VIDEO „Pensia minimă nu este o pomană”. Când se va trăi bine din pensie în R. Moldova? Indexare, majorare, plăți la negru și deficit

Elena Țîbîrnă, directoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale, vorbește în cadrul Podcast ZdCe despre indexarea pensiei de la 1 aprilie și majorarea nominală de 51,33 de lei, și în ce măsură îmbunătățește nivelul de trai al beneficiarilor de plăți sociale. Salariile plătite „la negru” și politicile „implementate fără a fi gândite” afectează în cea mai mare măsură bugetul sistemului de pensii, a subliniat directoarea CNAS. Ea se referă și la pensiile private și în ce condiții pot funcționa în R. Moldova. 

— Avem această discuție în contextul în care de la 1 aprilie, pensiile și plățile sociale în general au fost indexate, valoarea cu care au fost indexate este de 6, 84%, la care s-a mai adăugat și o majorare în sumă fixă de 51,33 lei. Cât de mult s-au majorat într-un final pensiile după indexare și această majorare?
— Indexarea este exact așa cum este reglementată în legislație: este creșterea indiciului prețului de consum la sfârșit de an 2025, în comparație cu anul 2024, este 6, 84% anul acesta. Cât de tare s-a majorat depinde deja de fiecare pensie în parte, pentru că fiecare persoană își are propria pensie, reieșind din salariul care l-a avut și contribuțiile pe care le-a achitat în bugetul de asigurări sociale de stat.

— Care este suma medie cu care s-a majorat pensia?
— Dacă să ne uităm că pensia medie era în jur de 4 400 de lei până la indexare și acum e 4800, în medie, cu 400 de lei putem spune că s-a majorat pensia. Dar iarăși, procentul se aplică la pensia pe care fiecare persoană a contribuit pentru ea și și-a format-o pe parcursul perioadei de activitate. Ea poate fi și de 7000, poate fi și de 3500, poate fi și de 8000, și de 9000, și de 5000, respectiv procentul aplicat la această pensie dă o creștere diferită ca urmare a indexării.

— Și acum să ne explicați ce este cu această sumă fixă de 51,33 lei. De unde a apărut aceasta și de ce e în sumă fixă, și nu în procente?
— Este deja al treilea an de când este reglimentată în legislație că atunci când avem creșterea PIB-ului, când avem o creștere economică cât de cât, jumătate din această creștere economică se aplică la valoarea pensiei medii aflată în calcul la acea etapă pentru toată cohortă de beneficiari și această creștere economică se repartizează la toți beneficiarii de pensii. Adică, pensionarii pe care îi avem acum pentru limită de vârstă, de dizabilitate și de urmaș, pensia cărora este stabilită în baza legii cu privire la sistemul public de pensii, doar acești beneficiari de pensii resimt această majorare de 51 lei. Este mult sau este puțin? Este exact cât este reglementat în lege și încă o dată menționez că prin această majorare statul reîntoarce o parte din creșterea PIB-ului, o parte din creșterea economică care a fost înregistrată în anul 2025 către beneficiarii de pensii. 

— E o sumă care nu știu dacă face o mare diferență în veniturile unui pensionar. De ce s-a decis să se meargă pe asemenea tip de majorare?
— S-a decis pentru că mereu când începem procesul de indexare la 1 aprilie, în luna martie se încep discuțiile că trebuie de revizuit formula de indexare, că nu este corectă formula indexare și de fiecare dată noi jucăm în felul următor: dacă vedem o inflație mult mai mică, pentru că am avut și indexări mai mici, de 3,8% de 5%, atunci guvernul se gândește care ar fi o altă formulă a indexării. Pentru că începând cu anul 2003 de când am început să facem prima indexare, prima a apărut la 1 aprilie 2003, formulele de indexare s-au schimbat mereu. A fost și indexarea pe ultimii 3 ani, indexarea mediei, a fost și coeficientul de indexare determinat ca urmare și a creșterii indicelui prețului de consum și a creșterii salariului mediu pe țară. Diferit a fost. Și atunci s-a stabilit în felul următor: că indexarea propriu-zisă, cu creșterea indicelui prețului de consum rămâne aplicată la pensia deja calculată și aflată în plată, ceea ce avem noi astăzi, și o luăm ultima pe care Biroul Național de Statistică o înregistrează la sfârșitul anului 2025, avem creșterea PIB-ului care mai înainte tot se utiliza la indexări și o dăm suplimentar la pensii, și mai avem și coeficientul sau procentul de creșterea salariului mediu pe țară și el se aplică când calculăm pensia la salariile pe care le includem în formula de calcul a pensiei. Toți aceștia trei indicatori se utilizează, dar se utilizează la diferite etape atunci când se formează o pensie.

— Se va produce o schimbare semnificativă acum că s-au indexat pensiile? Vor putea pensionarii să trăiască mai bine din aceste sume noi, majorate?
— Cât de bine noi trăim și ne ajunge nouă pensia pe care noi o primim, cu părere de rău noi ne gândim la aceasta în ultimii 3 sau 4 ani până la pensie. Dar nu ne gândim atunci când facem primul pas și ne încadrăm în muncă. Atunci când semnăm contractul individual de muncă, după absolvirea universității, când facem primul pas de angajare, iată din acest moment trebuie să ne gândim cum formăm viitoare pensiei.

— Înțeleg ce vreți să spuneți și chiar vreau să discutăm subiectul ăsta, dar să reformulez întrebarea: în ce măsură acoperă necesitățile o pensie medie în Republica Moldova pentru un pensionar?
— Cel puțin pensia medie depășește minimul de existență pentru un pensionar, ea depășește 4800 de lei. Minimul de existență pe care îl documentează BNS este în jur de 2600 pentru un beneficiar de pensii și dacă vorbim de pensia medie, ea depășește. Da, nu putem să ne permitem cu o pensie de 4800 de lei să ne procurăm, nu că strictul necesar, dar elementarul cu care să trăim. Sunt de acord cu dumneavoastră. Pensia medie noi o calculăm pentru toți 670 de mii de pensionari, dar dacă să ne uităm după anul 2017, pentru noile stabiliri de pensie după o formulă care este strict bazată pe contribuții, pensia medie la nivel de 7000 lei, pentru că persoanele deja conștientizează necesitatea de a contribui și văd efectul la contribuțiile pe care le achită.

Noi avem pensii stabilite până în anul 1999. Mai avem încă circa 44 de mii de beneficiari din 669 de mii care și-au stabilit pensia până la 1 ianuarie 1999, când încă nu era sistemul public de pensii, pentru că primul sistem de pensii a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999. Și avem prima reformă de pensie la 1 ianuarie 1999, care stabilea pensia reieșind din cei mai buni cinci ani, cu venitul cel mai bun, dar nu se baza exact pe veniturile din care se achitau contribuții. Și atunci noi am avut certificate de salarii, cu salarii declarate, dar din care practic nu s-au achitat contribuții. Și omul putea să muncească la negru, dar contabilitatea să arăte salariile pe care și le dorește persoana, ca să includem în calculul pensii. De la 1 ianuarie 2017, când am implementat a doua reformă, este strict legat de contribuțiile achitate, și nu contribuțiile care sunt numai calculate fără a fi achitate în bugetul de asigurări sociale de stat. Și aici noi deja avem pensii medii cu mult mai mari.

— Cât de echitabil credeți că se calculează și se oferă acum pensiile în Republica Moldova?
— Acum este foarte echitabil. Acum persoanele care se pensionează și care își văd salariul declarat de angajator, pentru că și eu și dumneavoastră, și colegii dumneavoastră, dacă accesați contul dumneavoastră personal de asigurări sociale unde o să vă vedeți toată istoria, vă vedeți salariile pe care le declară angajatorul. Anume aceste salarii vor intra în calculul pensiei, nu cele pe care poate le primiți suplimentar. Sunt cazuri foarte multe când persoana primea 10 000 de lei lunar și în cont avem 1000 de lei.

— Vă referiți la aceste plăți informale?
— Informale, plăți în plic, oricum s-ar numi. Dar acum există așa instrumente cu care poți să vezi salariul tău pe care angajatorul declară că anume din acel salariu se achită și contribuția medicală, și impozitele pe venit, și contribuția în bugetul de asigurări sociale. Anume această plată va intra în calculul pensiei și deja în baza ei poți să-ți calculezi viitoarea pensie. Nu cele pe care noi le primim în plic. De fiecare dată când se adresează cetățenii: „Am pensie mică”. Primul lucru pe care îl fac este să accesez contul personal al acestei persoane și îi demonstrez cu ce salariu a lucrat. Și cazuri când lipsește un zero la sfârșit de salariu sunt foarte multe. Foarte multe. 

— Asta înseamnă că angajatorii nu au fost corecți față de angajații lor?
— Da, corect. Și eu îl întreb: „Dar cum dumneavoastră ați putut să trăiți cu câte o mie de lei pe lună? Dumneavoastră o mie de lei vă ajunge?”. „Nu, că eu n-am primit o mie, eu primeam, de fapt, 10 mii”. „Da, dar dumneavoastră aveți declarată o mie de lei. Anume din mia asta angajatorul v-a achitat pensia”. 

Și cel mai greu este atunci când se face redistribuirea bugetului, a banilor, pentru că aici intervine statul. Statul vine ca un garant în sistemul de pensii, cu garantarea pensiei minime, anume pentru persoanele care, fie că au lucrat cu așa salarii în plic, la negru și pot nici să nu aibă o mie de lei, încă o mie de lei e bine. Pot să aibă 500 – 600 de lei, că persoana a lucrat o oră.

— Dar știu că există acest salariu minim pe care oricum trebuie să-l declare oficial.
— Salariul minim de 6300 se declară pentru 8 ore lucrate pe zi, 5 zile pe săptămână. Or, la noi agenții economici sunt foarte inventivi și avem persoane care lucrează o oră pe zi într-o săptămână sau 8 ore numai pe o săptămână și atunci salariul minim se aplică proporțional. Și avem 500-600 de lei salariul care este declarat. Respectiv, contribuțiile sunt foarte mici. Nu o să mă refer și la impozitul pe venit, că aici avem scutire, persoana poate să nu achite impozitul pe venit, că nu atinge pragul ăsta lunar de scutire. Și atunci aici intervine bugetul de asigurări sociale și statul care garantează pensia minimă și noi avem pensii calculate de 800-900 de lei, iar statul ca garant vine cu o pensie de 3264 de lei și diferența aceasta de redistribuire se ia tot din banii noștri ai tuturor celor care achităm.

— Bugetul asigurărilor sociale este în fiecare an completat cu bani din bugetul de stat, pentru că din contribuțiile angajaților și angajatorilor nu se completează acest buget, iar proporția este destul de mare. Dacă ne referim la anul acesta, bugetul este de 51 de miliarde de lei, iar contribuția din partea statului este de 19 miliarde de lei.
— Să nu înțelegem că contribuția asta de 19 miliarde de lei vine toată pentru diferența asta, pe care o avem noi din garantarea pensiei minime și pensia calculată. Nu.  Din aceste 19 miliarde, deficitul propriu-zis al bugetului de asigurării e 3,6 miliarde și el e în descreștere. Restul, 15 miliarde, aceștia sunt banii statului care vin și acoperă nu doar diferența aceasta, ea se numește de solidaritate dintre pensia garantată și pensia calculată, dar inclusiv perioadele pentru care persoana nu a achitat contribuții, dar noi le includem în stagiul de cotizare.  Și aici mă refer la perioadele de studii superioare la zi, până la 1 ianuarie 1999 – 5 ani, nașterea copiilor, pentru fiecare copil – 3 ani, avem serviciu militar. Aceste perioade se includ în calculul pensiei, dar pentru ele achită statul contribuția. Aceste 15 miliarde există, acesta este costul acestor perioade. Și acolo deja mai sunt: pensia pentru Cernobâl care se finanțează 100% din bugetul statului, pensia militarilor – 100% din bugetul statului. Statul vine cu contribuția la perioadele și la pensiile pe care din bugetul de stat se gestionează. Dar deficitul propriu-zis, ceea ce nu ne ajunge noi să achităm din contribuțiile noastre, este de 3,6 miliarde de lei. Dar am pornit de la 5,4 miliarde de lei în 2023, când bugetul a înregistrat cel mai mare deficit vreodată până la data de azi. Suntem creați la 1 ianuarie 1999 ca sistem de asigurări sociale și de atunci până acum cel mai mare deficit, 5,4 miliarde de lei, a fost înregistrat în anul 2023. Acum suntem în descreștere.

— Asta înseamnă că a ieșit economia tenebră din subteran?
— Da, în primul rând a ieșit economia din tenebritate, asta e una. Dar nu putem spune că diminuarea deficitului se datorează numai pentru că am ridicat salariile la suprafață, dar și datorită politicilor pe care le înregistrează statul. Efectele finale la toate politicile, că e natalitate, că e muncă, că e economie, că e politică bugetar-fiscală, totul se resimte ca finalitate în sistemul de pensii și în general în sistemul de asigurări sociale. De exemplu, ceea ce s-a făcut cu indemnizațiile familiilor cu copii: noi am permis femeilor să activeze și să-și crească copilul, și să primească și indemnizații, ceea ce nu era. Femeia trebuia fie să muncească, să primească salariu, fie trebuie să primească indemnizația pentru copil. Noi am permis asta și la noi doamnele deja nu se eliberează pe bandă rulantă, femeile tinere rămân în activitate de muncă, pot lucra și la distanță, și la proiecte, lucrează și primează și indemnizația, asta e una. Și a doua măsură care a impulsionat totodată pentru tineret contribuie, a fost că noi indemnizațiile pentru copii le calculăm din salariul soțului sau al soției, care este cel mai mare. Și ne aducem aminte că la noi, dacă era soțul cu o salariu destul de bun, soția se elibera din serviciu ca să devină soție aflată la întreținerea soțului și noi să putem să calculăm indemnizația pentru copil din salariu soțului. Și apărea acest efect negativ, reieșind din legislație: soțiile se eliberau din serviciu, aveau grijă de copil și ulterior, după 3 ani, le era foarte greu să revină în câmpul muncii. Practic imposibil. Cine ia o mămică cu un copil de 3 ani care știe că mereu pleacă în concedii medicale? 

— Aceste schimbări au contribuit ca să crească bugetul asigurărilor sociale?
— Da. Și anume în rândul tineretului. Familiile tinere dau naștere copiilor și legislația i-a impus să întreprinde așa măsuri. Și deja și pentru beneficiarii de pensie: noi acum avem reexaminarea după ieșirea la pensie a persoanelor deja care s-au pensionat. O dată la 2 ani aceste persoane își reexaminează pensia. Și la noi persoanele se pensionau, se duceau în tenebritate.

— Adică munceau la negru.
— Da, statul nu le acorda un instrument ca după ce se pensionează, dacă rămân în câmpul muncii, să-și reexamineze pensia anume cu perioada asta sau cu contribuțiile pe care le-a achitat în perioada asta de 2 ani. Respectiv, de când s-a modificat, avem foarte multe persoane care sunt cu o vârstă frumoasă, după pensionare, care rămân în câmpul muncii cu salariu deplin, fără a ascunde salariul, și beneficiază de o frumoasă majorare. Pensia reexaminată se majorează mai repede. Cu aproape 600 de lei în medie să majorează o pensie după reexaminare. Așa politicii când se implementează, crește cu interesul persoanei, se contribuie. 

— Spuneați că statul contribuie ca cei care nu ajung până la o pensie minimă să o primească totuși, dar există situații, eu cunosc câteva cazuri, când persoanele au contribuit, dar au mai puțin decât pensia minimă, au 2000 de lei. Cum se explică această situație și cum poate fi soluționată?
— Explicăm. Pensia minimă, după indexare de 3264 de lei, ea se acordă pentru un stagiu de 34 de ani. În sistemul de pensii, persoana intră cu minim 15 ani. Dacă persoana nu are minim 15 ani, ea pur și simplu nu are dreptul la niciun tip de pensii și atunci noi stabilim alocația socială de stat, care e 40% sau 50% din pensie minimă. Dar, atunci când tu ai minim 15 ani, presupunem, și nu ai 34 de ani, stagiu total, se calculează pensia în baza contribuțiilor. Și dacă această pensie calculată este mai mică decât pensia minimă proporțională acestor ani, să presupunem că are 15 ani sau 16 ani, se calculează o pensie minimă proporțională pentru 16 ani. Și pensia calculată pentru 16 ani, dacă este mai mică decât asta minimă proporțională, o dăm pe asta minimă proporțională și nicidecum nu va fi 3264 de lei, dar va fi, de exemplu, 1800-1900 de lei. Toate persoanele care primesc mai puțin de 3264 de lei, aceste persoane nu au stagiu deplin de cotizare de 34 de ani. Au 20, 30, 18 și așa mai departe. Pentru că statul vine ca garant. 

— Să zicem că persoana consideră sau a calculat că are stagiul întreg de cotizare, ce poate face în această privință? Puteți admite că s-au făcut erori la calcularea pensiei?
— Nu. Erori la calcularea pensiei nu se fac. Asta cu siguranță vă spun. Pentru că, începând cu 1 ianuarie 1999, toată perioada de activitate, și noi vedem agenții economici, salariile, contribuțiile calculate și achitate, absolut toată istoria pe care o declară angajatorul pe persoană, și doar aceste date sunt utilizate la calcularea pensiei. Persoana documentează când vine și depune cererea la noi doar perioada până la 1999, în baza carnetului de muncă. Și această perioadă doar suplinește stagiul de cotizare, nu și venitul, pentru că venitul îl luăm la fel de la 1 ianuarie 1999. Ce este reflectat în contul persoanei de către angajator, fix acele date le ia Casa Națională și calculează pensia. Calculul nu se face manual, cum era în anii 90. Tot salariul, absolut tot, până la ultimul bănuț, să ia din contul persoanei, se indexează cu creșterea salariului mediu raportat la anul în care s-a obținut acest salariu. Dacă ieșim acum la pensie, avem anul 2026 față de 1999, și salariul din 1999 se înmulțește cu 50,5%. El se aduce la puterea de cumpărare de astăzi. Absolut tot salariul, până la ultimul bănuț lunar, noi îl indexăm. Și se face media lunară, și se include în formula pensiei, înmulțind cu stagiu total de 34, 38, 39 de ani. Nu se calculează cu stiloul și cu creionașul pe foaie. Totul e în sistem. 

Acum persoana poate spune că pensia nu este corectă, pentru că dacă ne uităm în cont și vedem salariul nedeclarat, lipsă de perioade, că avem și așa: persoana a lucrat 2-3 ani și nu sunt în contul persoanei. Și începem să căutăm împreună cu persoana unde a activat, dacă întreprinderea la care a activat poate a predat documentele în arhivă, să le ridicăm, dacă întreprinderea e lichidată sau e în solvabilitate, Casa Națională are dreptul de a completa contul persoanei cu datele care lipsesc. Dar datele care lipsesc le luăm de la Serviciul fiscal de stat, când se declară o dată în an toate salariile pe unitatea economică. Ne străduim să completăm contul. Unicul lucru ce se solicită de la persoană atunci când mai are jumătate de an sau un an până la pensie, dar chiar și noi cei mai tineri, lunar este obligația noastră și noi asta vrem să o menționăm în lege, că persoana are obligația de a-și verifica contul personal de asigurări sociale. Ori noi nu avem această educație, oricât noi nu am vorbit, noi nu verificăm contul nostru.

— Vreți că asta să fie o măsură obligatorie?
— Obligatorie.

— Și sancționabilă?
— Bine, nu putem să sancționăm persoana. Noi ca structură și inclusiv colegii noștri din alte instituții. ..

— Dar obligație fără sancțiune nu prea funcționează.
— Bine, acesta este viitorul nostru. Atât timp cât noi ca persoane nu conștientizăm… Așa cum sistemul de pensii reflectă toate politicile în alte sisteme, respectiv și pensia noastră reflectă viața noastră, activitatea noastră până la etapa dată. Și așa cum noi urmărim ca copilul nostru să-și facă temele pe acasă, să obțină note bune la examen, să-i creem un viitor frumos, fix așa și noi trebuie să ne creem o pensie frumoasă și un viitor frumos la bătrânețe. Și noi trebuie să ne verificăm contul nostru, ca să vedem salariile sunt declarate sau nu, și să nu acceptăm munca la negru.

— Există în continuare o neîncredere în sistemul de pensii reieșind din faptul că cei care ajung să primească aceste beneficii sociale din partea statului nu își pot asigura un trai cât de cât sigur din acești bani. Cu ce mesaje veniți pentru acești oameni, fie angajați, fie angajatori?
— Eu activez în sistemul respectiv de 29 de ani. Eu am început cariera în acest sistem în anii 97, când pensiile se achitau în produse: săpun, galoși, orez, făină. Oamenii așa primeau pensia, pentru că statul la acea etapă era în incapacitate de plată a pensiei. Noi am reformat la 1 ianuarie 1999 sistemul de pensie. Da, nu a fost cel mai perfect, dar ne-a permis în baza contribuțiilor să formăm și un fond de rezervă. Nu era perfectă formula la acea etapă, pentru că nu se baza pe contribuții, să baza pe salarii. Astăzi, eu nu văd de ce persoanele ar putea să aibă neîncredere în sistemul acesta de pensii. Noi îl formăm acest sistem. Noi cu dumneavoastră, din contribuții. Statul administrează aceste fonduri și administratori suntem noi, Casa Națională de Asigurări Sociale, și cu siguranță nu dăm voie să facă politici care nu sunt sustenabile în acest sistem. Pentru că contribuțiile sunt destinate pentru pensie și indemnizație pentru copii. Când vorbesc de pensie, vorbesc și pensia de urmaș, și de dizabilitate, și pensia pentru limită de vârstă. Din aceste contribuții noi nu permitem să fie făcute alte plăți. Și permitem ca indexarea să fie făcută în limita cadrului legal pentru că ea se bugetează așa. Și noi verificăm: poate sistemul ăsta să mențină această indexare sau nu? Începând din 1999 până în prezent, noi nu am avut nu că o lună, noi n-am avut nicio zi de neplata pensiilor. Deja timp de 27 de ani, anul acesta, de când este creat sistemul de asigurări sociale, eu nu cred că administrarea acestui sistem trebuie să sporească neîncrederea persoanelor. Ba mai mult, statul vine cu garantarea acestei pensii minime și, nu știu de ce, așa societatea noastră o primește: „Ei, dar ce e mult? 3264 de lei, asta nu e mult”. Dar e mai bine să fie 1000 de lei pensie minimă? 

— Mă refer la lipsă de încredere nu neapărat în modul cum este administrat, dar faptul că plățile sunt foarte mici. Și persoanele, multe aleg să trăiască ziua de azi, să accepte un salariu mai mare, nedeclarat, pentru că anii de pensie pentru mulți sunt departe. Cum statul poate să-i convingă?
— Asta e. Statul nu are implicare în administrarea contribuțiilor. Să fii foarte clar. Statul niciodată nu o să vină cu o politică care este intenționată rău. Niciodată nu o să vină. Mereu guvernul caută să implementăm cele mai bune politici ce țin de sistemul de pensie, ca să-l ajustăm la ceea ce se întâmplă împrejur. Când spunem: criza în Ucraina, criza cu petrolul. Dar asta direct influențează, este un ecou pe care îl resimte sistemul de pensii.

— Și cum se va resimți?
— Nu se va resimți pentru că statul știe cum să gestioneze resursele, ca să nu resimțim tot aceasta. Și noi asta am demonstrat-o prin diminuare deficitului. 

— Am văzut discuții, dacă tot ați pomenit, criza asta cu petrolul: se cerea din partea unor politicieni micșorarea accizelor la carburanți, iar declarațiile celor de la guvernare au fost că accizele astea merg spre pensii.
— Da, la acoperirea deficitului.

— Ajută asta sistemul de pensii? Aceste accize nominal mai mari.
— Ce avem în sistemul fiscal influențează direct ce avem în sistemul de pensii și vă spun de ce.  Pentru că sistemul se formează din contribuții: 24% din sectorul privat, 29% achită sectorul bugetar și avem și taxe fixe. Mai avem freelancerii cu o cotă procentuală care de la 1 ianuarie a intrat în vigoare ca să se asigură de toate riscurile. Din cauza că noi avem diferite sisteme fiscale, cumva suferim și noi, ca buget de asigurări sociale care formează baza asta financiară pentru sistemul de pensie. Noi ne-am dori ca să fie revizuit sistemul fiscal, ca toți acei care intră în sistemul de asigurări sociale să între pe picior egal.

— Adică procentul de contribuție să fie același?
— Procentual, același la toți. Ca exemplu: sectorul privat din 1000 de lei plătește 24 de procente, sectorul bugetar din 1000 lei plătește 29%. Deja sunt două sisteme, persoanele care lucrează în două sisteme, din aceeași mie de lei contribuie diferit. Dar când formăm pensia, noi o formăm din 1000 lei. 

— Dar există și niște coeficienți care se iau în calcul?
— Coeficienți nu există. Coeficienți există doar pentru acei care nu au minimul de ani contribuiți în sistemul de asigurări sociale, nu în sistemul de pensii. Dacă nu avem cinci ani minim contributivi în sistemul de asigurări sociale, noi nu utilizăm formula bazată pe contribuții când calculăm pensia, dar luăm coeficientul de profesie menționat și depinde de profesia pe care tu ai realizat-o, pentru că salariile erau reieșind din profesia respectivă. Acestea sunt persoanele care au lucrat până la 1 ianuarie 1999, când nu există o evidență individuală a contribuțiilor. Și pentru persoanele astea se aplică coeficientul profesiei. 

Dar să revenim la sistemul de achitări de contribuții: noi avem taxă fixă pentru liber profesioniști, de 27 000 de lei. Ei plătesc o taxă fixă majorată față de taxa fixă a patentarilor și a celor care prelucrează terenuri agricole, care au în  jude  6000, și aproximativ 20 de mii de lei – cei care sunt fondatori de întreprinderi individuală și patentarii. Vedeți: noi diferit achităm, dar toți avem nevoie de o pensie. Și cu cât mai mare va fi, cu atât mai bine.

— E o discuție care se întâmplă activ în guvern despre faptul ca să fie o contribuție egală? Ne-am putea aștepta la schimbări în această privință?
— Acum nu se discută, dar noi am avut pe parcursul a 27 de ani niște politici care au fost implementate fără a fi gândite și asta a dus cumva la ceea ce avem noi astăzi. Pentru că sistemul de pensie sau sistemul de asigurări sociale nu resimte, la moment, când noi aplicăm sau facem o politică în sistem fiscal. Asta se resimte pe 5-10 ani. Dacă să ne aducem aminte, când am pornit cu un sistem de asigurări sociale, cu formarea bugetului, de la 1 ianuarie 1999, noi am pornit atunci și cu crearea unui fond de rezervă. Fondul de rezervă se crea atunci când veniturile depășeau cheltuielile în buget. După colapsul de până la 1999, când achitam noi pensiile cu produse, în 1999 am început a achita contribuții și am început să finanțăm pensiile din acest buget de asigurări sociale. La sfârșit de an venitorile depășeau cheltuielile și noi cream Fondul de rezervă. La acea etapă era de 135 de milioane de lei, la un buget de 2,5 miliarde. Adică era o sumă bună în acea perioadă. Dar erau și agenți economici rău plătitori, care nu achitau, cu toate că rețineau din salariile persoanelor contribuțiile, dar nu achitau în bugetul de asigurări sociale de stat.  Și în 2007, la 1 ianuarie, 948 de milioane de lei, la un buget de circa 4 miliarde de lei, a fost amnistiat. 948 de milioane de lei – astea sunt contribuțiile neachitate pe care agenții economici le datorau bugetului de asigură. Ele au fost amnistiate. Este un miliard la patru miliarde de buget. Este o sumă colosală.

— Adică, s-au dat din bugetul statului acești bani? Asta înseamnă că s-au amnistiat?
— Nu din bugetul statului. Pur și simplu, au fost șterse. Acum, ce se întâmplă cu pensiile? Pentru că de la persoane s-a reținut din salarii, agenții economici nu au virat acești bani, dar statul i-a amnistiat cu condiția că toată această perioadă se include în stagiul persoanei, și ca venit, și ca stagiu. De unde bani? Dacă banii nu au venit în bugetul de asigurări. Pentru că atunci când există un datornic la bugetul de asigurări, el nu restitui doar contribuția, dar achită și majorările de întârzier, și penalitățile. Pentru toată această perioadă, și ea nu este de un an, ea poate fi de 2, 3, 4 ani, poate fi de 1999 până în 2007, noi calculăm pensia cu includerea acestei perioade pentru care nu avem banii transferați în bugetul de asigurări sociale. Asta este una din politici la care nu s-a ținut cont absolut din nimic. Și la acea etapă Casa Națională de Asigurări Sociale a dat aviz negativ și s-a expus împotrivă la tot ceea ce s-a amnistiat atunci.

— Dar, pe de altă parte, oamenii nu puteau fi lăsați fără pensii.
— Da, dar această perioadă putea fi compensată din bugetul de stat, dar să nu fie utilizate contribuțiile pe care noi le achităm ca să compensăm alte perioade pentru neplata unor agenți economic. 

Și o altă politică, care nu prea a adus efectul pe care și l-au dorit la acea etapă, dacă mi-aduc eu în minte bine, îmi pare că în 2018, a fost unificarea contribuțiilor. Până la acea etapă contribuțiile se achitau în proporție de 6% din salariul persoanei și 23% din salariul angajatorului. Și reforma prevedea egalarea acestor procente, adică noi cu dumneavoastră, din salariile noastre, urma să achităm 15%, ca să simțim că noi ne creăm pensia, și angajatorul – 15%. S-a unificat și s-a trecut pe seama angajatorului și mai mult s-a diminuat procentul. 

— În prezent doar angajatorul plătește contribuții.
— Da. În total atunci se achita 29%, acum s-a transformat în 24%. Diminuarea acestui procent a influențat foarte negativ bugetul de asigurări și finanțarea sistemului de pensii. E ușor de tăiat și e ușor de făcut reforme din astea mai populiste, dar când să-ți dai seama și să revii înapoi… Deja pe șapte-opt ani vezi efectul. Iată acum se vede efectul. Dar nu poți majora deja taxele, pentru că cetățenii se gândesc că guvernul vine cu noi majorări de tarife, de taxe, în condițiile crizei actuale.

— Ce altceva mai trebuie de făcut pentru un sistem de pensii sustenabil? Acum știm că nivelul de contribuție este mic. Avem peste 600 de mii de pensionari și aproximativ 800 de mii de persoane care contribuie. Deci raportul este de 1 la 1,2. Din date și studii la acest subiect se arată că raportul perfect sau necesar ar fi de 1 la 4. Cum soluționăm această problemă în condițiile în care avem și o situație demografică negativă?
— Sistemul de pensii nu este influențat atât de numărul de persoane care sunt angajate, cât de cantitatea contribuțiilor, de suma contribuțiilor. Da, noi știm că asta depinde de numărul persoanelor angajate, dar, spre exemplu: 100 de oameni pot să producă o contribuție de 1 milion la bugetul de asigurări și tot acești 100 de oameni pot să producă o contribuție de 100 de mii. Ce este mai important pentru un buget? Creșterea numărului de angajați, persoane sau eradicarea fenomenului de salarii în plic?

— Acesta este cel mai mare dăunător al sistemului de pensii?
— Corect. Nu este ok să ne gândim că e 1 la 4 și noi trebuie să tindem. Bine, va fi 1 la 4 și? Contribuțiile vor rămâne la același nivel. Ca să vedeți cât e de conex totul: poți să lucrezi 34 de ani și să ai o pensie minimă, pentru că pensia ta calculată e foarte mică, tu ai lucrat cu așa un salariu mic, nu l-ai declarat și ieși cu 3264 de lei. Sau poți să lucrezi 18 ani și să ai o pensie de 7-8 mii. De ce? Pentru că în acești ani ai contribuit mai mult decât o persoană care a lucrat 30 sau 34 de ani. Și primești o pensie mai mare. Sistemul de pensie nu e ceva abstract. Pentru a achita o pensie, trebuie să contribui. Ca într-o familie. Soțul, soția, dacă lucrează și aduc banii în bugetul familiei, putem să ne procurăm utilaj casnic, să educăm un copil, să ne odihnim, să avem excursii, și așa mai departe. Dacă lucrează doar o persoană, evident, noi o să avem strictul necesar în familie, noi nu putem să ne permitem mai mult decât lucrează o persoană. Așa e și în bugetul de asigurări sociale, în sistemul de pensii. Ca să-ți dau eu pensia aceea pe care tu ți-o dorești de 7, 8, 9 mii de lei, tu trebuie să vii cu contribuția respectivă. Iată de ce noi am creat calculatorul online la pensii. Ca persoană la 40 de ani, la 30 de ani, să-și stabilească ce pensie vrea ea. Poate fi găsit pe site-ul, pe site-ul oficial al Casei naționale, în MCabinet sau prin Evo acum, o aplicație mai nouă. Toate instrumentele pe care le pune la dispoziție Casa Națională, cum ar fi verificarea contului personal, calculatorul online, verificarea statutului certificatului medical, sunt pe pagina oficială a instituției și prin MCabinet.

— Ceea ce spuneți este că este important ca salariile să fie oficiale, dar aici mai contează și creșterea economiei, nu? Pentru că pot fi salarii oficiale mici și asta este o realitate în Republica Moldova.
— Și salariul minim pe țară, de care noi trebuie să ținem cont atunci când noi ne angajăm, că angajatorul nu poate veni cu diferite instrumente: „Că uite, da, e 6300, dar tu lucrezi numai o oră pe zi sau tu lucrezi două zile pe săptămână, în loc de cinci”. La controalele pe care le fac acum Serviciul Fiscal de Stat și Inspectoratul de Stat al Muncii la unitățile economice, asta se depistează. Da, se garantează 6300, dar asta nu înseamnă că persoana are în contul personal 6300 de lei, dar nu 5000 sau 4000 de lei. Eu la toți le spun: „Luați ultimii 2 sau 3 ani de salariu, faceți salariu mediu lunar și aplicați 40% din salariul acesta mediu lunar și o să vedeți cu ce pensie ieșiți”. Din 4000 de lei, aplicând 40%, asta e 1600 de lei. Asta e pensia ta calculată. Și statul vine cu 3264 de lei să-ți acopere. Este foarte bine. Și atunci când vedem o majorare a cuantumului pensii minime, asta înseamnă că statul are finanțe să susțină măcar minimul necesar pentru sistemul de pensii. Ca într-o instituție financiară, la bancă, când facem un depozit, statul vine ca un garant la un minim pe care poți să-l retragi pe urmă, în caz că se întâmplă ceva cu instituția bancară. La fel și în sistemul de pensii. Statul nu îți dă pensia asta minimă, adică nu este obligația statului să-ți o dea, cumva, ca o pomană, pentru că așa pensia asta minimă e resimțită acum la noi în țară, ca o pomană. Ea nu-i pomană, ea e ca o măsură de siguranță pentru tine, orice s-ar întâmpla în viața ta, atunci când ai să ajungi la pensie, fără anii de stagiu, cu salarii extrem de mici, tu oricum vei primi pensia asta minimă. Ăsta e minimul de jos cu care știi că numaidecât o să te alegi, cu pensia minimă. Dar deja viitoarea pensie ți-o face singur. 

— Poate fi sistemul de pensii private un ajutor în sprijinul sistemului de pensii public și când am putea avea niște schimbări în această privință?
— Sigură că da. Ele există. 

— Dar ele nu sunt obligatorii.
— Ele nu sunt obligatorii, deja depinde de fiecare persoană, ca și în sistemul de stat de pensii, noi ne creăm viitoarea noastră pensie. Eu îmi închipui acum toți care o să mă audă. Dar așa este, noi ne-o creăm. Fix așa este decizia noastră de a investi sau nu în fondul privat de pensie. Legea este în vigoare deja de mai bine de 2 ani. Am înțeles și cunosc că Comisia Națională a Pieței Financiare a licențiat deja, a emis o licență pentru un fond privat de pensii. Deja depinde de noi dacă dorim să investim.

— Asta înseamnă că cetățeanul oricum trebuie să contribuie așa cum contribuie în mod obișnuit la pensiile de stat și, dacă își dorește și are posibilitatea, poate să meargă la un fond de pensii privat.
— Acolo contribuția minimă, din ceea ce m-am informat și eu, va fi de 300 de lei pe lună, perioada minimă va fi de 5 ani, adică 60 de luni. Ele pot să nu fie consecutive, poate să fie că o lună am achitat, alta nu. Trebuie să existe per total 5 ani, ca ulterior să poți valorifica și, în plus, trebuie să fii persoană angajată. Dacă tu nu ești persoană angajată, nimeni nu te acceptă cu investiție în acest fond.

— Pot avea încredere cetățenie în asemenea tip de fonduri? Se pot pomeni că fuge cineva cu banii lor, la un moment dat?
— Știți, noi am trecut deja prin așa experiență. Pentru a investi în așa fond, trebuie să te documentezi foarte, foarte bine, pentru că frica asta în societate există și eu nu știu dacă ea va dispărea cu timpul. Dacă așteptați la mine să vă sfătui, nu pot să mă dau cu părerea. Mă gândeam dacă aș fi de acord sau nu, dar vreau să văd programul lor, să văd în ce ei investesc, pentru că trebuie să fie o cotă de investiții nu toată suta de procente într-un anumit domeniu, ca să nu sporim un risc. Trebuie să există mai multe domenii. Adică eu vreau să văd întâi programul lor și ulterior să decidem. În Uniunea Europeană în toate statele membre există toți trei piloni. Există și Pilonul doi. Noi încă Pilonul doi nu-l avem.

— Despre asta vă întrebam inițial, despre pensii private obligatorii. E o perspectivă pentru Republica Moldova în viitor apropiat?
— El e de perspectivă, dar deja depinde cum va fi administrat. Dar trebuie să existe. Trebuie să existe ca o alternativă. Noi avem foarte multe întrebări: „Eu vreau să contribui cu mult mai mult decât achită angajatorul”. Și, cu părere de rău, acum în sistemul de stat de pensii nu există așa posibilitate, ca să te asiguri suplimentar la salariul pe care îl ai și această posibilitate pentru aceste persoane este fondul acesta privat de pensii. Eu mi-aș dori instituirea Pilonului doi. La Pilonul doi oricum o să vină și statul ca garant. El e mai mult Pilon ocupațional și el va fi obligatoriu, dacă va fi instituit. În situația actuală, salariatul nu achită nimic din salariul său ca să contribuie la viitoarea lui pensie, achită doar angajatorul întregul procent. Noi am putea defalca în bugetul pentru Pilonul doi un anumit procent. Se admit în acest sistem persoanele cu o anumită vârstă, pentru că trebuie să există o perioadă de grație când va funcționa acest Pilon, ca să acorde primii pensii. Dacă persoana are 60 de ani și începe a contribui în Pilonul doi astăzi, în perioada asta de 3 ani încă nu poate Pilonul doi să-ți garanteze o pensie pe care tu ți-ai dorit-o și pentru care investești. Trebuie să existe o perioadă de cel puțin 10 ani de finanțare, de investiții, pentru că Pilonul doi se investește în ceva, în hârtii de valoare, pe piața de capital se investește, pe piața valutară, în funcție de cum se vor identifica instrumentele respective. Pilonul unu (fondul de pensii de stat, n.r.) nu se investește. Noi nu ne permitem investirea pentru că este un Pilon deficitar și nu putem să investim. Dar fondul de rezervă care a fost consumat la 1 ianuarie 2010, atunci când, datorită anumitor politici, deja erau insuficienți bani în buget, noi l-am utilizat integral. Dar fondul de rezervă atunci era creat pentru a fi investit.

— Deci, nu ne așteptăm foarte curând să avem un nou fond de rezervă pentru din pensiile de stat?
— În 2028, noi am estimat deja, pentru că facem și bugetare pe termen mediu, ca să știm cum evoluăm și dacă reușim să mai facem anumite ajustări în politici ca să menținem sustenabilitatea bugetului, să nu ne trezim într-o zi când nu mai avem ce face. Și atunci noi pe termen mediu estimăm cum va funcționa bugetul de asigurări sociale. Și noi am estimat o descreștere a deficitului până la 1,9 de miliare, adică o descreștere a deficitului. Pentru că persoanele care astăzi contribuie, 820 de mii de persoane consștientizează că trebuie să declare îngr salariul și trebuie să accepte salariul doar oficial și să contribuie pentru viitoarea pensiei.

—Vreau să vă întreb, foarte scurt, despre o situație mai particulară, despre care ne-a semnalat lumea, despre pensia de urmaș. Sunt cazuri în care li se refuză oamenilor pensia de urmaș pe motiv că aceasta ar depăși pensia persoanei decedate.
— Din problema pe care o spuneți, eu văd că se confundă două prestații: pensia de urmaș și indemnizația de urmaș. Haideți întâi să începem cu indemnizația de urmaș. Ea se acordă atunci când persoana a decedat și nu și-a valorificat cel puțin 5 ani din pensie. De exemplu, s-a pensionat la 63 de ani și a decedat la 64 de ani. Un an a primit pensie. Respectiv, soția are dreptul încă la 4 ani pensia respectivă, dar indemnizați nu trebuie să depășească 1,35% din minimul de existență, dar se adaugă și dacă soția sau soțul respectiv mai primește și o altă pensie sau are încă un alt salariu, un alt venit. Acum să revenim la pensia de urmaș care, la fel, este contributivă și persoana care a decedat trebuia să lucreze pe alb, să contribuie la sistem. Se acordă soției sau soțului persoanei decedate, sau copiilor. Copiilor li se acordă din pensia calculată a persoanei decedate 75% pentru fiecare copil. Copilul trebuie să aibă până la 18 ani sau, dacă continuă să facă studiile, până la 23 de ani. Și aici ne-am oprit, începând cu 23 de ani și mai sus, deja copiii nu mai au dreptul la pensie. Ne întoarcem la soție. Soția are dreptul la 50% din pensia de urmaș, cu anumite condiții. În primul rând: cel puțin 15 ani a fost în căsătorie și nu s-a recăsătorit. Dacă persoane primește pensia sa pentru limită de vârstă, dar pensia de urmaș depășește 50% din pensia sa, pe care o primește pentru limită de vârstă, noi îi dăm pensia de urmaș. Dacă e invers, nu. De ce? Pentru că sistemul de pensie reglementează clar: persoana are dreptul la o pensie în sistem, indiferent de tipul ei. Și este specificat – pe cea care are cel mai mare cu mare quantum stabilit. Și aici persoana trebuie să se adreseze la Casa teritorială atunci când are întrebări, pentru că se examinează cap-coadă întreaga istorie și întreg dosarul. 

— Este vorba de o pensie de aproximativ 5000 de lei. Persoana decedată avea aproximativ 10 mii de lei. Și i se refuză.
— Dacă e 10 mii și e 50% din 10 mii ale soțului, asta e tot 5000 și ea dacă tot are 5000 sau poate să fie după virgulă un bănuț sau 2-3. Persoana are dreptul să-și aleagă. Ea vine la noi, depune cerere la Casa teritorială, se calculează în baza cererii persoanei. Dacă pensia de urmaș este mai mare, noi îi dăm pensia de urmaș. Dacă pensia ei de vârstă e mai mică, nu i-o dăm. Acum, persoana, dacă primește pensia de urmaș, dar continuă să activeze mai departe, ea poate veni și solicita reexaminare. Reexaminăm pensia ei de vârstă, nu de urmaș. Și iar stabilim care cuantum este mai mare, ca persoana să poată opta pentru o pensie cu cuantum cel mai mare. Sunt foarte multe nuanțe. 

— O curiozitate: cunoașteți care este cea mai mare pensie din Republica Moldova? La cât se ridică?
— Noi nu avem noțiunea de pensia cea mai mare. Eu știu că curiozitatea e foarte mare. Noi nu avem noțiunea de cea mai mare pensie, pentru că guvernul nu plafonează pensiile mari. Guvernul stabilește minimul de jos, de unde poți crește în bază de contribuții. Asta-i tot. Salariile din care s-au achitat contribuții, ele sunt diferite în Republica Moldova. Noi avem salariul mediu prognozat de 17 400 de lei. Și ne aducem aminte că anul trecut noi am indexat și am plafonat pensiile care intră în indexare. Pensiile medii, dintre cele mai mari, care depășesc 17 400 de lei pentru limită de vârstă, sunt puțin peste 21 de mii de lei. Și astea sunt pensiile care au fost achitate în baza contribuțiilor. Ele nu sunt multe, sunt jur de 4000 de beneficiari. Din 669 de mii, 40000 și ceva de beneficiari au pensia medie de 21 de mii de lei. Noi avem aviatorii, care sunt un contingent aparte, pentru că ei achită contribuții mult mai mari decât noi, nu 24%, dar 34%, și atunci pensiile lor depășesc 27 de mii de lei. 

— Când am putea avea un trai decent din pensiile obținute în Republica Moldova?
— Trai decent, atunci când noi o să lucrăm. 

— Toată lumea lucrează, dar…
— Da, dar noi nu toți știm a ne solicita dreptul la muncă. Noi toți putem semna un contract de muncă și a solicita la angajator pentru munca noastră un anumit salariu. De aici se începe traiul decent. Nu de la ceea ce dă statul. Statul vine cu instrumente. Și în asistență socială pentru cei mai vulnerabili și cu pensii mai mici și beneficiază pe partea statului de asistență socială, de ajutor, de compensație. Sunt diferite pârghii gestionate de Ministerul Muncii, nu de Casa Națională. Dar vom trăi bine atunci când noi știm că trebuie să declarăm munca noastră, știm că trebuie să acceptăm contractul individual de muncă semnat. Știm că trebuie să achităm impozite la stat. Republica Moldova are cota impozitelor este cea mai mică, din salariu noi achităm 12% impozitul pe venit și 9% prima de asigurare obligatorie în asistență medicală. În total, 21%. Or, în țările în care noi vedem pensii decente, acolo politica de pensii este cu mult mai drastică, persoana achită 45% din salariul ca să-și creeze condiții bune de trai. Nu vorbesc de pensii. Măsurile acum sunt foarte restrictive, ținând cont de scăderea fertilității în rândul cetățenilor, de scăderea persoanelor care contribuie și de îmbătrânirea populației. Noi ne așteptăm în următorii 5 ani îmbătrânirea de două ori mai rapidă a populației, pentru că noi nu avem nașteri. Și atunci, ca să nu intervenim cu politici foarte restrictive în sistemul de pensii, așa cum fac alte țări unde se majorează stagiu minim, și nu-l majorează cu 5, dar de la 15 la 40 de ani. Vă închipuiți: 40 de ani, stagiu minim, în țările în care noi vedem că oamenii trăiesc cu pensii și trăiesc bine.

— E nevoie de asemenea măsuri drastice pentru ca sistemul de pensii din Republica Moldova să nu intre într-un colaps?
— Nu, acum nu. Cel puțin în următorii 3 ani, nu. V-am spus, reieșind din estimările pe care noi le-am făcut, noi planificăm o diminuare a deficitului și în prezent nu este necesar să luăm măsuri radicale în sistem, cum ar fi majorare de stagiu sau majorare de vârstei de pensionare. Noi am majorat vârsta, am majorat stagiul și mergem pe un drum deja mai fortificat. Vreau să văd ce-o să fie după 5 ani, poate discutăm la anul viitor, să vedem deja la ce etapă o să ne aflăm. Ne-am dorit ca să ne gândim împreună cu Ministerul Muncii la instituirea Pilonului doi, dar aici trebuie să existe o conlucrare între Casa Națională de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Ministerul Finanțelor și Ministerul Economiei, să vedem cum putem veni în ajutor. Pentru că Pilonul doi mai mult se axează pe pensii ocupaționale și noi vedem acum o solicitare de la diferite profesii, acolo unde sunt salariile bune, că ar dori să mai investească, să mai contribuie la un alt tip de pensii, cum ar fi cei din medicină, instituțiile bancare, din construcții, și-ar putea crea pensiilor ocupaționale care sunt obligatorii și sunt parte a Pilonului doi. Aici am putea să instituim, ar fi doar benefic. 

— Atunci poate revenim anul viitor la o discuție la acest subiect. Vă mulțumesc tare mult pentru aceste precizări și răspunsuri la întrebări.
– Mulțumesc!