„Unirea nu este interzisă de Constituție”. Nicolae Negru, scriitor și analist politic, la Podcast ZdCe
Scriitorul și analistul politic, Nicolae Negru, vorbește în cadrul Podcast ZdCe despre declarația președintei Maia Sandu referitoare la unirea Republicii Moldova cu România. Analistul subliniază că „unirea nu este interzisă de Constituție”, dar că este necesară organizarea unui referendum.
Nicolae Negru consideră că prin afirmația că ar vota pentru unire în cadrul unui eventual referendum, Maia Sandu a validat această idee la nivel internațional.
„Eu nu știu dacă această idee avea nevoie de validare, dar da, poate undeva la periferia atenției publice internaționale, nu știu dacă exista această idee, dar acum există. Ea (maia Sandu, n.r.) i-a dat viață într-un fel. Cineva, acum, în Occident se gândește: poate chiar e o soluție această reunire a Republicii Moldova cu România”.
Totodată, analistul a subliniat că prioritară este acum integrarea europeană a Republicii Moldova, dar că ideea de unire nu se opune ideii de eurointegrare.
„Ceea ce facem noi acum pentru integrarea europeană, putem să spunem că facem și pentru unire. Podurile peste Prut, interconectarea sistemului energetic, rețeaua de gaze, drumurile, toate astea sunt bune și pentru integrarea europeană, și pentru reunire”, a subliniat Nicolae Negru.
„Aceste două curente, de fapt, duc în același loc. Dacă intrăm în Europa, putem să spunem că ne-am integrat în România, am făcut reunirea, numai că n-am scris. Poate, cândva va veni momentul, vom scrie că ne-am reunit”, a punctat analistul.
— „Dacă am avea un referendum, eu aș vota pentru unirea cu România”, a spus președinta Maia Sandu într-un interviu pentru podcastul britanic „The Rest is Politics”, unul dintre cele mai populare podcasturi din Europa. Ea a mai spus atunci, oferind un context, că ideea nu este susținută pe larg în societate, de aceea, în calitate de șefă a statului, ea promovează integrarea europeană, care este susținută de majoritatea populației. Poate un șef de stat, care este garantul suveranității, să facă asemenea declarații, prin care pledează pentru unirea cu un alt stat?
— În primul rând, trebuie să spunem că nu a fost o declarație. Ea a spus asta în cadrul unui interviu, a fost întrebată și a zis „da, eu aș vota pentru reunire dacă s-ar organiza un asemenea referendum”. Ea a spus în nume personal, e opinia ei personală, și fiecare are dreptul la opinie personală. Ea ar vota, dar fiindcă majoritatea cetățenilor sprijină integrarea, ea, ca președintă, îi reprezintă și desigur că lucrează în această direcție a integrării europene. Această declarație, desigur că unora le-a părut prea puțin, altora le-a părut prea mult, dar orice om într-o societate democratică are dreptul la opinie. Și Maia Sandu, chiar dacă e președintă, are și ea dreptul la opinie personală.
Și ea a explicat că este vorba de contextul geopolitic, e vorba de război, e vorba de acțiunile Rusiei și de faptul că un stat mic ca R. Moldova nu poate rezista în fața acestei agresiuni rusești din punct de vedere al securității.
Dar această idee, a reunirii R. Moldova cu România, nu este interzisă de Constituție. În articolul 142 al Constituției se spune că dispozițiile privind caracterul suveran, independent, unitar al statului nostru pot fi schimbate numai prin referendum, cu susținerea majorității persoanelor sau alegătorilor înscriși în listele electorale. Amintesc aici de un caz legat de Partidul Național Liberal, care avea obiectivul unirii în statut. Ministerul Justiției refuza să înregistreze acest statut. PNL a mers în judecată. Curtea de Apel i-a dat dreptate, Curtea Supremă de Justiție, de asemenea, i-a dat dreptate. Și a ajuns o sesizare la Curtea Constituțională, care a spus că ideea unirii nu contravine Constituției, nu este neconstituțională, numai că există condiția ca această idee să fie promovată prin mijloace pașnice și democratice. Adică, dacă aceste condiții sunt îndeplinite, oricine poate să promoveze această idee. Înseamnă că Maia Sandu nu a încălcat absolut nimic, și-a spus punctul de vedere. Și faptul că ea este șef de stat nu o împiedică să-și spună punctul de vedere.
— Cum s-a potrivit această afirmație în actualul context național, dar și internațional? A avut un oarecare succes și în presa europeană, această afirmație a tot fost discutată, dezbătută.
— Chiar foarte bine s-a potrivit. E tocmai o temă pe care este momentul să o discutăm, fiindcă e o temă legată de suveranitate și de securitate. E o temă care atrage interes în contextul acestui război cu Ucraina, în contextul declarațiilor pe care le face Rusia. Au fost publicate nu demult în presa americană niște procese-verbale, discuțiile lui Putin cu Bush, și Putin spunea că noile state independente, după prăbușirea Uniunii Sovietice, au plecat cu teritoriile Rusiei. Adică Rusia a fost atât de generoasă că le-a lăsat să ia teritoriile și să-și proclame independența. Putin consideră, iarăși, a declarat-o, că acolo unde a călcat piciorul soldatului rus este teritoriu rus. Noi avem soldați ruși pe teritoriul nostru. Pretențiile sunt la suprafață, le vedem de la televiziunea centrală a Rusiei aproape în fiecare zi.
Putin a pus un ultimatum Statelor Unite, în decembrie 2021, ca NATO să se retragă la linia anului 1997. Adică Rusia pretinde acum la toată sfera de influență a Uniunii Sovietice. Și în aceste condiții, desigur că noi trebuie să ne gândim, și chiar toată Europa trebuie să se gândească ce e de făcut și cum să reziste.
Prin urmare, din punctul meu de vedere, chiar dacă n-ar fi fost această discuție, n-ar fi fost acest interviu, dar el nu este întâmplător, el este actual, dacă n-ar fi fost, această declarație trebuia să fie făcută. Trebuia pusă această întrebare. Cum rezistăm noi mai departe? Ori suntem ajutați, ori ne unim cu România și rezolvăm, într-un fel, obținem umbrela NATO ca și România. E o problemă pe care, desigur, noi de sine stătător nu o putem rezolva.
E aici și această problemă a integrării europene. Vedem că unele state se opun integrării Ucrainei și zic că nu se opun față de R. Moldova, dar nu ai niciodată siguranța că nu-i vine cuiva ceva în cap sau nu-i place ceva și pune piedici și, la modul cum funcționează Uniunea Europeană, am putea avea și noi o problemă.
— Considerați că această afirmație nu a fost una întâmplătoare, că a fost făcută cu bună știință de președinta Maia Sandu?
— Nu, cred că Maia Sandu a răspuns sincer la o întrebare și bine a făcut, dar această întrebare a fost adresată de niște jurnaliști competenți, care au vrut să clarifice niște lucruri, că ei înțeleg că există o problemă. Deci, meritul, în primul rând, e al jurnaliștilor și în doilea rând, al Maiei Sandu, că a fost sinceră în acest răspuns. Această opțiune a reunirii cu România nu poate fi dată la o parte, nu putem să facem abstracție. E o opțiune rezonabilă, e o opțiune care merită să fie examinată, s-ar rezolva foarte multe probleme pentru R. Moldova, dar chiar și pentru Europa, fiindcă regiunea ar deveni mai sigură, posibilitățile de provocare ale Rusiei s-ar limita.
— Ce am înțeles din mesajul dumneavoastră este că președinta a validat această idee ca una posibilă și cu dreptul la viață pe masa tuturor opțiunilor geopolitice pe care le are R. Moldova.
— Eu nu știu dacă această idee avea nevoie de validare, dar, da, poate undeva la periferia atenției publice internaționale nu știu dacă exista această idee, dar acum există. Ea i-a dat viață într-un fel. Cineva, acum, în Occident, se gândește: păi, dar poate chiar e o soluție această reunire a R. Moldova cu România. Oricum, după felul cum au reacționat jurnaliștii, s-a văzut că e vorba de o soluție acceptabilă, adică nu o resping așa dintr-o dată.
Desigur că nu e o soluție simplă, e o soluție destul de complicată. Eu cred că integrarea europeană e mai simplă decât reunirea cu România în anumite privințe. Adică, în anumite privințe, avem niște simplificări, în alte privințe – avem niște complicații. De ce? De exemplu, iată, avem autonomia găgăuză. În regulamentul ei scrie acolo că în cazul în care R. Moldova renunță la independență, atunci autonomia găgăuză poate cere dreptul la autodeterminare, adică se poate separa. Deci, iată, apare o problemă: cum ne unim noi cu România, de pildă, dacă nu vor găgăuzii? Unii cred că e simplu. Și această simplețe e amăgitoare. Unii zic că anulăm consecințele pactului Molotov-Ribbentrop, reactivăm unirea din 1918, care a fost proclamată de Sfatul Țării, și mergem mai departe. Dar avem altă realitate, avem o Constituție în baza căreia am intrat în Organizația Națiunilor Unite, avem această regiune transnistreană.
Dacă nu organizăm referendum și facem așa cum zic unii că Parlamentul trebuie să decidă, există majoritatea PAS-ului, care să spună că reactivăm Unirea din 1918 – bine. Dar avem articolul 142 din Constituție și Partidul Socialiștilor și Comuniștilor s-ar putea duce la Curtea Constituțională și spune că, iată, conform articolului 142, caracterul suveran și independent al R. Moldova poate fi schimbat numai prin referendum.
Dar, dacă majoritatea cetățenilor totuși va vota un partid unionist, care să obțină majoritatea, toată lumea va ști că acest partid, dacă intră în Parlament, o să facă reunirea cu România, dar lucrurile astea trebuie anunțate din timp. Nu se face așa, cum zic unii, că PAS trebuie să voteze și gata, problema s-a rezolvat.
— Vedem că partidele care se declară unioniste nu ajung să fie votate de alegătorii unioniști, care se situează, iată, ultimele date arătau, la 33 % în octombrie 2025. Vara erau și mai mulți – 41 %. Partidele care se declară unioniste nu acumulează aceste voturi.
— Păi, asta e problema lor. Problema e că sunt prea multe partide unioniste. Acum, în aceste alegeri, de ce partidele unioniste nu s-au unit? Și de ce nu au pus un lider? Nu are cine-i reprezenta.
— Aceste două idei, unirea și integrarea europeană, sunt antagoniste ori se completează?
— Nu, nu pot fi antagoniste. Nu că se completează, dar se suprapun chiar, în foarte mare parte se suprapun. Ceea ce facem noi acum pentru integrarea europeană, putem să spunem că facem și pentru unire. Podurile peste Prut, această interconectare a sistemului energetic, rețeaua de gaze, drumurile, toate astea sunt bune și pentru integrarea europeană, și pentru reunire. Aceste spații comune informaționale, această ajustare a legilor. Noi, integrându-ne în Europa, ne integrăm și în România.
— Dar această idee de unire a fost puternic instrumentalizată, folosită de propaganda rusă, a fost devalorizată de politicieni care s-au declarat unioniști și care au făcut ca lumea să rămână dezamăgită de ei, de acțiunile lor și, respectiv, de această idee. Cum a evoluat această idee, de la început atât de puternică odată cu declararea independenței, care era strict legată de identitatea românească și se vorbea despre faptul că următorul pas trebuia să fie reunirea?
— Rusia a încercat să modeleze această mișcare de renaștere, de reunire cu România. Nu este secret că am avut agenți ai Moscovei în sânul acestei mișcări și chiar în sânul unioniștilor. Eu cred că s-ar putea acum întâmpla ca toate aceste mișcări antieuropene să fie iarăși opera Moscovei, opera FSB-ului, și că se încearcă acum prin această mișcare de unire, de reunire, să torpileze mișcarea de integrare europeană.
— Vedeți asta din declarațiile unor așa-numiți unioniști?
— Da. Ei spun că nu avem nicio șansă, că e minciună integrarea europeană, că nu o să putem, că reunirea e calea cea mai simplă. Și iată aceasta amăgeală pe mine mă pune în gardă. Trebuie să fii ori tare naiv, ori să fii perfid să spui așa. Nu este exclus că unii sunt propulsați să-i zăpăcească pe oameni să nu vrea integrarea europeană, dar să vrea reunirea, dar, de fapt, să dezbată acest curent de integrare europeană, care e destul de puternic, să-l divizeze, să antagonizeze unioniștii și europeniștii. Fiindcă aici e forța de fapt. De ce Rusia n-a reușit în acest război hibrid? Deocamdată, cel puțin, n-a reușit. Fiindcă unioniștii s-au unit cu europeniștii. Să ne imaginăm că îi dezbină: s-a redus această forță.
Și imaginați-vă că dacă noi îndeplinim toate condițiile de intrare în Uniunea Europeană, noi îndeplinim, de fapt, toate condițiile de reunire cu România. Hotarul, așa relativ cum este acum, dispare cu totul. Deci, unirea, de fapt, o să se producă. Și asta vor să torpileze unii falși unioniști sau unioniști naivi.
Acum, după alegerile parlamentare, noi avem 75 % din alegători care au votat pentru partidele care fie au promis integrarea europeană (acum nu ne referim la sinceritate), fie au promis zona Schengen. Această cifră, desigur că îi displace Moscovei, care ar vrea să ne împartă: cine sunt unioniști, nu prieteniți cu europeniștii, băteți-vă unii cu alții și atunci nouă ne va fi bine. Atunci nici în Europa nu ajungeți, și nici în România nu ajungeți. Dar ajungeți în mâinile lui Putin.
— Dar a existat vreodată o deschidere mai mare din partea Bucureștiului față de această idee de reunire?
— Sondajele arată că majoritatea cetățenilor sprijină unirea. În 2018, Camera Deputaților și Senatul au votat o declarație care spune că România e pregătită și că atunci când R. Moldova va fi pregătită, atunci se face unirea. Eu cred că Bucureștiul are o poziție foarte bună, corectă, adică: de voi depinde, noi suntem pregătiți. Dar ne uităm și la alte acțiuni – atunci când a fost criza energetică, am fost sprijiniți, am fost ajutați. De la bun început, Rusia ne-a șantajat și România întotdeauna ne-a venit în ajutor.
Unii politicieni din România sunt scule rusești, este adevărat, inclusiv din cei care se declară unioniști. E clar că dacă Moscova vrea să zădărnicească această mișcare unionistă, plasează persoanele sale în mișcarea unionistă. Eu în felul ăsta îi deosebesc: cei care vor să-i antagonizeze pe europeniști și pe unioniști sunt pro-ruși ori idioți utili, adică servesc intereselor Rusiei. Fiindcă e cel mai rău lucru care ar putea să-l facă – să antagonizeze aceste două curente, care, de fapt, duc în același loc: dacă intrăm în Europa, putem să spunem că ne-am integrat în România, că am făcut reunirea, numai că n-am scris. Poate, când va veni momentul, vom scrie că ne-am reunit.
