este născut în Cișmichioi, regiunea găgăuză. Nu există însă alte informații publice despre activitatea acestuia.