(in)DEPENDENȚI de Rusia: „Principala amenințare”, cu acces la banii și informațiile noastre
Majoritatea instituțiilor publice din țară își gestionează finanțele și bazele de date utilizând un software rusesc – 1C. Pe o altă platformă rusească – TrueConf – se desfășoară ședințele de judecată online. Asta deși Rusia este principala amenințare la adresa R. Moldova, conform Strategiei de securitate a țării noastre. De 4 ani, la graniță, Rusia desfășoară o invazie la scară largă.
1C este „un monopolist pe piața de software-uri contabile” din R. Moldova, spun antreprenorii care încearcă să dezvolte soluții locale alternative. „1C domină acest segment de peste 20 de ani”, recunosc și instituțiile publice, care achită zeci de mii de lei pentru licențe, actualizări și mentenanță, ca mai apoi să cumpere și „soluții de prevenire a scurgerilor de date”, de câteva ori mai scumpe. Contrar afirmațiilor frecvente ale autorităților privind lipsa alternativelor locale la 1C, acestea există deja pe piața de software-uri, un exemplu fiind soluțiile utilizate de câțiva ani de Ministerul Apărării.
Ucraina a interzis utilizarea programului rusesc 1C în instituțiile publice, după ce Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a concluzionat că folosirea acestui software reprezintă un risc pentru securitatea națională, deoarece are „cod închis, nu poate fi auditat independent și poate permite accesul neautorizat la datele financiare, comerciale și personale”.
În decembrie 2024, Parlamentul a votat Strategia de Securitate Națională (SSN), un document valabil până în 2034, care atestă că Rusia este principala amenințare la adresa statului nostru. Printre altele, actul confirmă „operațiunile de tip hibrid” desfășurate de Rusia în R. Moldova, direct sau prin intermediul „interpușilor locali”.
Ce este 1C?
1C este o platformă software rusească, dezvoltată la începutul anilor ’90. Primele produse au fost dedicate contabilității (1C:Contabilitate), iar ulterior a apărut 1C:Întreprindere, o platformă extinsă pentru gestionarea vânzărilor, stocurilor, salariilor și producției. Dezvoltatorii ruși o prezintă ca un sistem modular, „adaptabil la nevoile fiecărei organizații”. Așa au apărut 1C:Arhivă, 1C:Salarii și managementul personalului, 1C:Retail etc.
În practică, 1C funcționează ca un lego: există o platformă de bază, peste care se adaugă sau se creează module personalizate. Sistemul are două componente – configuratorul (pentru programatori, unde „se setează logica”) și aplicația pentru utilizatori (contabili, vânzători, manageri). Configurarea se face într-un limbaj propriu, în limba rusă, iar platforma este ajustată la normele fiscale ale diferitelor țări, majoritatea postsovietice.
În cazul a peste 300 de posturi vacante disponibile în prezent în companiile private, pe platformele de recrutare din R. Moldova, angajatorii indică necesitatea cunoașterii softului 1C. Și instituțiile publice includ în cerințele de angajare a contabililor abilitățile de utilizare a platformei rusești.
1C – „coloana vertebrală” a contabilității instituțiilor publice din R. Moldova
Conform MTender, în 2025, sute de instituții publice, printre care școli, licee, spitale, primării, agenții și ministere au contractat servicii de mentenanță a programelor „1C”. Datele arată că printre cei care aleg software-ul rusesc se numără, de exemplu, compania de stat „Energocom”, care este furnizor de gaze naturale pentru peste 830 de mii de consumatori.
Agenția Servicii Publice (ASP), instituție care deține și administrează una dintre cele mai sensibile baze de date ale statului, inclusiv date despre populație, identitate, afaceri și bunuri, a contractat „servicii de mentenanță preventivă SIA 1C Contabilitate Întreprinderea 8, cu modulele adaptate pentru ASP, pentru anul 2026” în sumă de peste 186 de mii de lei.
ZdG i-a transmis directorului ASP, Mircea Eșanu, o solicitare de interviu, cu opțiunea de a răspunde în scris. Instituția nu a acceptat niciuna dintre variante, limitându-se la transmiterea unui „răspuns” privind subiectul general anunțat în invitație.
Potrivit ASP, utilizarea sistemului informațional rusesc „este determinată de considerente funcționale, economice și operaționale” și se folosește „preponderent” pentru evidența contabilă, gestionarea financiară și raportarea internă. ASP recunoaște că „1C domină acest segment de peste 20 de ani”, însă invocă faptul că ar fi „nevoită” să recurgă la această soluție informatică din „lipsa unei soluții informatice dezvoltate la nivel de stat”.
Conform ASP, utilizarea sistemului 1C este justificată de faptul că acesta este „adaptat Standardelor Naționale de Contabilitate din R. Moldova și permite generarea rapoartelor financiare obligatorii, fiind deja integrat în fluxurile interne ale instituțiilor”. Reprezentanții instituției susțin că înlocuirea platformei „ar genera riscuri operaționale și costuri semnificative, inclusiv pentru migrarea datelor și instruirea personalului, în condițiile în care contabilii au deja experiență în utilizarea 1C, iar sistemul ar funcționa în infrastructura internă, fără transmiterea automată a datelor către entități externe”.
„ASP analizează în mod constant opțiunile de modernizare și înlocuire a sistemelor informaționale utilizate, în conformitate cu politicile guvernamentale, cerințele de securitate informațională și resursele financiare disponibile”, se arată în răspunsul Direcției de comunicare a ASP.
Și Aparatul Președintelui utilizează programul contabil 1C, la fel ca și alte autorități publice, „deoarece acesta reprezintă în prezent singura soluție informatică disponibilă pe piața din R. Moldova care asigură compatibilitatea integrală cu normele contabile, cu sistemele de raportare bugetară și cu procedurile de audit.”
Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS), instituție publică ce administrează bugetul asigurărilor sociale și garantează pensiile, indemnizațiile etc., a cumpărat licențe 1C pentru gestionarea angajaților, salariilor, documentelor și arhivei în 2023. Toate au fost cumpărate de la aceeași companie – DAAC Software Systems – chiar dacă la licitație au participat și alte companii care au propus un preț mai mic. Licențele pentru 1C: Managementul documentelor 8 au costat CNAS peste 97 de mii de lei, 1C: Salariu și management personal – 40 de mii de lei, iar 1C:Arhivă – circa 40 de mii de lei. În total, CNAS a plătit puțin peste 177 de mii de lei pentru programe 1C în 2023.
„Asta poate fi calificată ca o catastrofă, pur și simplu”
Elena Țîbîrnă, directoarea generală a CNAS, afirmă că softul a fost implementat încă în perioada anilor 2006–2008. „Noi am fost parte a proiectului Băncii Mondiale și implementarea platformei 1C, hai să spunem așa, a fost o condiție în cadrul procedurilor de achiziții, pentru că această platformă era unica ce era compatibilă cu sistemul informațional care a fost creat și implementat în cadrul CNAS cu suportul Băncii Mondiale. Sistemul nostru este pe platforma ORACLE. Și de aceea, fiind unica platformă compatibilă, atunci s-a decis și s-a implementat 1C”, explică Elena Țîbîrnă.
În octombrie 2025, CNAS a inițiat o licitație în vederea procurării licențelor pentru soluții de prevenire a scurgerilor de date. Pentru acestea, CNAS va achita aproximativ 415 mii de lei.
„Se investește în securitatea cibernetică, plus, noi, investind, facem exerciții de penetrare în sistem, inclusiv în 1C, ca să ne dăm seama dacă este sau nu este sensibil acest sistem informațional. (…) Și am evaluat și riscurile. Și noi nu avem careva riscuri care să ne dea de gândit, cel puțin, nu să întreprindem acțiuni deja post-factum, dar de gândit măcar că ceva ar putea să se scurgă din datele sau informațiile pe care le deține Casa Națională. (…) Anul acesta noi avem 50 de miliarde de lei, bani publici, bani din contribuții, cu evidență pe fiecare bănuț. Și noi nu ne permitem nicidecum… eu, pur și simplu, nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost, nu că ceva schimbat, dar vreo scurgere de date din sistemul respectiv. Asta poate fi calificată ca o catastrofă, pur și simplu”, punctează directoarea.
La fel ca ASP, CNAS dă asigurări că sistemul este utilizat în infrastructura internă a instituției: „Resursa tehnologică este la noi, ea nu-i undeva plasată nu știu unde. Softul este 1C, softul se aplică pe resursa tehnologică care este la noi și doar protejată la noi. Acces străin, din afara… haideți să spunem, iaca avem construcția unei case și accesul străin, din afara casei în interior, nu este”, explică Elena Țîbîrnă.
„Vom veni cu soluții pe viitor.” Statul știe. Statul plătește. Statul ezită
Printre instituțiile care folosesc C1 se numără și Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării (MDED) sau Agenția de Guvernare Electronică (AGE). Ambele instituții au atribuții în domeniul digitalizării și guvernării electronice, fiind responsabile de politicile și soluțiile IT utilizate de autoritățile publice, inclusiv de identificarea și promovarea unor alternative la acest software.
Ministrul Dezvoltării Economice și Digitalizării (MDED), Eugen Osmochescu, a recunoscut în cadrul unei intervenții pentru ZdG că „cunoaștem problema”, așa că l-am întrebat dacă MDED este preocupat de subiectul dependenței de o platformă rusească.
„În primul rând, trebuie să înțelegem că ecosistemul întreg al tuturor celor implicați în domeniul contabil este destul de vast. Este vorba despre companii private, de autorități publice, companii care prestează servicii contabile. Un răspuns ferm este da, ne preocupăm, pentru că noi cunoaștem problema. Deja avem în sectorul privat operatori care folosesc alte sisteme, în comparație cu cel rusesc. (O eventuală tranziție, n.r.) va afecta tot sectorul privat și sectorul public din R. Moldova. Costurile sunt destul de mari. Noi treptat analizăm și treptat vom veni cu soluții pe viitor. Dar, da, într-adevăr, este o problemă de care ținem cont”, a spus ministrul Osmochescu.
În decembrie 2025, Asociația companiilor din domeniul TIC (ATIC) a avut o discuție de lucru cu deputatul Eugeniu Sinchevici, în cadrul căreia a atras atenția asupra „riscurilor dependenței extinse de softul contabil 1C”. Asociația susținea „necesitatea unei strategii naționale de tranziție către soluții sigure, conforme standardelor UE, pentru protejarea datelor și consolidarea suveranității digitale”. Directoarea ATIC, Irina Oriol, a refuzat să ne ofere un interviu la subiect, deși inițial a acceptat.
Precedentul Ucraina
În primăvara anului 2025, la Kiev, președintele ucrainean, Volodîmîr Zelenski, a semnat legea Ucrainei privind securitatea cibernetică. În cele din urmă, Serviciul de Stat pentru Comunicații Speciale și Protecția Informațiilor al Ucrainei (SSTSZI) a inclus pe lista programelor interzise mai multe produse ale companiei ruse „1C”. Astfel, sectorului public ucrainean îi este interzis să le folosească.
În mai 2025, DOU.ua, un portal media IT din Ucraina, specializat în știri și analize pentru și despre industria tehnologică, a scris că dependența critică de software-ul rusesc „generează riscuri de cibersecuritate, un monopol pe piață de peste 70%, formarea specialiștilor pe sisteme învechite și o dependență economică ce alimentează, direct sau indirect, economia Rusiei”. La Ukrainian ERP Forum 2025 s-a discutat, între altele, despre „accentul principal pe tranziția de la 1C și necesitatea respingerii sistemelor învechite și software-ului inamic”.
Discuțiile despre riscurile utilizării produselor 1C au început în Ucraina după anexarea Crimeei, în 2014. În 2017, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU), conform unui raport citat de DOU.ua, a impus sancțiuni companiei „1C” și a interzis vânzarea software-ului în țară, ceea ce a declanșat pentru prima dată un proces oficial de limitare a utilizării acestui tip de programe în sectorul de stat.
SBU a calificat 1C drept „spyware” și a concluzionat că utilizarea software-ului rusesc 1C reprezintă un risc pentru securitatea națională, întrucât acesta are „cod închis, nu poate fi auditat independent și poate permite accesul neautorizat la datele financiare, comerciale și personale”. Potrivit evaluărilor SBU citate, dependența de servere și actualizări controlate din Rusia „creează vulnerabilități ce pot fi exploatate pentru spionaj, sabotaj sau blocarea activității instituțiilor”.
ZdG a remis solicitări de informații către SBU, SSTSZI și Direcția Principală de Spionaj a Ministerului Apărării al Ucrainei (HUR) pentru a afla care sunt riscurile documentate în țara vecină. Până la momentul publicării articolului, instituțiile nu au răspuns la întrebările expediate.
1C și milioanele din război
Acționarul majoritar al grupului ce a dezvoltat 1C este miliardarul Boris Nuraliev. Forbes i-a estimat averea la 1,3 miliarde de dolari în 2025.
Deși Nuraliev nu a făcut declarații publice privind invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, jurnaliștii de investigație au documentat legături între companiile din grupul „1C” și sectorul militar-industrial al Federației Ruse. Potrivit Project Media, valoarea totală a contractelor identificate pentru activități desfășurate inclusiv pe teritoriile ucrainene ocupate depășește 561 de milioane de ruble, aproximativ 7,3 milioane de dolari.
*Project Media este un portal de investigații jurnalistice, fondat de jurnaliști ruși. Instituția a fost declarată organizație „indezirabilă” de autoritățile F. Ruse, iar membrii redacției au fost etichetați drept „agenți străini”.
Datele arată că 1C a colaborat direct, printre altele, cu Ministerul Apărării al Federației Ruse, Gazprom, Rosneft, Ministerul Finanțelor din Crimeea anexată și Centrul „Artek” din peninsulă, sancționat pentru deportarea și „reeducarea” forțată a copiilor ucraineni. Centrul „instruiește” anual și copii din regiunea transnistreană.
Totodată, soluțiile informatice furnizate de 1C au fost utilizate de întreprinderi implicate în producerea sau mentenanța unor categorii de armament și echipamente militare folosite de armata rusă în Ucraina, printre care: rachete balistice și de croazieră, stații radar utilizate în sistemele „S-400”, mijloace de comunicație militară, avioane de luptă „Su-30” și sisteme de navigație.
Relația lui Nuraliev cu Kremlinul „a debutat” încă în primul mandat al lui Vladimir Putin. Fondatorul 1C este periodic invitat la discuții privind „identificarea punctelor de convergență între interesele statului și ale mediului de afaceri; crearea condițiilor necesare, atât în Rusia, cât și în străinătate, pentru protejarea intereselor întreprinderilor autohtone ruse”.
Cu 2 săptămâni înainte de invazia la scară largă în Ucraina, Naraliev s-a întâlnit din nou cu Putin. De această dată, aceștia au vorbit despre extinderea 1C și despre modelul de francizare adoptat de companie. Nuraliev a dezvoltat un „sistem propriu de francize”, în loc să deschidă mai multe sucursale. Adică, 1C colaborează cu firme independente, dar care lucrează sub brandul 1C. Firma lui Nuraliev îi învață pe parteneri, oferă tehnologii, metodologii și reclamă. La rândul lor, partenerii implementează produsele, fac automatizări și se împart cu veniturile. Un asemenea model funcționează și în R. Moldova. și în alte țări postsovietice. „Acesta este, într-adevăr, un lucru bun. Dacă ceva nu ajunge, haideți să ne gândim”, i-a spus Putin fondatorului 1C.
Pe site-ul companiei este indicat faptul că 1C lucrează cu utilizatorii printr-o rețea extinsă de „parteneri”, care include peste 10 mii de parteneri permanenți, activi, în 600 de orașe din 25 de țări. În R. Moldova, partenerii 1C se găsesc la Chișinău, Bălți și Tiraspol.
Alternativa 1C în Moldova
Deși instituțiile publice din R. Moldova susțin că nu există softuri care ar putea înlocui platforma rusească, Ministerul Apărării este printre puținele instituții care au găsit și cooptat o alternativă. Ea a fost elaborată de compania „Unisim-Soft” SRL, fondată în 2001 de antreprenorul Pavel Tuhari. Firma susține că „concurează cu succes cu 1C pentru companiile mari”, dar și pentru instituțiile publice. Printre clienții companiei se numără, pe lângă Ministerul Apărării al R. Moldova, gările din R. Moldova și din regiunea transnistreană, dar și unele companii private, inclusiv fabrica „Kvint”, privatizată de holdingul „Sheriff” al oligarhului Victor Gușan.
„Alternativă în Moldova este. Suntem noi și acum apar și alții. Eu sunt doar pentru. Și noi am dat rădăcini la alte supermici companii, care tot sunt independenți de noi, dar folosesc aceleași tehnologii – ORACLE, deci nu depindem de 1C. Și noi, la moment, dacă ne-ar spune că trebuie de trecut (de la 1C, n.r.), cumva ne organizăm. Nu vreau așa gen de… (muncă, n.r.), ar fi un stres super mare, dar trecem”, a relatat Tuhari.
Despre riscurile utilizării softului 1C, Tuhari a ales să vorbească printr-un exemplu: „În Ucraina, după 2022, un holding agricol mare din Zaporijjea, noi am discutat, ei chiar în 1C nu au implementat doar contabilitatea, dar toate câmpurile pe care ei le gestionau erau introduse cu datele GPS. Acolo se vedea cât de mari investiții fac pe câmpurile celea și agresorul primea informații unde să trimită racheta, acolo unde s-a investit cel mai mult, că atunci afectezi cel mai tare.”
Ministerul Apărării: „Nu știi ce face soluția sau softul pe ascuns, în interiorul bazei de date unde este informație”
Ministerul Apărării al R. Moldova a ales softul dezvoltat local, alternativ 1C, încă înaintea invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, în 2021. Atunci, instituția a ales să unifice contabilitatea. „1C nu mai răspundea la necesitățile instituției, erau unele limitări a securității și a transparenței, și anume accesul complet la codul programei și la mecanismele interne ale soluției. Nu știi ce face soluția sau softul pe ascuns, în interiorul bazei de date unde este informație. (…) Pe noi acest punct de vedere ne-a preocupat tot timpul. Noi decizia am luat-o până la război. Nu a fost ăsta motivul. Războiul, pur și simplu, a accelerat unele aspecte”, a motivat Maxim Tîltu, ofițer principal al Direcției managementul resurselor al Marelui Stat Major al Armatei Naționale.
Alegerea noului soft, conform reprezentantului Ministerului Apărării, a fost determinată de o serie de avantaje. „Noi găzduim soluția, este administrată de către noi și este dezvoltată local, de către un agent economic din R. Moldova. (…) Este mult mai vast, generează rapoarte mult mai complexe, iar 1C nu ne satisfăcea necesitățile.”
Monopolul 1C
Dezvoltatorii locali spun că 1C este „un monopolist pe piața de software-uri contabile” din țară. Traian Chivriga, fondatorul start-upului „Sirius”, susține că produsul dezvoltat de ei le oferă antreprenorilor mici și mijlocii posibilitatea de a-și gestiona finanțele de pe telefonul mobil.
„Noi facem anumite procese mai bine decât 1C, dar nu și tot. 1C este un produs foarte mare, care s-a dezvoltat timp de 30 de ani, care a fost adaptat de nenumărate ori. Respectiv, dacă noi putem să ne întrebăm dacă suntem o alternativă directă, răspunsul este nu, dar dorim să fim”, a declarat antreprenorul, relatând și despre faptul că Sirius a dezvoltat o soluție în care „tu poți cu telefonul mobil să fotografiezi facturile de hârtie, să le încarci într-un singur click pe platformă”. Acestea sunt analizate și procesate cu ajutorul IA și există opțiunea de a crea un document care poate fi încărcat și în 1C.
„Și noi putem să ajutăm atât contabilii, cât și antreprenorii, cu procese simplificate în gestiunea lor. Iar ce ține de 1C sau politici publice, sincer, eu nu cred că statul trebuie să vină și să spună «noi interzicem 1C». Eu cred că ei, pur și simplu, trebuie să promoveze alternative care sunt aici și să ne ajute la nivel de promovare, dar să ne lase pe noi să demonstrăm că noi putem să dezvoltăm ceva mult mai bun”, a spus Traian Chivriga.
Chivriga crede că „noi suntem ostatici la acest soft”. „El este un monopol. Eu cred că mai mult de 98% din toate companiile din Moldova sunt administrate pe acest soft. Toate datele financiare, fiecare tranzacție, fiecare salariu, fiecare cont de plată, fiecare dividend, cine și câți bani a luat – iată datele astea sunt acolo. Sunt foarte multe știri în care se spune că, probabil, sunt anumite scurgeri de date la niște actori care nu sunt foarte bine intenționați. Și noi suntem ostatici din simplul motiv pentru că el atât de bine s-a înrădăcinat în sistemul financiar moldovenesc că chiar și la universitate se predă și se învață 1C”, și-a amintit el.
TrueConf: justiție pe o platformă rusească
„Ostatice” ale ecosistemului 1C sunt și instanțele de judecată din R. Moldova, care, pe lângă utilizarea softului contabil rusesc pentru evidența financiară, recurg și la o aplicație dezvoltată în Federația Rusă pentru desfășurarea ședințelor de judecată prin videoconferință.
În noiembrie 2025, în spațiul public a pornit o discuție despre faptul că instanțele din R. Moldova folosesc pentru audierea participanților prin videoconferință aplicația rusească „TrueConf”. Cel care a vorbit pentru prima oară despre acest fapt este avocatul Alexandru Bot, expert Watchdog.
„Sunt într-un dosar unde acest mecanism al videoconferinței este folosit mai că la fiecare ședință și, din simplă curiozitate, am întrebat ce aplicație folosim. La drept vorbind, consideram că folosim aplicațiile uzuale, cum ar fi Viber, WhatsApp. Însă mi s-a răspuns că folosim un soft rusesc. Mi-a răspuns procurorul, oponentul meu pe dosar: «Da, e o aplicație,TrueConf, de origine rusească»”, a relatat Alexandru Bot.
Conform unui extras din Registrul unic de stat al persoanelor juridice din Federația Rusă, compania care a dezvoltat platforma de videoconferință a fost fondată în 2017, având adresa juridică la Moscova.
Din perspectiva lui Bot, era cel puțin „recomandabil” din 2022, când s-a început războiul în țara vecină, „să ne punem întrebarea – poate e cazul să ne îndreptăm spre altă platformă?” Acesta își argumentează temerile prin faptul că în instanțele de judecată se examinează detalii sensibile, secrete de stat, secrete comerciale, „și cred că nu ar fi cazul ca aceste secrete sensibile, lucruri chiar clasificate, să treacă prin servicii de origine rusească, în condițiile în care ne putem trezi că această informație sensibilă să ajungă pe mâinile cuiva.”
Atunci când a pornit discuția, Ministerul Justiției a explicat că platforma ar fi securizată de STISC, ceea ce ar preveni orice potențială scurgere de date, și că „se face treptat trecerea la alte softuri”.
„Nu prea cred că furnizorii de asemenea platforme au permis structurilor noastre, știți, așa, impardonabil, să umble la codul de programare al acestui soft. Mari întrebări am la capitolul dat. Cum se întâmplă că ei spun că s-a securizat acest soft? Dacă vorbim, de exemplu, despre cei de la penitenciare, da, la un nivel sau într-un canal închis, se poate vorbi despre anumite bariere care asigură ca aceste informații sensibile să nu ajungă în altă parte, dar când vorbim despre audierea, de exemplu, de martori, părți vătămate, prin această aplicație, păi nu statul îți dă linkul de descărcare a aplicației, tu nemijlocit ți-l descarci din Google Play sau App Store. Atunci unde este rolul statului nostru în a securiza această comunicare la extrema unde discută o persoană care nu este parte a structurii de stat?” întreabă retoric avocatul.
Un alt avocat, Andrei Domenco, în ianuarie 2026, a relatat și el despre interacțiunea cu sistemul de videoconferință din instanțe.
„Nivelul tehnic al sistemelor de videoconferință din majoritatea penitenciarelor și instanțelor din R. Moldova, cu regret, lasă de dorit sub aspectul calității sunetului și imaginii. Din practica profesională, se constată frecvent probleme de audiție, întârzieri, distorsiuni sau întreruperi, ceea ce afectează perceperea clară a întrebărilor și răspunsurilor”, a scris acesta pe Facebook.
TrueConf – cadou de la USAID
Atunci când a pornit discuția despre utilizarea softului rusesc, Ministerul Justiției a menționat implicarea unor „parteneri internaționali” în procesul de implementare a sistemului de videoconferință. Echipamentul și licențele TrueConf au fost donate de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), lichidată de administrația Trump. Informația a fost confirmată și de către actualul director al Agenţiei Digitalizare în Justiție și Administrare Judecătorească (ADJAJ), Dumitru Darea. „S-a decis să se inițieze o procedură de achiziție în 2019, care a fost coordonată de acești parteneri. În aspectul de calitate și preț optim, s-a decis că anume această aplicație urmează să fie declarată câștigătoare”, a punctat directorul ADJAJ.
Doar R. Moldova și Kazahstan utilizează platforma „TrueConf”. Așa a fost audiată, de exemplu, Evghenia Guțul, bașcana Găgăuziei, condamnată la șapte ani de închisoare pentru că în 2022, când deținea funcția de secretară a fostului Partid „ȘOR”, ar fi acceptat cu bună știință finanțarea fostei formațiuni politice din mijloace bănești parvenite din partea unui grup criminal organizat, preponderent din Federația Rusă.
„Din 2019 încoace, mentenanța serviciului platformei respective a fost în exclusivitate în componența STISC-ului. Mai ales după începerea războiului ruso-ucrainean, când a început invazia rusească, STISC, în genere, practic a tăiat orișicare extindere externă a TrueConf-ului și, în genere, și-a preluat aspectul de mentenanță singular, ca și o agenție care este mandatată cu aceste servicii”, a explicat directorul ADJAJ, spunând că nu au fost cumpărate licențe suplimentare ulterior.
ZdG l-a întrebat pe Ministrul Justiției, Vladislav Cojuhari, de ce este necesară trecerea pe alte platforme dacă se afirmă că platforma este securizată. Acesta a invocat o serie de neajunsuri: „Vorbim de aceeași traducere încorporată, vorbim despre elaborarea acelor stenograme și, de ce nu, și niște module de inteligență artificială. Toate acestea pot fi găsite în alte soluții, mult mai performante și mai…, și mult mai utile.”
Despre neajunsuri a vorbit și directorul ADJAJ, care a afirmat că TrueConf nu asigură publicitatea procesului.
„TrueConf-ul a fost și rămâne o platformă destul de rigidă. Aceasta ne-a fost indicat și de către Comisia Uniunii Europene în cadrul screeningului bilateral, și anume din unul din aceste considerente, în care ni s-a indicat că TrueConf nu oferă publicitatea procesului, ceea ce se solicită în cadrul proceselor judiciare, a fost și unul din temei pentru migrarea către o platformă publică, cu asigurarea proceselor ca fiind publice”, a punctat Dumitru Darea.
Țări precum Elveția, Marea Britanie, Italia sau Germania folosesc Skype, Zoom sau alte platforme similare. Totuși, în pofida realităților europene, dar și a promisiunilor de tranziție pe platforme alternative, pentru dotarea tuturor sălilor cu echipament, fostul director ADJAJ, Sorin Popescu, își propunea, printre altele, procurarea licențelor suplimentare pentru TrueConf în vederea extinderii sistemului de videoconferințe. Alte licențe nu au mai fost însă procurate.
Costurile extinderii și migrării
Un raport din 2023, realizat în cadrul proiectului „Instanțe Judecătorești Model”, a analizat explicit scenariul în care toate sălile de ședințe ar fi dotate cu echipamente de videoconferință și ar fi utilizate platforme deschise (Zoom, Google Meet, Webex, Microsoft Teams) ca alternativă la sistemul intern TrueConf.
Autorii au concluzionat astfel că, din punct de vedere financiar, utilizarea platformelor Zoom, Google Meet, Webex sau Microsoft Teams implică costuri mai mari în viitor. „Spre deosebire de aplicația TrueConf, licența căreia se achită o singură dată și nu are o perioadă determinată de utilizare, licențele alternative au o perioadă determinată de utilizare, ceea ce rezultă în costuri suplimentare pentru procurarea periodică a acestora”, se arată în raport, care recomandă crearea de către CSM a unui grup de lucru care să evalueze necesitatea extinderii și dotării instanțelor cu echipamente de videoconferință.
CSM susține „necesitatea diversificării soluțiilor tehnice”
Președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Sergiu Caraman, a relatat pentru ZdG că în bugetul instanțelor judecătorești pentru anul 2026 „au fost prevăzute cheltuieli pentru procurarea a 24 de echipamente de videoconferință”. În același timp, Consiliul ar susține „necesitatea diversificării soluțiilor tehnice, astfel încât instanțele să dispună de alternative funcționale pentru desfășurarea ședințelor la distanță.” Deocamdată, există „un număr limitat de licențe Zoom utilizate la nivel central”, însă nu toate instanțele dispun de astfel de licențe, fiind procurate deocamdată 2 la Bălți.
„CSM consideră legitime îngrijorările exprimate în spațiul public privind securitatea informatică a instituțiilor statului. În același timp, subliniază că funcționarea justiției presupune atât continuitate, cât și adaptare tehnologică; securitatea informațională nu este redusă la funcționarea camerei și a microfonului, ci reprezintă un obiectiv permanent, care trebuie abordat prin politici publice, resurse bugetare și soluții tehnice adecvate”, a scris Sergiu Caraman într-un răspuns la solicitarea de informații expediată de ZdG, adăugând că utilizarea TrueConf sau a altor soluții tehnice de către instanțe „asigură respectarea principiului publicității procesului, principiu prevăzut de legislația națională și reiterat inclusiv în cadrul procesului de evaluare (screening) realizat de Comisia Europeană”.
Perspectiva partenerilor europeni
ZdG a întrebat-o pe Cristina Gherasimov, vicepremieră pentru Integrare Europeană, negociatoare șefă, ce cred partenerii europeni despre utilizarea de către instituțiile statului a unor softuri rusești, în condițiile în care R. Moldova este într-un proces de aliniere la standardele europene.
„În discuțiile bilaterale pe care le avem cu Comisia Europeană, noi discutăm despre transformările profunde prin care trebuie să treacă țara noastra. Nu există standarde specifice domeniului respectiv, exacte, care ar trebui să utilizeze un stat candidat sau altul. Dar este vorba despre soluționarea acelor vulnerabilități pe care le are un stat candidat în procesul de pregătire pentru aderare. Iată acest aspect este o vulnerabilitate pentru țara noastră și urmează în anii care vin să soluționăm aceste carențe”, a menționat Cristina Gherasimov.
Tăcerea instituțiilor responsabile de securitatea informațiilor
ZdG a transmis directorului Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Alexandru Musteață, invitația pentru un interviu la subiectul dependenței de platforme rusești și al riscurilor aferente. Reprezentanții responsabili de comunicarea cu presa ne-au informat că realizarea unui astfel de interviu nu este posibilă „din cauza programului încărcat al conducerii instituției”. Ulterior, la propunerea ZdG de a transmite întrebările în scris, aceștia ne-au redirecționat către Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică (STISC).
Prima adresare oficială a Ziarului de Gardă către STISC datează din 18 decembrie. După mai multe zile în care instituția nu a confirmat recepționarea solicitării, reprezentanții STISC ne-au cerut să retransmitem mesajul. Pentru a analiza posibilitatea acordării unui interviu, aceștia au solicitat în prealabil lista de întrebări, iar după refuzul ZdG de a le transmite, au precizat că vor oferi doar un răspuns în scris. Deși au dat asigurări că vor reveni cu un punct de vedere încă pe 5 ianuarie, până la publicarea acestui material, instituția nu a transmis niciun răspuns, depășind termenul legal.
Fost director STISC: „În timp de pace, nimeni nu își pune așa întrebări”
Fiind în imposibilitatea de a discuta cu actuala conducere a STISC, ZdG a discutat cu fostul director al instituției, Alexandru Corețchi. Acesta a deținut funcția din 2023 până în iunie 2025. Alexandru Corețchi a confirmat că TrueConf a fost „decuplat” de platforma mamă din Federația Rusă: „Această soluție a fost procurată cu licență perpetuă. Ce înseamnă acest lucru? Nu este necesar să se facă reînnoiri sistematice, ceea ce nu obligă să deschizi careva canale de comunicare. Acum este o platformă total amplasată în infrastructura STISC, cu toate mecanismele de testări posibile, pentru că partea de securitate informațională, securitatea cibernetică a acestui produs, care se pune la dispoziție instituțiilor statului, se testează periodic. Acum, cât de bine se fac aceste verificări periodice, este o altă întrebare.”
Vorbind despre 1C, Alexandru Corețchi a subliniat că, dincolo de posibilele riscuri cibernetice, utilizarea software-ului rusesc generează și costuri „inutile”. Potrivit acestuia, atunci când, de exemplu, o școală are nevoie de o actualizare, este nevoită să apeleze individual la compania de mentenanță pentru a implementa modificări de care, în realitate, ar avea nevoie simultan toate instituțiile școlare care folosesc platforma. În lipsa unei soluții centralizate, fiecare instituție face separat aceeași solicitare și achită separat pentru același serviciu.
„Trebuie o regândire. Noi am crescut, cumva, natural. Din 2014, noi, cumva, am început să conștientizăm mai mult pericolele. Deci, în timp de pace, nimeni nu își pune așa întrebări. Atât timp cât tu ești cu vecinii într-un unison, nimeni nu vrea să investească în măsuri de precauție. Riscurile se tratează cu finanțe, în dependență de gravitatea impactului pe care poate să îl aibă. Totul se schimbă. Faptul că noi nu întotdeauna conștientizăm aceste riscuri este o slăbiciune. (…) Sigur, oamenii cunosc riscurile, dar le acceptă”, a răspuns Alexandru Corețchi, fiind întrebat dacă și cât de mult poate STISC preveni o eventuală vulnerabilizare a instituțiilor statului care utilizează platforme rusești precum TrueConf sau 1C.
